Pagini

14 octombrie 2017

Maica Domnului se arată cuviosului Dositei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..


. Când pelerinii au ajuns în oraşul Sfânt, cuviosul Dositei care pe atunci era adolescent, s-a întors în locurile sfinte, a venit apoi în Ghetsimani. Acolo a văzut o icoană a Înfricoșătoarei Judecăți a lui Dumnezeu, unde erau prezentate diverse tipuri de tortură (muncile iadului). Când a văzut această icoană, adolescentul Dositei s-a uitat cu atenţie la ea. Nu departe de el însuşi, a văzut o Doamnă cinstită purtând veșminte împărătești; ea a început să-i explice pedeapsa fiecăruia dintre condamnaţi şi când el a întrebat, ea, i-a explicat în câteva cuvinte. Ascultându-i povestea, adolescentul a tăcut şi, pentru că, aşa cum s-a spus, nu a ascultat niciodată cuvântul lui Dumnezeu şi nu a ştiut nimic despre judecată, era în mare uimire. În cele din urmă, s-a întors către Doamnă şi a întrebat-o:
Doamnă, ce trebuie să facă cineva ca să scape de aceste torturi?
Ca răspuns, ea i-a spus:
- Postiți, nu mâncați carne, rugaţi-vă cât de des posibil şi veţi fi mântuiți de aceste chinuri.
Dându-i aceste trei învățături, Doamna s-a făcut nevăzută
Cuviosul Dositei a căutat-o mai apoi în tot locul pentru a o întâlni; El a crezut că este o femeie obişnuită, dar nicăieri nu a putut-o găsi, pentru că cea care i se arătase era însăși Maica Domnului.



DOUA MAINI CU RANI DE CUI !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Prea Curata Nascatoare, Maica celor in durere
In causul palmei tale, strange lacrimile mele !
Strange multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tau Prea Dulce, veste buna sa-mi aduci !
Ieri pierdut eram pe Cale, ratacit pe-un drum gresit
Nu stiam unde ma aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Rastignit pe Cruce, sa-mi aduca Mantuirea,
Nu stiam ca locul asta, nu e locul meu pe veci
Rataceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si cand sufletu-mi, sarmanul,obosit, incet murea
Am intins Maicuta mana la Milostivirea Ta !
Si-am simtit ca langa mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsangerata,de la rana unor spini
Impletiti intr-o cununa, ce umbrea un chip senin
Si-a intins cu duiosie, doua maini cu rani de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strans la pieptul Lui
Si-un suvoi de apa vie, am simtit ca se revarsa
Dintr-o rana mai adanca, dintr-a Lui strapunsa coasta,
Ma inunda si pe mine si ma spala si ma-nvie
Si-mi sadeste-n suflet pace si o sfanta bucurie,
Si m-aseaza si pe mine, sa pasesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nadejde sa o sui..
Si-am vazut ca unde calca si ramane urma Sa
Odrasleste si se-nalta,floarea de ,,nu ma uita"
Si in locul unde cad, picaturi din sfantul sange
Crini rasar si Îl imbraca cu parfumul cel mai dulce !
Iar in urma Sa, Maicuta ii aduna si-i aseaza
In cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmeaza,
Pentru fiecare suflet ce paseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astazi, drumul Crucii vrei sa-l sui !
Eliana

8 octombrie 2017

DULCEA SĂRUTARE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



                                          de Preot Sorin Croitoru
Dulce sărutare a Pruncului Hristos,
Blândă gângurire a Puiului frumos..
Ochii Maicii negri privesc cu duioșie
Pe Cel născut dintr-însa, dar Fiu din veșnicie.


O, Preacurată Maică, tu ai născut Iubirea,
Acum O strângi în brațe și Îi mănânci privirea!
Nici Cerul, nici pământul nu au văzut vreodată
O dulce sărutare atât de minunată!

Din ochii tăi coboară o rază de iubire
Ce încălzește Pruncul flămând de-a ta privire..
O muzică divină ți-e vocea de Fecioară:
Atunci când Îl alintă, e-o veselă vioară!

Ce prunc mai înțelege cântarea maicii sale,
Cum înțelege Pruncul refrenurile tale?
Ce prunc din lumea asta își ocrotește mama,
În timp ce ea veghează să nu-l cuprindă teama?..

E mult prea mare taina, să poată fi pătrunsă,
(De îngerii din ceruri a fost în veci ascunsă)!
Plecându-ne în fața icoanei "Sărutării",
Vom înțelege multe din tainele-Întrupării..
amin

7 octombrie 2017

TE CÂNT, PREA CURATĂ !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Te cânt Prea Curată, Fecioară Marie
Dar limba-i săracă si glasul mi-e stins
Căci stiu ca in cer, toți ingerii, ție
Iti cânta un cântec de minti, necuprins !


Te cânt Bucurie ce treci peste vremuri
Te cântă Pamântul si cele ceresti
Cu numele tău tot iadul cutremuri
Mai Sfântă ca Sfintii de-a Pururi Tu esti !

Te cânt, Maica Vietii, Cămara Luminii
Nevrednica sunt să iti glăsuiesc,
Eu biata făptură, Tu Crinul Grădinii
Din care se varsă tot Mirul Ceresc !

