Lupta interioara (cu sine)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
'Cel pe care il hranesti'

Trandafirul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Un tânăr a împrumutat de la bibliotecă o carte duhovnicească. Era pe vremea când nu se descoperise internetul. În carte a avut surpriza să găsească multe comentarii pline de sensibilitate scrise pe nişte notiţe. Pe una din ele a găsit şi numele şi adresa autorului acestor comentarii. După nume, era o femeie, iar după frumuseţea frazelor şi-a dat seama că are un suflet foarte frumos.



        I-a scris, a primit răspuns şi aşa s-a legat o relaţie de corespondenţă pe teme duhovniceşti. Când tânărul i-a cerut o fotografie, femeia i-a răspuns că dacă se simte apropiat de ceea ce-i scrie, nu are nevoie să-i vadă chipul. Şi el a fost de acord. Totuşi, după un timp, a venit şi vremea întâlnirii. Ca să se recunoască, au convenit ca el să ţină o carte în mână, iar ea un trandafir.

La locul de întâlnire, bărbatul zări o tânără foarte frumoasă, care-l privea insistent, parcă l-ar fi aşteptat. Nu avea însă nici un trandafir în mână. În schimb, la câţiva metri distanţă, o femeie în vârstă ţinea în mână acel semn de recunoaştere - trandafirul. La început, tânărul a fost dezamăgit, dar într-o clipă îşi aduse aminte de frumuseţea morală a celei ce-i scrisese până acum. De aceea se îndreptă spre bătrână, sfidând frumuseţea fizică a tinerei care îl privea cu insistenţă şi care se hotărî să plece din acel loc. Apropiindu-se de bătrână îi spuse că el este omul cu care schimbase atâtea idei frumoase şi că este încântat de cunoştinţă. Femeia în vârstă îi răspunse cu un aer nedumerit:

- Fiule, nu te cunosc, nu ştiu ce se întâmplă aici!

- Da, dar… de ce ţineţi în mână acest trandafir?!

- Domnişoara, care tocmai a trecut pe lângă dumneata, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir şi mi-a zis că, daca vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la cofetăria din colţ.

Oare aşa fac şi tinerii din ziua de astăzi? Mai pun ei preţ pe frumuseţea morală a celor de vârsta lor? Aleg ei bunătatea şi sensibilitatea sufletească în locul instinctelor trupeşti?

INAINTEPRĂZNUIREA INTRĂRII ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

         Mai înainte de vederea tainei dumnezeieşti să ne călăuzim gândul smerit spre biserica inimii. Mai înainte de praznicul luminat al intrării în templu a Celei Ce este Oglinda a toată desăvârşirea dumnezeiască să ne gătim cu haina curate ale sufletelor şi să întindem masă duhovnicească celor însetaţi a intra la masa cea dumnezeiască a Treimii spre împărtăşirea de tainele cele mai înalte. Să ne veselim astăzi, căci măcar că noi suntem împiedicaţi de a înainta duhovniceşte de chiar pietrele patimilor noastre, totuşi înaintea noastră merge să fie aşezată în Sfânta sfintelor făclia Cea nestinsă a rugăciunii, Care cu razele mijlocirilor Sale luminează şi întunericul din templele inimilor noastre. Să ne încingem cu legătura iubirii şi luminaţi de raza Duhului să primim hrana cea îngerească a rugăciunii prin mijlocirea Celei Ce Îşi poartă mintea la înălţimi luminate şi neajunse de cetele serafimilor. Deşi nu avem curăţia cea desăvârşită pentru a ne alătura cetei fecioarelor, totuşi să nu ne arătăm leneşi a secera din grădina minţii flori de laude cu care să începem a împodobi praznicul Celei pline de dar, ca să ne aşeze, ca O Milostivă, în cămara inimii florile cele de aur ale rugăciunii curate. Înaintea Acesteia să ne plecăm cu gând umilit, strigându-i cu glas de mulţumire: Bucură-Te, Templule al slavei, Ce purtând, pe Împăratul Cel neîncăput în cer şi pe pământ, ne-ai deschis nouă porţile milostivirii, prin care ne-am izbăvit din temniţa morţii! ” 

Completare la cateheza „Despre Pururea Fecioria Maicii Domnului“

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                   

              Despre preacinstirea Maicii Domnului

             Gheron Iosif Isihastul zice: „Nu vă pot descrie cât de mult îi

place Maicii Domnului cumpătarea şi curăţia. Pentru că ea este

Fecioară neprihănită, ne vrea pe toţi aşa şi ne iubeşte. De aceea,

numai ce o strigăm şi se grăbeşte să vină în ajutorul nostru“.