Te cânt Nestemată, Comoară cerească
Si tie ma plec si vreau să-ti vorbesc
Căci tu mi-ai deschis in suflet fereastră
Să intre Lumina in care traiesc !

Te cânt Prea Mărită, de-a Pururi Fecioara
Pe care prooroci te-au binevestit
Mi-as face din suflet arcus de vioara
De n-as fi doar tină si lut amortit !

Eliana Popa

6 octombrie 2017

Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Călugăra


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



La doi kilometri de comuna Ciclova Montană, judeţul Caraş-Severin, în inima codrilor seculari ai Banatului de munte, la poalele unei stânci de aproape 1.000 de metri (stânca Rolului), se află Mănăstirea Călugăra. Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Această mănăstire a reprezentat de-a lungul vremii un loc de închinare şi bucurie duhovnicească pentru foarte mulţi credincioşi din Episcopia Caransebeşului, fiind considerat cel mai vechi aşezământ monahal din cuprinsul acestei eparhii.
Preotul şi istoricul Nicolae Tincu Velia (1816-1867), în lucrarea sa "Istoria bisericească politico-naţională" scrisă în 1865, compusă după "tradiţiuni, monumente şi documente istorice", bazându-se pe tradiţia locală şi pe informaţiile rămase de la Petru, protopop al Vărădiei între anii 1776-1801, susţine că mănăstirea care a existat la Ciclova Montană "către răsărit, pe dealul păduros numit Călugăru, ar avea aceeaşi etate şi viaţă ca şi cele mai vechi mănăstiri româneşti... mai bine de 600 de ani".
Tradiţia locală consemnează că de pe valea unde se ştia că a fost demult o aşezare monahală se auzeau adesea cântări îngereşti. În ziua de 8 iunie 1859, cântările sfinte s-au auzit atât de tare din interiorul stâncii, încât credincioşii prezenţi, între care şi un tânăr teolog pe nume Alexie Nedici, au ascultat îngenuncheaţi aceste cântări dumnezeieşti. În acest chip, locul a devenit foarte venerat. În duminici şi la marile sărbători aici veneau mulţimi mari de credincioşi.
Chilia din inima muntelui
Din tradiţia locală aflăm că doi credincioşi din Oraviţa, Mihail Nafir şi Ilie Strâmbei, ascultând cele povestite de teologul Alexie, au început să cerceteze mai cu de-amănuntul locul. Au observat că dintr-o piatră curgea apă, izvorâtă parcă din interiorul stâncii. Făcându-se săpături în acel loc, au descoperit un altar de piatră moale, o icoană a Maicii Domnului cu pruncul în braţe, câteva obiecte bisericeşti şi osemintele pustnicului care s-a nevoit în acel loc. Era evident că fusese chilia unui pustnic care în decursul anilor s-a umplut cu pământ.
Ctitorul actualei mănăstiri a fost Alexie Nedici, care la terminarea studiilor teologice a intrat în monahism şi a zidit în apropierea peşterii o biserică. Mănăstirea Călugăra, astăzi monument istoric, este construită din piatră şi cărămidă, având acoperiş de tablă, are plan dreptunghiular, împărţit în altar semicircular spre răsărit, naos şi pronaos, având 17,30 m lungime şi 7 m lăţime. Turnul, în plan patrulater, are acoperiş de tablă în stil baroc, având o înălţime de 12 m. În naosul mănăstirii sunt păstrate într-o raclă moaştele pustnicului, descoperite în peşteră în anul 1859, şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În decursul anilor, lăcaşului mănăstiresc i s-au făcut câteva reparaţii şi îmbunătăţiri: în anul 1862 s-au construit chiliile mănăstirii, cărora în 1907 li s-a adăugat veranda; în anul 1942 s-a renovat biserica după planul arhitectului Dimitrie Boitor din Oraviţa şi s-a pictat interiorul în stil bizantin, în tempera, de pictorul Nicolae Popovici, preot la Cacova; s-au sculptat iconostasul şi strănile de către sculptorul Aurel Cocârlă din Oraviţa. Un sculptor talentat a lucrat în lemn tronul Maicii Domnului din naosul mănăstirii. Mănăstirea astfel împodobită a fost sfinţită în data de 3 octombrie 1943 de episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi din împrejurimi.
Comoara mănăstirii, icoana Maicii Domnului
Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care ascultă neputinţele şi necazurile oamenilor, revărsând asupra celor care vin mângâiere, alinare şi binecuvântare. Cele mai multe date despre minunile săvârşite la icoana Maicii Domnului le avem din tradiţia orală, foarte puţine dintre ele fiind consemnate în scris. Se spune despre icoană că ar fi o copie a icoanei Maicii Domnului Prodomita, care se află în Sfântul Munte. O întâmplare minunată legată de această icoană a fost consemnată într-o cronică veche. Icoana, spune cronica, a fost luată de credincioşi şi dusă în biserica din Oraviţa, dar după două zile icoana dispăruse din locul de unde fusese pusă spre închinare, întorcându-se în peşteră fără ca mâna omenească să o fi atins. Această minune l-a determinat pe tânărul teolog Alexie să intre în cinul monahal fără acordul părinţilor lui.
Odată cu trecerea timpului s-au remarcat numeroase minuni, dintre care amintim: o femeie oarbă din naştere şi-a recăpătat vederea complet. Prima ei rugăminte adresată celor din jur a fost să-i aducă copilul să-l vadă întâia oară.
Un om care era paralizat s-a vindecat pe când dormea lângă biserică. În vis a auzit-o pe Maica Domnului poruncindu-i să înconjoare biserica de trei ori, iar el trezindu-se, a constatat sub privirile mirate ale tuturor că putea merge. Astăzi, Mănăstirea Călugăra este aşezământ monahal de călugări.

Adam cazut din rai...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Mi-e dor de Tine, Doamne, de maretia Ta,
 De prima mea zidire fara prihana-n ea, 
Mi-e dor de armonia Creatiei de sus, 
De prima zi de viata, cand Tu in Rai m-ai dus. 

Nu cunosteam durerea, eram nemuritor, in Raiul Tau, 
O, Doamne, eram stapanitor
 dar sarpele prin Eva, osanda mi-a adus,
 Si am cazut cu groaza, din Raiul cel de sus. 

Pamantul mi-a fost casa si trupul inchisoare
Am castigat merinde cu truda si studoare, 
Am fost strain de Tine, am fost pribeag in lume, 
Traita-am tineretea cu visele-mi nebune! 

Am socotit ca timpul ce-l am nu se sfarseste ,
 Am socotit ca viata de rele ma fereste, 
Nu am stiut ce-amar si Crud este tributul, 
Placerilor ascunse ce imi sapau mormantul. 

Nu am stiut ca-n varful placerilor desarte, 
Pandeste-ntunecata si sta vicleana moarte,
 Strigat-am catre Tine, Lumina mea sa fii, 
Sa ma ridici din bezna, sa-mi faci din noapte zi.

Intorsu-m-am la Tine, eu fiul ratacit,
 Ca Sfanta-Ti mostenire in van am risipit, 
Sa schimbi a mea zdreanta in haina de lumina,
 Si sa-m-asezi iar Doamne, in Sfanta Ta gradina.

Preot Ioan

DRUMUL CRUCII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
 


 Drumul crucii, drumul crucii, fiecare sa-l urmam,
Si in haina patimirii, trupul sa ni-l imbracam,
 Cum şi Domnul spre Golgota, drumul Crucii a urcat,
A purtat Neprihanitul, Crucea lumii de pacat!


  Fiecare poarta-n spate o povara, crucea sa,
Pentru unii mai usoara, pentru altii mult mai grea,
Dar priveste catre Domnul, spatele si-a aplecat,
 Si pe umerii raniti, toate crucile-a purtat.
 

 Iar in gloata care-si poarta ale sale grele cruci,
Se-aud bocete de mame, se-aud scancete de prunci,
Fiecaruia ii pare, ca povara sa-i mai grea,
Unora li-i draga crucea, altii n-o vor a purta.
 

 Te-ai nascut ca sa-ti porti crucea, ce ti s-a harazit tie,
Ea e podul peste care, o sa treci in vesnicie,
Caci in viata fiecare, urca cu povara-i grea,
 Dar de striga catre Domnul, El purta-va Crucea sa!


  Nu-ti porti singur neputinta, pe-a Golgotei grea colina,
Azi alaturea de tine, merge Maica Sa divina,
Urca iar indurerata langa noi pe drumul crucii,
Si ne plange neputinta, cum isi plange maica pruncii.


  Langa tine sta si plange, plange iar ca si atunci,
Cand Iisus purta pe umeri ale noastre grele cruci,
Nu esti singur, poarta-ti crucea, ce te mantuie de moarte,
Chiar de cazi El se apleaca, din nou crucea ta sa poarte.
                                                                                                             Preot Ioan.

PE 6 OCTOMBRIE PRAZNUIM:

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea de toți fericită"
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Odighitria” de la Xenofont.



Maica Domnului este reprezentată purtând coroană și strângând la piept Pruncul Sfânt cu ambele mâini. Iisus Hristos este ținut în brațul stâng și se sprijină pe umărul Maicii Sale. El privește spre Maică și își îndreaptă mâinile spre gâtul Ei.
În loc de cele trei stele care apar în mod normal pe mantia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (care semnifică pururea fecioria Maicii Domnului), pe veșmânt apar trei medalioane cu reprezentările a trei chipuri de îngeri. De asemenea, pe mantie sunt pictați nori.
Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia) este o reprezentare a Împărătesei cerurilor pornind de la condacul al XIII-lea din Acatistul Buneivestiri: „O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii…” și este prăznuită pe 6 octombrie.


Maica Domnului Indrumatoarea "Hodeghetria / Odighitria" - Manastirea Xenofont (Icoana Sora cu cea de la Manastirea „Mihai Voda-Bucuresti”):
Aceasta icoana a stat mult timp in biserica centrala din Manastirea Vatoped, pe o coloana din strana stanga. In anul 1730, in orice caz, aceasta a disparut brusc de la locul sau, cu toate ca portile manastirii erau incuiate, si a aparut in chip minunat la Manastirea Xenofont. Toata lumea a crezut ca icoana a fost furata si dusa in Manastirea Xenofont. Drept aceea, calugarii au luat icoana inapoi si au pus-o sub o mare purtare de grija. La scurta vreme, icoana a disparut din nou din Lavra Vatoped si a aparut in cea de la Xenofont. Calugarii au inteles ca aceasta este o lucrare a Maicii Domnului si au lasat-o acolo. Ei au trimis multa vreme ulei si ceara la Manastirea Xenofont, pentru cinstirea Maicii Domnului.