Iată ce spune Ioan Ianolide în cartea sa Întoarcerea la Hristos:

„Cu mama şi cu Maica Domnului am avut o comuniune sufletească

naturală, nestăvilită şi temeinică. Puţin am vorbit cu mama, dar

mult ne-am înţeles. Se transmiteau între noi alte graiuri mult mai

intense, ce ne umpleau pe amândoi de dragoste şi de bucurie. O

trăiam pe mama în mine şi ea pe mine mă trăia în ea. O astfel de

simţire aveam pentru Maica Domnului, în care eu mă simţeam mai

eu, deşi simţeam ca ea şi parcă mă identificam cu ea. Ochii mei

căutau spre icoana din perete, dar pe Preacurata Fecioară o găseam

pretutindeni, deşi nu o fixam nicăieri...“

Rugăciunile Maicii Domnului sunt cele mai ascultate de către

Dumnezeu şi pe drepte cuvânt Sfânta Biserică mereu se roagă aşa:

„Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi“. Iar

privitor la cinstea ei cea mai presus de cuget Sfânta Biserică i se

adresează aşa: „Pe Prea Sfânta Curata, Prea binecuvântata mărita

Stăpâna noastră de Dumnezeu născătoarea şi Pururea Fecioara

Maria cu toţi Sfinţii pomenindu-o. Amin!“

                       Născătoarea de Dumnezeu

             Cuvântul Theotokos (adică Născătoare de Dumnezeu), arată

credinţa tuturor Sfinţilor Părinţi şi a credincioşilor creştini de-a

lungul veacurilor privitoare la dumnezeirea lui Hristos. Nu este loc

de rătăcire aici. Nimeni altcineva decât a doua Persoană a Sfintei

Treimi S-a născut din Fecioara.

Şi azi sunt oameni care pun la îndoială identitatea lui Hristos.

Iată de ce unii sunt deranjaţi de cuvântul Theotokos. Cum poate

Maria să fie Maica lui Dumnezeu? întrebă ei. Da, răspunde Sfânta

Biserică Ortodoxă, Fecioara Maria nu a dat naştere la două

persoane, ci la o singură Persoană dumnezeiască, Care Şi-a primit

omenitatea de la Maria. Ea este deci cu adevărat Theotokos,

Născătoare de Dumnezeu, iar nu Hrisostokos, mama unei fiinţe

omeneşti pe nume Hristos.

Născătoare de Dumnezeu sau Theotokos este un cuvânt scump

creştinilor ortodocşi, un cuvânt ce înfăţişează desăvârşit şi păzeşte

neclintită credinţa noastră că Dumnezeu s-a făcut om adevărat spre

mântuirea noastră. Theotokos este un nume dat Mariei nu spre a o

înălţa, ci spre a ocroti identitatea Fiului ei şi a păzi siguranţa

mântuirii noastre întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

                         Despre minunea cu zugravul

          Era un zugrav cu numele Ioan, foarte evlavios către Preasfânta

Născătoare de Dumnezeu şi mai iscusit decât alţii. El punea multă

silinţă şi toată dragostea când picta icoana Maicii Născătoarei de

Dumnezeu, ca să iasă mai frumoasă şi mai împodobită decât ale altor

Sfinţi, încât se minunau toţi de frumuseţea pe care o aveau icoanele

Maicii Domnului. Iar când zugrăvea pe diavolul îl făcea atât de urât,

încât nu putea să vadă cineva vreun lucru mai înfricoşat şi mai urât; şi

aceasta o făcea cu dreptate. Deci, pe acel evlavios zugrav îl vrăjmăşea

foarte mult urâtorul de oameni şi căuta un timp prielnic ca să-l

omoare, nu atât că îl zugrăvea pe dânsul grozav, ci îl zavistuia mai

ales pentru că zugrăvea chipul Maicii Domnului foarte frumos,

frumuseţea aceea atrăgând poporul spre mai multă evlavie. În vremea

aceea, zidindu-se o Biserică înaltă, a chemat preotul pe acel Ioan să o

zugrăvească. Şi Ioan a pus scările ca să zugrăvească întâi părţile cele

mai înalte, după cum făcea de obicei, iar când zugrăvea icoana Bunei

Vestiri a Preasfintei, văzu divolul înaintea sa, care îi spuse: De acum

nu mai poţi să scapi şi am să te arunc jos, pentru că aici, în părţile

acestea înalte ale Bisericii, zugrăveşti icoana Maicii lui Dumnezeu atât

de frumos. Deci, stricând scara, a aruncat jos lemnele pe care stătea

zugravul, care a strigat: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,

ajută-mi!“ Şi întinzându-şi mâinile sale către zid, îndată icoana

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întinzând dreapta ei, l-a prins pe

zugrav de mâini şi nu l-a lăsat să cadă jos şi să moară. Şi stătea aşa în

văzduh, neţinut, şi a stat astfel până ce au adus scara şi l-au coborât. Şi

nici o vătămare nu a suferit. Iar cei ce stăteau de faţă s-au, grozav s-au

înspăimântat.Atunci Ioan, mulţumind Prealăudatei, a povestit minunea

şi toţi au slăvit pe Dumnezeu şi pe Fecioara, Maica Lui. De atunci,

niciodată n-a mai îndrăznit să-l vatăme, ci cu întâmplarea aceea mai

mult bine şi folos i-a făcut, pentru că toţi îl chemau şi zugrăvea (Din

minunile Maicii Domnului, Editura Bunavestire, Bacău, 2005).

                       Mai cinstită decât Heruvimii...

          Sfânta Fecioară Maria se bucură în cultul ortodox de o cinstire

deosebită, de o supracinstire, adică de o cinstire care întrece pe a

tuturor Sfinţilor. Sfânta Fecioară este aşezată în vârful piramidei

creaturii, este cea mai înaltă din toată făptura văzută şi nevăzută,

pentru că ea nu numai că este mai slăvită decât toţi oamenii, ci este

„mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât

Serafimii“. Patru mari sărbători (praznice) din cursul anului bisericesc

sunt închinate Preasfintei Fecioare: Naşterea Maicii Domnului,

          Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Buna-Vestire şi

                  Adormirea Maicii Domnului.

                       Maica Domnului este „Maica vieţii“

          Ca „Maică a Vieţii“, Sfânta Fecioară este şi modelul desăvârşit

pentru toate mamele, de pretutindeni şi de totdeauna. Femeile creştine

nu sunt şi nu trebuie să fie simple „fiice ale Evei“, căci chemarea lor

este de a se sili să devină fiice ale Maicii Domnului, atât prin

împărtăşirea de darurile Fiului ei, Iisuse Hristos, cât şi prin imitarea

virtuţilor ei. Suntem o ţară creştină în care aproape toate femeile sunt

botezate. Dar câte dintre ele se silesc să se asemene Maicii Domnului.

Dar câte dintre ele se şi silesc să se asemene Maicii Dommului?

Vrednicia Maicii Domnului de a fi cinstită se datorează atât

maternităţii cât şi fecioriei ei. Fecioria este un lucru tainic şi de mare

cinste. Fecioria în naştere ca şi pururea fecioria sunt cu atât mai adânci

în taină, iar rostul omului este nu să dezvelească taina, ci să se închine

ei. Despre acest rol al Maicii Domnului, Sfântul Nicodim vorbeşte mai

clar în altă parte, arătând că s32 i feciÎnsuşi Fiul Său i-a stat drept ajutor în

îndeplinirea acestui scop. Iată ce spune în această privinţă Sfântul

Nicodim: „Apoi, Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi iubitul Fiu al

Fecioarei Şi-a cheltuit toată viaţa Sa pământească, Şi-a pus toată

fiinţa Sa pentru nevoile noastre, ale păcătoşilor, şi a dat-o pe Maica

Sa ca să fie Maica noastră şi Apărătoarea noastră, ca să ne ajute şi

să fie, imediat după El, mijlocitoare a mântuirii noastre. Deci, cum

şi în ce mod ar putea vreodată această iubită Maică a Lui şi

apărătoare a noastră să se despartă de voinţa iubitului ei Fiu, ca să

nu ne ajute? Deci, apropie-te, iubite, apropie-te cu curaj, la orice

nevoie de ea, de Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru că

încrederea şi curajul ce le arăţi în faţa ei sunt o bogăţie şi o fericire

şi un adăpost sigur, şi totdeauna naşte pentru tine daruri şi milă“.

     Şi acum iată o întâmplare adevărată în legătură cu puterea

Maicii Domnului şi cu pedeapsa pentru necinstirea ei: La o

adunare a unui cult religios, o tânără, vrând să dovedească

celorlalţi că Maica Domnului nu are nici o putere, a luat o

iconiţă sfinţită cu Prea Sfânta Fecioară şi a jucat-o în picioare

zicând: «Iată, să vă arăt că „Maria“ nu poate să-mi facă

nimic!». După adunare, când a ieşit în stradă, a venit o maşină

în viteză şi i-a retezat picioarele de lângă bazin. A văzut ce-a

îngăduit „Maria“ să i se întâmple!