Icoana [facatoare de minuni] "Odighitria" originala, pictata de Sf Ap Luca se afla la Biserica "Sf Irina" din Constantinopol.
Pt a multumi Maicii Domnului [sub/in acest aspect al Ei] pt ajutorul dat in imprejurari ingrozitoare pt cetatea Constantinopolului [i-a scapat de o navalire ucigasa], s-a compus Imnul Acatist "Aparatoare Doamna" (din Acatistul "Bunei Vestiri" de ex.).
O copie (si ea facatoare de minuni) a ajuns la Manastirea Vatoped Mt Athos, de aici la Manastirea Sf Xenofont Mt Athos, iar o copie (facatoare de minuni si ea) dupa aceasta copie (de la Vatoped, apoi Xenofont) a ajuns, prin Minastirea Rusicon/Sf Pantelimon Mt Athos in Romania, fiind icoana de la Minastirea Mihai Voda (cca 1666).
Unii specialisti spun ca dateaza de la cca1450, fiind, de fapt, prima copie dupa originalul Sf Luca.

Cele 2 icoane, cea de la Man. Xenofont Mt Athos si cea de la Man. Mihai Voda Bucuresti sunt icoane surori.

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/sarbatoarea-icoanei-facatoare
http://bdi2.wordpress.com/2010/11/30/manastirea-mihai-voda-din-bucu...

5 octombrie 2017

DE CE NU AVEM LACRIMI DE POCĂINȚĂ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Creștinii nu au lacrimi de pocăință pentru că.. nu au pocăință! Dar de ce nu au pocăință? Pentru că nu au credință! Căci dacă ar avea credință ar începe să Îl cunoască pe Dumnezeu, L-ar iubi și le-ar părea rău pentru că Îl supără atât de mult. Din această părere de rău se nasc lacrimile. Însă creștinul de azi, absorbit de lume cu poftele ei, nu mai este al lui Hristos, chiar dacă Îi poartă numele.
Primind Botezul la vârsta la care el nu își poate dori nimic, creștinul se numește așa din pură inerție, nu dintr-o convingere interioară profundă. Nașii au mărturisit în locul său Crezul la Botez. Ar fi trebuit ca el, crescând, să mărturisească EL ÎNSUȘI ce au afirmat alții în locul lui la Botez: "Mă lepăd de satana, de toată trufia lui și de toată slujirea lui și de toți slujitorii lui. Mă unesc cu Hristos și cred în El ca într-un Împărat și Dumnezeu. Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei deoființă și nedespărțite". Ei da, dragii mei, așa au rostit nașii ÎN LOCUL NOSTRU la Botez, dar acum ar fi trebuit să rostim noi înșine aceste cuvinte nu cu gura, ci cu inima. În schimb noi ne-am pierdut în banalitatea lumii păcătoase, fiind înghițiți cu totul de ea, și am uitat rostul nostru de creștini pe pământ. De unde mai vrem acum lacrimi de pocăință?..
Haideți, la treabă cu toții, trebuie să ne dobândim credința de creștini!
Domnul să ne lumineze! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

4 octombrie 2017

APA, VANTUL SI GURA LUMII NU LE POTI OPRI!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


   "Dacă esti frumos (frumoasă), oamenii te invidiază. Dacă esti urat, te critică. Dacă esti inalt, ei te judecă. Dacă esti scund, zic că esti pitic. Dacă esti bun, te iau de fraier. Dacă esti bun, te considera fraier. Dacă esti amabil, vor să profite de pe urma ta. Dacă esti crestin ortodox "fierbinte", adică practicant, nu mai contenesc cu batjocură. Dacă esti darnic (milostiv) te consideră prost".
   Intelepciunea poporului roman spune: GURA LUMII N-O ASTUPĂ DECAT PĂMANTUL!
  Tu insă, să nu uiti cuvantul Biblic: FĂ BINELE SI ASTEAPTĂ RĂUL! Binele ti-l va răsplăti Dumnezeu. Dacă oamenii, rudele ti-ar face bine, tie ce cruce ti-ar mai ramane? Deci roagă-te pentru cei ce te blesteamă, fă bine celor ce-ti fac rău; celui ce-ti cere nedrept dă-i tot ce-i trebuie lui din lăcomie.
                                                                                                                         Preot Ioan

3 octombrie 2017

MAI IARTĂ-MĂ, DOAMNE!


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



(psalm de pocăință)
de Preot Sorin Croitoru

Eu simt cum cobor în adâncul tristeții,
Căci inima-'n mine de jale se frânge,
Străine îmi sunt bucuriile vieții,
Prin venele mele curg lacrimi, nu sânge..


Întreaga natură îmi pare pustie,
Nimic nu-mi stârnește un zâmbet pe față..
Nu-mi arde de zâmbet, nu vreau veselie,
Știind că-'s nevrednic de veșnica viață!

Mă uit împrejur cu stupoare la lume:
Aici pe pământ și-au găsit paradisul.
Acum hohotesc, întrecându-se-'n glume,
Dar vai,.. cum vor plânge, sfârșindu-se visul!..

Iar eu în zadar am gustat Învierea,
Mâncând Trupul Tău și sorbind al Tău Sânge..
Cel rău mi-a întins pe o tavă plăcerea,
Iar eu am gustat, și-acum sufletu'-mi plânge!

Eu știu că Ți-am pus iarăși Crucea pe umăr
Și-'n rănile vechi Ți-am bătut alte cuie,
De-aceea vărs lacrimi fierbinți fără număr,
Suspinul adânc pân' la Ceruri se suie..

Mai iartă-mă, Doamne, cum știi Tu să ierți
Tâlhari pocăiți și femei desfrânate,
Mai ceartă-mă, Doamne, de vrei să mă cerți,
Dar curăță sufletul meu de păcate!
amin

2 octombrie 2017

ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Preot Sorin Croitoru
Ca o pânză de mătasă
Sau ca voalul de mireasă,
Coborând din Cer ușoară,
Rugăciunea ta, Fecioară,
Pentru lumea amărâtă
Dă putere nevăzută,
Nelăsând nădejdi să moară
Când e viața mai urâtă.
Omoforul tău, Stăpână,
Se coboară-'n mare taină,
Îmbrăcând precum o haină
Inima ca să rămână
Neclintită ca o stâncă
În furtuni năucitoare
Care-or să mai vină încă..
Doar pe cei ce ți se-'nchină
Și-ți slăvesc preasfântul nume
Îi învălui în lumină
Ce nu e din astă lume,
Îi ridici din slăbiciune
Și le-'nflăcarezi avântul,
Iar ei, plini de bucurie,
Îți simt acoperământul..
Te rugăm, Maicuță Sfântă,
Cui n-ai dat, să faci să-ți ceară,
Căci necazul îi frământă
Și-i apasă suferința,
Nu-i lăsa în iad să piară,
Ci trezește-le credința!
Să-ți așterni și peste dânșii
Omoforul de lumină,
Ca la sfânta ta icoană
Toți cu dragoste să vină!
amin
Sorin Croitoru

1 octombrie 2017

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


din Noul Theotocarion- culegere de Canoane ale Maicii Domnului alcătuită de Sfântul Nicodim Aghioritul Canonul 1 glasul 1

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Facere a Sfântului Teodor Studitul
Al cărei acrostih este:
«Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»
A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.

Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:
«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se zice după fiecare tropar)
Păcătosul către Maica Domnului:
Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos roagă-L să mă izbăvească pe mine de focul cel întunecat, Curată Fecioară, şi să mă arate părtaş Împărăţiei Sale.
Maica Domnului către Hristos:
Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule, şi izbăveşte de osândă pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe el de împărăţia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Hristos către Maica Domnului:
Tu, Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcătoşii care-Mi greşesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai mult decâţ toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Maica Domnului către păcătos:
Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu, încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noas-tră, Sfânt eşti Doamne».
Întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea acum către tine strig: Roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuias-că pe mine, cel ce zac în nelegiuiri.
Iartă, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit Te-ai născut din pântecele meu şi miluieşte pe robul Tău, precum odinioară pe fiul cel risipitor, şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezător în ziua Judecăţii. Slavă...
O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte: Cel ce a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat „am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine pocăindu-se, în cele străine se rătăceşte. Şi acum...
Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine să te învrednicească de împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că nu s-a apropiat de Mine cu credinţă fierbinte şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa Mea pe acesta.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, Proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte, când va veni vremea, Te vei arăta, Slavă puterii Tale, Doamne».
Cugetând, o, Fecioară, la puterea ta, cu frică strig ţie celei uneia bune: Deşi nu am pocăinţă fierbinte, cu rugăciunile tale către Stăpânul, dă-mi mie desăvârşită îndreptare.
Ascultă, Dumnezeule, prin fire Iubitor de oameni, pe Maica Ta, Stăpâne, strigând către Tine, cu stăruinţă, ca pe robul tău să îl izbăveşti de osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită credinţă, pe aceasta, ca un Dumnezeu dăruieşte-i-o. Slavă...
O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire; dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici nu poate fi mântuit, până ce nu se va arunca în foc. Şi acum...
Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totul zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni».
Fecioară, acum însetez a petrece pururea, în cărările pocăinţei, care să mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Însă, acum degrabă, înfricoşătoarele cete ale vrăjmaşilor demoni mă trag în jos să mă arunce în adâncul păcatului şi în înfricoşatul noroi al pierzaniei.
Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din legături l-ai slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-l dintre cetele demonilor celor batjocoritori, căci aceia nu îl lasă pe acesta vreodată cu desăvârşire a se pocăi. Slavă...
Prealăudată Maică, strig ţie şi Eu: Cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, vai, s-a făcut peşteră demonilor. Şi acum...
Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit prea bine şi cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire; căci nici ucenicii Lui, când nu au putut să alunge demonul, le-a strigat acestora zicând: Cu post şi rugăciune iese neamul acesta de demoni!