              Creştinii dreptmăritori ai Bisericii dintru începuturi i-au acordat

cinstirea ce i se cuvenea Maicii Domnului, i-au arătat evalvia şi

dragostea, aducându-i rugăciuni de laudă, de mulţumire şi de cerere.

Încă din secolul al IV-lea, patriarhul Serghie al Constantinopolului a

alcătuit Acatistul Maicii Domnului.

Numele Maicii Domnului este rostit cu veneraţie de toţi creştinii,

la ea aleargă cei păcătoşi cu lacrimi de pocăinţă; cei asupriţi, cei

bolnavi trupeşte şi sufleteşte, cei pribegi şi cei împovăraţi cu multe

greutăţi, la ea aleargă şi nădăjduiesc. Tinerii şi bătrânii, oamenii

simpli şi cei învăţaţi rostesc numele Sfintei Fecioare cu adâncă evlavie

şi cinstire, cu dragoste şi cu speranţă. Oare cei care vorbesc despre

Maica Domnului ca de o femeie obişnuită, ar putea să ne spună cărei

femei, până la Fecioara Maria, i-a spus îngerul: „Bucură-te ceea ce

eşti plină de har, Domnul este cu tine. Şi iată vei lua în pântece şi

vei naşte fiu. Acesta mare va fi şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi

Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele său... şi

Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“.

                 Maica Domnului – Porfira a lui Hristos

           Maica Domnului are importanţă prin existenţa şi mijlocirile ei,

aşa cum a mijlocit şi la nunta din Cana Galileii. Preacurata Fecioara

Maria este nu numai cea dintâi care a crezut în Hristos cel întrupat, pe

temeiul cuvântului lui Dumnezeu, ci este şi cea dintâi care a crezut cu

adevărat în Hristos cel înviat.

Sfânta Biserică o numeşte pe Maica Domnului: „Porfiră a Lui

Hristos“, care a îmbrăcat în omenitate Cuvântul Cel fără de început

aşa cum este îmbrăcat un împărat în porfira (purpura) veşmintelor sale

împărăteşti.

                Tânărul cu evlavie la Maica Domnului

      Un tânăr care avea foarte multă evlavie faţă da Fecioara Maria i-a

făcut această rugăminte: Prea Sfânta Maică a lui Dumnezeu, pe care

după Dumnezeu te cinstesc şi mă închin, cu toată dorinţa şi evlavia

sufletului meu, dacă am aflat har înaintea ta, eu, smeritul robul tău, te

rog să-mi îndeplineşti o dorinţă: învredniceşte-mă să te văd aşa cu eşti

în rai. Învredniceşte-mă Pururea Fecioară, învredniceşte-mă. Stăpâna

Prea Curata a ascultat de rugăciunea evlaviosului rob, i s-a arătat cu

totul strălucitoare într-o noapte în vis, cu toată acea lumină a slavei cu

care străluceşte în cer.

S-a deşteptat tânărul şi într-adevăr a pierdut unul din ochii lui, dar

bucuria ce-o avea că a fost învrednicit să vadă pe Împărăteasa cerului

şi a pământului, nu se întrista deloc, că a fost lipsit de lumina ochiului.

Mai mult încă iaraşi a rugat-o pe Maica Domnului să o vadă încă o

dată chiar dacă şi-ar pierde şi celălalt ochi, Şi iarăşi a fost învrednicit

şi iarăşi a văzut-o. Dar ce socotiţi dumneavoastră? Că a rămas orb de

amândoi ochii? Maica lui Dumnezeu cea prea milostivă, când i s-a

arătat a doua oară, nu numai că nu l-a lipsit de singurul ochi cei mai

rămăsese, dar i l-a întors şi pe celălalt pe care-l pierduse. S-a deşteptat

tânărul acela şi cu amândoi ochii teferi şi cu totul luminat de îndoita

bucurie, cu multe lacrimi de veselie duhovnicească a dat mii de

mulţumiri Maicii lui Dumnezeu (Ilie Miniat, Didahii şi predici,

Editura Bunavestire, Bacău, 1995).

                   Maica Domnului ne dăruieşte flori

            Străbunii noştri au iubit-o atât de mult pe Maica Domnului

încât în poveştile lor spun că datorită ei avem cele mai frumoase

flori: crinul, rochiţa-rândunicii, năvalnicul, busuiocul, caprifoiul....

Se spune ca Maica Domnului s-a întâlnit cu un băieţaş care

culesese fragi. - Ce ai, copile, în coşuleţ? l-a întrebat cu blândeţe. -

Nimic, i-a răspuns copilul, ca să nu-i dea fragi. - Ei, dacă spui ca nu

ai nimic, să nu-ţi fie de folos ce ai în el! De atunci, se spune, deşi

sunt atât de gustoşi, niciodată nu te poţi sătura cu fragi!