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Proorocului Iona urmând, strig: Scapă viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă Ţie».
Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc nici post, nici rugăciune a plini, Mireasa lui Dumnezeu, de aceea acum la tine caut scăpare.
Vezi, mult milostive Fiule, pe Maica Ta, Te rog: Cel ce aleargă la mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: Nu am altă nădejde afară de tine, Stăpână. Slavă...
Cu fierbinţeală rugându-te, încetează, Maică, a grăi, căci acesta se întinează, gândind că sunt milostiv, neluând seama la mânia mea. Şi acum...
Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoniseşti miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.

Sedealna, glasul 1 Mormântul tău, Mântuitorule...

Rai cuvântător pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Săditorul Raiului celui dintâi, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, pe Care şi roagă-L să mă învrednicească şi pe mine de desfătarea Raiului şi să mă adape cu apele odihnei celei desfătate.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cân-tat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Stăpână, nu mă lepăda în adâncul pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te, strigând iarăşi către Fiul Tău: Nu pierde făptura mâinilor Tale.
Nemăsurat având noianul milei, Stăpâne, primeşte-mă iarăşi, Te rog pe Tine, Care singur eşti uşor de împăcat şi miluieşte făptura mâinilor Tale, Cel ce ai miluit oarecând pe hananianca. Slavă...
Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci Eu nu voiesc vreodată a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am născut întreg din tine, dar acesta departe este de zidirea Mea. Şi acum...
Înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om desăvârşit din mine, ca să îi mântuiască pe cei ce cu credinţă fierbinte păzesc dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Cel de care se înfricoşează şi Îngerii...
Îndrăznind, la tine vin iarăşi, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare.
Din înălţime caută şi vezi şi auzi pe Maica Ta care se roagă Ţie şi izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai mântuit pe tâlharul pe cruce.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Tâlharul spânzurat oarecând pe cruce cu credinţă a strigat: „Pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar acesta nu este asemenea cu ei. Şi acum...
Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul care a crezut, pe cruce, dacă, aşadar, voieşti să dobândeşti mântuire, aleargă către Domnul cu lacrimi şi credinţă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul
«Pe Cel de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile, ca de Făcătorul şi Domnul, preoţi preaslăviţi-L, tineri lăudaţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer, ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat, pentru noi facându-Se om, să o mărim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru».
Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru aceasta mă ruşinez a mă apropia de Fiul tău, dar tu roagă-L, fa-L milostiv să mă primească în credinţă fierbinte şi pe mine care mă apropii de El cu dor.
Izbăveşte de osândă, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, căci chiar dacă a greşit Ţie, Mântuitorule, către mine caută scăpare şi mă rog: Cel ce plineşti cererile tuturor, pentru mine, primeşte-l şi pe acesta. Slavă...
Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, nu este, căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întărâtat spre mânie, dar pentru prea cuvioasele tale rugăciuni nu îl voi face pe el părtaş osândei la Judecată, daca îmi va aduce roade de pocăinţă. Şi acum…
În iadul cel mai de jos fiind, ai fost urcat la înălţime prin rugăciuni către dumnezeiescul meu Fiu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în învinuirile cele cumplite de la început, ci umblă în căile pocăinţei, ca nu cumva iarăşi să fii aruncat în gheenă.
Prosomii. Glasul 1
Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti Liman păcătoşilor, bucurie lumii, izbăvirea celor înviforaţi, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie: Primeşte şi rugăciunea mea şi cererea, Nepătată, pe care du-le degrab Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe mine, risipitorul.
Pricina a toată bucuria fiind, Preaiubitul meu Fiu, iertare de păcate dăruieşte robului Tău, ca să cunoască toţi că eu, ca o Maică, am mare îndrăznire către Tine, de a mă ruga Ţie, Hristoase al meu, mai presus de toţi sfinţii Tăi.
Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, iertare de păcate îi dau orbului acestuia şi dezlegare; dar spune-i să înceteze a mai păcătui şi a Mă mai întărâta spre mânie, căci prin fire sunt Iubitor de oameni.
Iată, ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile mele, dar ia aminte restul vieţii să-l petreci în chip plăcut Domnului, ca să ai parte în Rai cu cei aleşi de slava bucuriei şi desfătării care nu are sfârşit.