                    Din vieţile minunate ale monahilor

                După 700 de ani de la Naşterea Domnului, un învăţat era

chinuit de întrebarea: Cum se poate ca Sfânta Maria sa fie şi

Maică, şi Fecioară? Trăia atunci în pustiu un părinte renumit,

Evdichie. Învăţatul s-a dus să-l caute. Cuviosul părinte, înştiinţat de

Dumnezeu i-a ieşit în cale şi a lovit cu toiagul într-o piatră, zicând:

Fecioară înainte de naştere! Din piatră a răsărit un crin.

Fecioară în timpul naşterii! A mai răsărit un crin. A lovit şi a

treia oară, strigând: Fecioară după naştere! A răsărit şi al treilea

crin... Apoi, Cuviosul părinte s-a în tors la chilia lui, fară o vorbă,

în timp ce învăţatul s-a întors acasă, vestind tuturor minunea

întâmplată.

           Maica Domnului apară o soţie urgisită de soţ

       O dată a trăit un bărbat şi o femeie având la început o căsnicie

foarte fericită. Dar de la un timp soţul a început a-şi urgisi soţia,

care pe cât de frumoasă, tot pe atât de bună, harnică şi mai ales

foarte credinciosă. Ea totdeauna se ruga lui Dumnezeu, dar mai ales

Maicii Domnului pentru toată lumea, pentru soţul ei îndeosebi şi

pentru ea. Soţul însă, căuta distracţiile în societatea altor femei şi nu

se interesa de casa lor, aşa încât din oameni foarte bogaţi au devenit

oameni săraci. De acum soţul umbla pe la cei bogaţi cerând bani cu

împrumut, iar soţia sa se ruga Maicii Domnului ca să le revină viaţa

fericită de altă dată'.

                 Într-o zi soţul şedea îngândurat în cârciumă şi deodată s-a

apropiat de el un domn, care i-a propus să-i vândă lui soţia în

schimbul unei sume de bani foarte mari. După multă ezitare soţul sa

învoit şi au făcut un contract în care s-a prevăzut, că a doua zi

soţul va primi banii care sunt îngropaţi în pădure, iar el pe acelaşi

loc unde sunt îngropaţi banii să-i predea peste două luni pe soţia lui.

Într-adevăr a doua zi soţul a primit în locul indicat o comoară

întreagă din aur şi pietre scumpe cu care a plătit toate datoriile şi a

început a trăi din nou în bogăţie. Iată că a sosit ziua când el trebuia

să predea soţia cumpărătorului. Seara el i-a poruncit să se îmbrace

şi să meargă cu el. Presimţind ceva rău, ea l-a rugat s-o lase acasă,

dar el a insistat cu severitate şi ea s-a supus.

             Mergând spre locul indicat, ei au trecut pe lângă o Sfântă

Biserică. Soţia l-a rugat s-o lase să intre în Biserică să se roage

puţin înaintea icoanei Maicii Domnului. A intrat şi cu lacrimi s-a

rugat la Maica Prea Sfânta s-o apere de toate relele ce s-au abătut

asupra ei. Aşa rugându-se a adormit în Biserică în faţa Sfintei

icoane.

          După multă aşteptare, soţul a văzut că soţia sa coboară scările

Bisericii cu faţa acoperită din cauza frigului de noapte, s-a apropiat

de el şi şi-au continuat drumul. Când au ajuns la locul stabilit, era

miezul nopţii. Cumpărătorul nu era acolo, dar în curând a apărut şi

el. Soţul i-a predat soţia conform înţelegerii, iar cumpărătorul i-a

restituit contractul şi spunând în acelaşi timp foarte clar: O

rugătoare, sârguinciosă, acum eşti în stăpânirea mea, şi cu

brutalitate a vrut s-o apuce de mână. Deodată, parcă atingându-se

de foc a sărit la o parte cu un răcnet grozav. Acoperământul de pe

faţa femeii a căzut, şi ea s-a uitat cu o privire severă şi totodată

măreaţă la cumpărător, care a spus cu groază: Maica lui Iisus?

Fecioara Maria? Cine a chemat-o? Ce caută aici? Mincinosule,

mi-ai făgăduit pe soţia ta şi iată pe cine mi-ai adus în locul ei!

Cu aceste cuvinte s-a repezit la soţ, dar Maica Domnului l-a

lipsit de putere, a căzut jos la pământ şi a dispărut pe loc. În acelaşi

timp s-a făcut nevăzută şi Maica Domnului.