https://web.facebook.com/maicajustina

Canon la Pavecernița mică, al Născătoarei de Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Un extraordinar Canon de pocăință către Născătoarea de Dumnezeu, care cu 100 de ani în urmă se citea în fiecare seară la Pavecernița mică: din ACATISTIER tipărit în București la anul 1830 Nu uitați, vă rog, să mă pomeniți și pe mine în rugăciunile voastre, care m-am ostenit nu doar pentru folosul meu de am tradus acest minunat canon al Maicii lui Dumnezeu. Roade de pocăință, de îndreptare și de mântuire să vă dăruiască milostivul Domnul, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale. Amin. Canonul este scris rapid, al prima mână, nu este corectat. vă rog să iertați micile greșeli de tastare.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu la Pavecerniță
Peasna 1 glasul 6 Irmos: Pre simțitorul Faraon... Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi. Cum voi plânge viața mea cea întinată, și mulțimile nenumăratelor mele răutăți Stăpână? Și ce voi vesti ție Curată, nu mă dumiresc și mă tem, ci ajută-mi mie. De unde voi începe a spune greșalele mele cele rele și cumplite eu ticălosul, vai mie! Ce mă voi face de-acia! Ci Stăpână mai înainte de sfârșit miluiește-mă. Slavă... Mântuitorule cela ce pentru milostivirea milei Te-ai întrupat, și om Te-ai făcut cu bunăvoirea Părintească, de rugăciunile Maicii Tale plecându-Te, dăruiește-mi iertare greșalelor mele. Ceasul morții adică neîncetat îl gândesc Preacurată, și Divanul cel înfricoșat, dar de obiceiul răutăților cu totul mă amăgesc cumplit: ci ajută-mi mie. Peasna 3 Irmos: Pe piatra cea tare a credinței... Sufletul mi-am întinat urât, Stăpâna mea prea sfântă, cu nenumărate greșale eu ticălosul, și unde de-acia mă voi duce? Cu deznădăjduirea ținut fiind cu totul. Nu este altul între oameni, carele fapte nelegiuite au lucrat, și cu desfrânare au viețuit, precum eu, ceea ce ești bună, întru înverșunări cumplite: pentru că am întinat Dumnezeiescul Botez. Slavă... Nu am fapte bune, nu umilință nicidecum, nici lacrimi Mântuitorule: că m-am întunecat cu mintea. Pentru aceea strig Ție: cu rugăciunile celeia ce Te-au născut, mântuiește-mă ca un Milostiv. Și acum... La sfârșitul relelor am ajuns, Preasfântă Fecioară, tu îmi ajută degrab. Pentru că Cerul și pământul, strigă cu amar asupra necuvioaselor faptelor mele celor nenumărate. Peasna 4 Irmos Acoperit-au Cerurile... Spăimântatu-s-au tot pământul, și s-au înfiorat, văzându-mă pe mine cumplit și rău lucrând cele necuvioase, și de multă milostivirea Fiului tău s-au înfricoșat. Biserica trupului meu rău o am întinat, și Biserica Domnului întru carea oamenii tremurând intră, iară eu desfrânatul, vai mie! Cu obrăznicie intru. Slavă... Hristoase al meu milostive, Hristoase iubitorule de oameni, singure nepomenitorule de rău, carele Te-ai făcut om pentru mine, cela ce mai presus de om am păcătuit, miluiește-mă pentru ceea ce fără de sămânță Te-au născut. Și acum... Să nu mă arăți Stăpână, să nu mă arăți străin, pe mine cel înstrăinat de acoperământul Fiului tău, cu totul nevrednic: ci spală-mă și pe mine de întinăciunea greșalelor mele. Peasna 5 Irmos Cela ce răsari Lumină lumii... Adam au călcat adică o poruncă a Fiului tău Fecioară, și întru izgonire s-au supus: dar eu cum voi plânge adâncul greșalelor mele, cela ce sunt depărtat, și de mii de ori căzut. Pe Isav cel cumplit l-am râvnit, cu lăcomia pântecelui Preacurată, și cu desfătarea sufletul și trupul mi-am întinat, cu beția și cu desfrânarea viața mi-am pângărit, și cine de-acia nu mă va plânge pe mine ticălosul? Slavă... Mă tânguiesc luând în minte toate vinovățiile lucrurilor mele celor rele, Hristoase al meu milostive Doamne, și înaintea picioarelor Tale cu fața la pământ zac, pentru rugăciunile Maicii Tale dă-mi iertare greșalelor. Și acum... Cu Dumnezeiască strălucirea ta, ceea ce ești bună, ușa vieții noastre Curată, pe mine cel ce sunt întunecat, luminează-mă degrab, și mă povățuiește la cărările mântuirii, o, cea mult lăudată. Peasna 6 Irmos De chitul păcatului fiind înghițit... Viața mea este desfrânată, sufletul meu întinat, și traiul prea ticălos, iar trupul meu întru răutăți cumplit l-am înnoroit. Pentru aceea sârguiește-te Fecioară și-mi ajută. Cutremurându-te tulbură-te și te clătește suflete, cum pe înfricoșatul Judecător l-ai întărâtat, și vei să fii judecat neîndreptatule. Slavă... În țară străină m-am depărtat de la Tine eu ticălosul, și dracilor m-am făcut rob, și m-am golit de tot felul de bunătăți. O Părinte prea bunule! Ci mântuiește-mă precum de demult pe curvarul, pentru rugăciunile prea Curatei Fecioare. Și acum... Acum cu cutremur sunt ținut, și mă tem ceea ce ești bună, de pândirile vicleanului, că mai nainte de sfârșit scrâșnește cu dinții asupra mea stricătorul, să mă ție pe mine ca pe un gol de fapte bune: ci ajută-mi mie. Doamne miluiește de 3 ori. Slavă. Și acum... sedealna: Boalele cele multe ale sufletului meu celui neputincios, și patimile cele cumplite ale trupului meu Curată cercetează-le, și de grabnică tămăduire învrednicește-mă, și a face sfintele porunci ale Bunului Dumnezeu îndreptează-mă ca să te măresc. Peasna 7 Irmos: Cela ce ai ascultat cântarea... De șapte ori câte șapte mi-au aprins văpaia patimilor mie vicleanul, și cu preacurviile inimii mele de tot mă omoară: ci adapă-mă cu curgerile lacrimilor mele, Maica lui Dumnezeu, și să nu mă lepezi pe mine. Înfricoșat este divanul, ticăloase suflete al meu și nesimțitorule, și munca fără de sfârșit și groaznică. Dar însă acum cazi la Maica Judecătorului tău și Dumnezeu, și să nu te deznădăjduiești pe sineți. Slavă... Vino ticăloase suflete al meu pocăiește-te, judecata este lângă uși. Pentru ce te-ai pironit de cele deșarte, de bunătățile cele netrebnice? Scoală-te, plângi cu amar, strigând cu credință lui Hristos: mântuiește-mă pentru Născătoarea de Dumnezeu. Și acum... M-am întunecat, cea cu totul neîntinată, eu ticălosul cu mulțimea nemăsuratelor mele răutăți și m-am orbit la ochiul sufletului și la minte: pentru aceea cu strălucirile Luminii tale, bagă-mă degrab în dulceața nepătimirii. Peasna 8 Irmos Cuvioșii Tăi tineri... De venirea morții mă înfiorez eu ticălosul, și de judecata cea neamăgită: dar de a lucra cele rele și urâte nu mă depărtez. Miluiește-mă Fecioară, și mai nainte de sfârșit mântuiește-mă. Dăruiește-mi suspinuri netăcute Stăpână, și izvor de lacrimi, ca să-mi spăl greșalele mele cele multe, și ranele cele nevindecate, ca să dobândesc viața cea veșnică. Bine să cuvântăm pe Tatăl și pe Fiul pe Sfântul Duh Domnul. Cu gura adică strig necurmat: greșit-am: iar cu gândul petrec lucrând cele necuvioase: deci cu care ochi Te voi vedea pe Tine Hristoase, eu deznăădăjduitul? Pentru ceea ce Te-au năsut miluiește-mă. Și acum... Mulțimea răutăților mele o am mărturisit Ție, că nimenea în lume altul nu au mâniat Stăpână pe Fiul tău pe Dumnezeu și Domnul, așa precum eu: deci cu Acesta împacă-mă degrab Fecioară. Să lăudăm, bine să cuvântăm, și să ne închinăm Domnului cântând și prea înălțându-L pe Dânsul întru toți vecii. Cuvioșii Tăi tineri în cuptor Heruvimilor au urmat, cântarea cea întreit sfântă strigând: Bine cuvântați, lăudați, și prea înălțați pe Domnul întru toți vecii. Peasna 9 Irmos Ceea ce ai primit bucuria prin înger, și ai născut pe Ziditorul tău, Fecioară mântuiește pe cei ce te măresc pe tine. Iată mă apropii la tine Preacurată, cu frică multă și cu dorire, știind puterea rugăciunii tale celei multe eu robul tău: că prea mult poate rugăciunea Stăpână a Maicii către Fiul cel prea adevărat: că se pleacă de îndurări. Cetele îngerilor ia-le împreună, și mulțimea oștilor celor de sus, și pe Mergătorul înainte, și pe noroadele Apostolilor și ale Proorocilor, pe mucenici și pe cuvioși, pe sfințiții mucenici, și pentru mine roagă-te Fiului tău. Slavă... O cum voi vedea pe Cel nevăzut! Cum voi suferi înfricoșata aceea vedere! Cum voi îndrăzni să-mi deschid ochii! cum pe Stăpânul meu voi cuteza să-l văz! Pe Carele nu am încetat Fecioară din pruncie a-L scârbi totdeauna. Și acum... Judecător milostiv și iubitor de oameni, aștept pe Fiul tău Curată, deci să nu mă treci cu vederea: ci fă-L pe Dânsul mie lesne împăcat, ca să mă puie pe mine cel neocrotit de-a dreapta prea curatului Divanului Lui, că spre tine am nădăjduit. Cade-se cu adevărat... Și celelalte ale Pavecerniței
 sursa  :  JUSTINA POPOVICI·

..Cinstitul Acoperământ al Maicii Domnului


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE.

La data de 1 octombrie a fiecărui an, românii o sărbătoresc pe Maica Domnului, mai precis „Cinstitul Acoperământ al Maicii Domnului”.



Acest praznic se ține pentru că, în zilele împăratului Leon cel Înţelept, în Constantinopol, spre o duminică, făcându-se priveghere de toată noaptea în Biserica Vlaherna a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, în prima zi a lunii octombrie, cu mulțime mare de popor, în jur de 4 noaptea, „Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos şi-a ridicat ochii în sus împreună cu ucenicul său, Fericitul Epifanie şi au văzut pe Maica Domnului, pe ocrotitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind cu lumină şi acoperind pe popor cu cinstitul său omofor, înconjurată de oşti cereşti şi de mulţime de sfinţi, care stăteau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai aleşi, Sfântul Ioan înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan.”

Practic, Cinstitul Acoperământ este OMOFORUL (veșmânt sub forma unei eșarfe), cu care Maica Domnului ne acoperă pe toți cei ce o iubim și o preamărim.

Maica Domnului se ruga cu graiuri de umilinţă, Fiului său, astfel: "Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile".

Rugăciune pentru Acoperământul Maicii Domnului

"Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău".