HRANA PENTRU SUFLET: JERTFA LUMANARII... DOAMNE AJUTA!DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...urmeaza lincul...
Fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”
Pagini
▼
27 aprilie 2012
HRANA PENTRU SUFLET: JERTFA LUMANARII...
HRANA PENTRU SUFLET: JERTFA LUMANARII... DOAMNE AJUTA!DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...urmeaza lincul...
Ce este dragostea de sine?
DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
Dragostea de sine este virtutea prin care crestinul, intarit de harul sfintitor, nazuieste sa-si dezvolte darurile primite de la Dumnezeu si sa-si desavarseasca viata, potrivit legilor morale, spre a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Deci, pe cand dragostea fireasca de sine se cuprinde in imboldul pastrarii vietii, virtutea dragostei de sine se arata prin pastrarea, sporirea si buna intrebuintare a darurilor primite de la Dumnezeu.
In ce chip isi arata crestinul dragostea de sine?
Crestinul isi arata dragostea de sine prin grija fata de luminarea si intarirea puterilor sufletesti si de mantuirea sufletului, dupa cuvantul Sfintei Scripturi, care spune: “Ce-i va folosi omului daca ar castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?” (Matei 16,26), precum si prin grija pentru sanatatea trupului si pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui.
Care sunt foloasele dragostei de sine?
Virtutea dragostei de sine, fiind nedespartita de dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele, este neaparat necesara pentru mantuire. Fara ea, crestinul nu poate implini lucrul pe care i l-a incredintat Dumnezeu in aceasta viata, nu poate fi staruitor in bine si nici nu poate folosi bine virtutile crestinesti. Ea infraneaza poftele rele, duce la ferirea de pacat si la impodobirea cu alese virtuti crestine.
Care sunt pacatele impotriva dragostei de sine?
Pacatele impotriva dragostei de sine se cuprind, pe scurt, in ura de sine, aratata prin savarsirea de fapte rele, precum citim in Sfanta Scriptura: “De vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii” (Rom. 8, 13).
Dragostea de sine este virtutea prin care crestinul, intarit de harul sfintitor, nazuieste sa-si dezvolte darurile primite de la Dumnezeu si sa-si desavarseasca viata, potrivit legilor morale, spre a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Deci, pe cand dragostea fireasca de sine se cuprinde in imboldul pastrarii vietii, virtutea dragostei de sine se arata prin pastrarea, sporirea si buna intrebuintare a darurilor primite de la Dumnezeu.
In ce chip isi arata crestinul dragostea de sine?
Crestinul isi arata dragostea de sine prin grija fata de luminarea si intarirea puterilor sufletesti si de mantuirea sufletului, dupa cuvantul Sfintei Scripturi, care spune: “Ce-i va folosi omului daca ar castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde?” (Matei 16,26), precum si prin grija pentru sanatatea trupului si pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui.
Care sunt foloasele dragostei de sine?
Virtutea dragostei de sine, fiind nedespartita de dragostea catre Dumnezeu si catre aproapele, este neaparat necesara pentru mantuire. Fara ea, crestinul nu poate implini lucrul pe care i l-a incredintat Dumnezeu in aceasta viata, nu poate fi staruitor in bine si nici nu poate folosi bine virtutile crestinesti. Ea infraneaza poftele rele, duce la ferirea de pacat si la impodobirea cu alese virtuti crestine.
Care sunt pacatele impotriva dragostei de sine?
Pacatele impotriva dragostei de sine se cuprind, pe scurt, in ura de sine, aratata prin savarsirea de fapte rele, precum citim in Sfanta Scriptura: “De vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii” (Rom. 8, 13).
26 aprilie 2012
Rugaciune catre Maica Domnului care desface nodurile(necazurile)
DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
O,Mama prea iubita si Prea Sfanta Marie
Tu care desfaci "nodurile" ce ii sufoca pe copiii Tai
Intinde-Ti Mainile Milostive spre mine
Iti incredintez astazi acest "nod"(necaz;il numim,pe cat posibil) si toate consecintele negative
Iti dau acest "nod" care ma chinuie si ma face nefericita si ma impiedica sa ma unesc cu Tine si cu Fiul Tau,Mantuitorul meu
Cred cu tarie ca poti sa desfaci acest "nod" pentru ca Domnul Iisus iti da intreaga putere
Tu esti Mama mea,stiu ca vei face asta pentru ca ma iubesti cu Insusi Iubirea Lui Dumnezeu
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine !
Iti multumesc Maicuta mea prea iubita (3 metanii)
O,Mama prea iubita,izvorul tuturor harurilor
Inima mi se indreapta azi catre Tine
Recunosc ca sunt pacatoasa,si am nevoie de ajutorul Tau
Incredintez in Mainile tale acest "nod" si Te rog sa ma ierti ca am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obtii pentru mine
Maica Domnului,care desfaci"nodurile"vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Preasfanta mea Mijlocitoare,Imparateasa cerului
Tu ale carei Maini primesc si imparti toate bogatiile Ceresti
Depun in Mainile Tale acest "nod" al vietii mele
Ii cer iertare Parintelui Vesnic pentru greselile mele
Ca Tu sa poti desface acest "nod" pentru care iti multumesc,a-mi usura viata
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Maica Sfanta Preaiubita,care ii primesti pe toti cei care Te cauta,ai mila de mine
Depun in Mainile Tale acest "nod" greu
El imi alunga pacea,imi paralizeaza sufletul,ma impiedica sa merg catre Domnul meu,si sa-mi pun viata in slujba Lui
Desfa,Te rog,acest "nod" din viata mea,o,Maicuta Buna
Cere de la Fiul Tau Iubit,vindecarea credintei mele paralizate,care se lasa doborata
Mergi alaturi de mine,sa incetez sa ma tot plang,sa invat,sa multumesc in fiecare clipa si sa surad,increzatoare in puterea Ta
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Mama care desfaci "nodurile"
Blanda,generoasa si plina de iubire,ma indrept catre Tine,pentru a incredinta inca o data,in Mainile tale acest nod
Iti cer intelepciunea lui Dumnezeu,ca sa actionez in Lumina Duhului Sfant,pentru a deznoda toate aceste dificultati
Elibereaza-ma de amaraciunea,de mania si de ura carora le-a dat nastere acest "nod" in mine
Da-mi blandetea Ta,ca sa invat sa meditez totul in tacere in inima mea
Duhul lui Dumnezeu sa vina asupra mea sa primesc o viata noua
Maica Domnului ,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Regina si Mama Indurarii,i-Ti predau acest "nod" al vietii mele
Si te rog sa-mi dai o inima care sa stie sa fie rabdatoare,in timp ce Tu desfaci acest"nod" greu al vietii mele
Invata-ma sa perseverez in ascultarea Cuvantului Lui Dumnezeu,sa ma spovedesc,sa ma impartasesc si ramai cu mine
Pregateste-mi inima pentru a sarbatori cu ingerii Harul pe care Tu Esti pe cale sa mi-l obtii
Distruge capcanele care au provocat aceste"noduri" in viata mea
I-ti dau inima si tot ce-mi apartine:casa,familia,bunurile exterioare si interioare,sa-Ti apartin pentru totdeauna
Sa stergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei,si sa ma privesti in Bratele Tale
Invaluie-ma in Mantia Ta de iubire,pastreaza-ma sub ocrotirea Ta
Te rog sa-mi desfaci acest"nod"pentru totdeauna...Sper in Tine
Maica Domnului,care desfaci"nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii
O,Mama prea iubita si Prea Sfanta Marie
Tu care desfaci "nodurile" ce ii sufoca pe copiii Tai
Intinde-Ti Mainile Milostive spre mine
Iti incredintez astazi acest "nod"(necaz;il numim,pe cat posibil) si toate consecintele negative
Iti dau acest "nod" care ma chinuie si ma face nefericita si ma impiedica sa ma unesc cu Tine si cu Fiul Tau,Mantuitorul meu
Cred cu tarie ca poti sa desfaci acest "nod" pentru ca Domnul Iisus iti da intreaga putere
Tu esti Mama mea,stiu ca vei face asta pentru ca ma iubesti cu Insusi Iubirea Lui Dumnezeu
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine !
Iti multumesc Maicuta mea prea iubita (3 metanii)
O,Mama prea iubita,izvorul tuturor harurilor
Inima mi se indreapta azi catre Tine
Recunosc ca sunt pacatoasa,si am nevoie de ajutorul Tau
Incredintez in Mainile tale acest "nod" si Te rog sa ma ierti ca am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obtii pentru mine
Maica Domnului,care desfaci"nodurile"vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Preasfanta mea Mijlocitoare,Imparateasa cerului
Tu ale carei Maini primesc si imparti toate bogatiile Ceresti
Depun in Mainile Tale acest "nod" al vietii mele
Ii cer iertare Parintelui Vesnic pentru greselile mele
Ca Tu sa poti desface acest "nod" pentru care iti multumesc,a-mi usura viata
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Maica Sfanta Preaiubita,care ii primesti pe toti cei care Te cauta,ai mila de mine
Depun in Mainile Tale acest "nod" greu
El imi alunga pacea,imi paralizeaza sufletul,ma impiedica sa merg catre Domnul meu,si sa-mi pun viata in slujba Lui
Desfa,Te rog,acest "nod" din viata mea,o,Maicuta Buna
Cere de la Fiul Tau Iubit,vindecarea credintei mele paralizate,care se lasa doborata
Mergi alaturi de mine,sa incetez sa ma tot plang,sa invat,sa multumesc in fiecare clipa si sa surad,increzatoare in puterea Ta
Maica Domnului,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Mama care desfaci "nodurile"
Blanda,generoasa si plina de iubire,ma indrept catre Tine,pentru a incredinta inca o data,in Mainile tale acest nod
Iti cer intelepciunea lui Dumnezeu,ca sa actionez in Lumina Duhului Sfant,pentru a deznoda toate aceste dificultati
Elibereaza-ma de amaraciunea,de mania si de ura carora le-a dat nastere acest "nod" in mine
Da-mi blandetea Ta,ca sa invat sa meditez totul in tacere in inima mea
Duhul lui Dumnezeu sa vina asupra mea sa primesc o viata noua
Maica Domnului ,care desfaci "nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii)
Regina si Mama Indurarii,i-Ti predau acest "nod" al vietii mele
Si te rog sa-mi dai o inima care sa stie sa fie rabdatoare,in timp ce Tu desfaci acest"nod" greu al vietii mele
Invata-ma sa perseverez in ascultarea Cuvantului Lui Dumnezeu,sa ma spovedesc,sa ma impartasesc si ramai cu mine
Pregateste-mi inima pentru a sarbatori cu ingerii Harul pe care Tu Esti pe cale sa mi-l obtii
Distruge capcanele care au provocat aceste"noduri" in viata mea
I-ti dau inima si tot ce-mi apartine:casa,familia,bunurile exterioare si interioare,sa-Ti apartin pentru totdeauna
Sa stergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei,si sa ma privesti in Bratele Tale
Invaluie-ma in Mantia Ta de iubire,pastreaza-ma sub ocrotirea Ta
Te rog sa-mi desfaci acest"nod"pentru totdeauna...Sper in Tine
Maica Domnului,care desfaci"nodurile" vietii mele,roaga-Te pentru mine!
Iti multumesc,Maicuta mea prea iubita(3 metanii
Fiica ''a nascut-o'' pe mama sa
DOAMNE AJUTA!
DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
O minune contemporană a Născătoarei de Dumnezeu în timpul misiunilor externe, de la care avem multe de invatat.
Nina, o fată de zece ani, era cel de al 3-lea copil al unei familii care trăia în Kasai-ul de vest( Congo). Cei doi fraţi ai ei mai mari au părăsit această lume foarte devreme, lăsând-o pe Nina singura fiică şi unicul copil al familiei.
Mama Ninei avea un caracter profund religios, în aşa măsură ca a îmbrăţişat o sectă protestantă, devenind chiar ’’pastoriţă’’.
Cum era de aşteptat, Nina se ducea cu mama ei la adunarea protestantă. Cu toate acestea, reputaţia bună a şcolii Misiunii Ortodoxe a adus-o pe fată pe băncile şcolii ortodoxe. Dupa aceasta au avut loc transformari in sufletul ei. Merită să aruncăm o privire la ele.
Cu trecerea timpului, Nina s a intarit duhovniceste si nu a mai vrut s-o urmeze pe mama ei la adunarile protestante. Participa continuu -deşi nebotezată- la întâlnirile Bisericii Ortodoxe. După un scurt timp, fata a cerut să fie botezată! Parintii dar si bunicii s-au opus cu inversunare, iar asta a marit dorinta Ninei de a primi Sfantul Botez.
Tatăl ei a fost forţat să reevalueze solicitarea fetei sale şi a luat următoarea decizie: ’’ Primii doi copii ai mei au murit, unul la doi ani, iar celălalt la un an. Fiica mea cea mică a împlinit 10 ani. S-o lăsăm să fie botezată, dacă îşi doreşte aşa mult, în caz că moare şi ea!’’ Restul familiei a cedat şi, cu tristeţe, a acceptat decizia lui.
Nina, din toată inima a mulţumit atât tatălui său ceresc, cât şi celui pământesc, a fost catehizată şi după puţin timp a fost considerată pregătită pentru botez. Desigur, a continuat să meargă la lecţiile de catehism, şi nu a lipsit niciodată de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. La una dintre lecţiile de catehism, învăţătorul ei le-a vorbit copiilor despre Preasfânta Maică a Domnului, spunandu-le ca Ea este de asemenea si mama noastră, iar la finalul lecţiei a dat fiecărui copil o iconiţă de hârtie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Sufletul Ninei a simţit o legatura tainica, adâncă, cu persoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi când a sosit acasă şi-a amplasat icoana în cel mai înalt loc al vitrinei din sufragerie, provocând multe reacţii negative din partea familiei. Dar ea a insistat şi a reuşit să lase iconita acolo unde era.
Duminicile, mama Ninei, ’’pastoriţa’’, primea multe vizite acasă din partea protestanţilor. De cum au văzut icoana Născătoarei de Dumnezeu, acestia au făcut remarcile aşteptate şi au cerut ca icoana să fie mutată din casa familiei. Insa dorinţa Ninei s-a arătat din nou mai puternică decât comada protestanţilor. Părinţii ei au spus că fusese o cerere a copilei şi că nu au vrut să-şi supere fata, devreme ce, pentru ei, acea imagine de pe hârtie nu avea nicio semnificaţie importantă. Protestanţii au plecat supăraţi şi tulburaţi şi au discutat cu mulţi dintre ai lor despre această schimbare notabilă din casa ’’pastoriţei’’.
Următoarea duminică, un pastor mai bătrân decât restul, a vrut să vadă cu ochii lui şi, împreună cu alţi câţiva, a batut la uşa Ninei. ’’Pastoriţa’’ a deschis uşa dornică să-l poftească înăuntru. Atunci bătrânul pastor a spus: ’’Nu intru pentru că acolo sus este o ARMĂ’’!
’’Pastoriţa, simţindu-se cam insultată, a replicat:’’Despre ce vorbeşti? Nu e nicio armă la noi în casă!’’
Pastorul a insistat:’’ Acolo sus este o ARMĂ’’! şi a arătat spre vitrina unde era iconita, în vreme ce el a rămăs in continuare afară.
Gazda i-a explicat că era o mică imagine din hârtie pe care fata ei o adusese de la catehizare, insa pastorul a insistat că era o ARMĂ! La final a plecat din casă cu cei ce-l însoţeau, cu amărăciune şi neplăcere, ascunzându-şi spaima.
Această mărturisire a pastorului şi frica în faţa iconitei Maicii Domnului a fost mesajul lui Dumnezeu către inima ’’pastoriţei’’. O îngrijorare sfântă i-a umplut inima: ’’Cum este cu putinţă ca o imagine aşa de mică să fie o armă?’’ ’’De ce erau toţi pastorii speriaţi?’’ Erau întrebări care cereau răspunsuri imediate.
Aşa că femeia cand s-a întâmplat să fie în trecere pe lângă uşa Misiunii Ortodoxe, dupa intamplarea aceasta, a avut o altă atitudine iar ochii şi urechile ii erau larg deschisi. A dobândit ’’urechi care aud’’, spre bucuria de neimaginat a Ninei.
Acolo la misiune a pus câteva întrebări, a primit răspunsuri, a experimentat atmosfera din sfânta biserică, a fost mişcată în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu si şi-a cerut iertare pentru necredinţa ei, şi pentru că a pedepsit-o pe Nina de atâtea ori. De asemenea s-a plâns preotilor: ’’ De atâta timp m-ati văzut venind aici la şcoală, cu fata mea, de ce nu mi- ati spus nimic? De ce ascunde-ti asemenea comoară?’’
Răspunsul e simplu:’’ Erai ’’pastoriţă’’ într-o sectă şi credeai că deţii adevărul. Cu greu ai acceptat ca fiica ta să fie botezată. Cum te-am fi putut atrage? Ceea ce nu am făcut noi a făcut Sfântul Duh, împreună cu sufletul sincer şi curat al copilului tău! Să-L slăvim pe Dumnezeul nostru şi pe Maica Sa şi Maica noastră pentru marele dar pe care ţi l-au făcut’’.
După cele intamplate, ea a mers la protestanţi şi a mărturisit că nu le mai împărtăşeşte credinţele, a pus la picioarele lor veşmântul sacru - o rochie neagră - şi a fugit să se înscrie pentru catehizare la Biserica Ortodoxă. Unul dintre preoţii de la Biserică, a exclamat într-o melodie bizantină: ’’ Multe lucruri minunate s-au întâmplat astăzi...!’’
+Ιeromonahul Αntonios Grigoriatos Κιnsasa, 8-5-2004
Periodicul "Πάντα τα έθνη" Nr. 90 Αprilie - Mai - Ιunie 2004
Traducere: Sfanta Manastire Pantocrator
DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
O minune contemporană a Născătoarei de Dumnezeu în timpul misiunilor externe, de la care avem multe de invatat.
Nina, o fată de zece ani, era cel de al 3-lea copil al unei familii care trăia în Kasai-ul de vest( Congo). Cei doi fraţi ai ei mai mari au părăsit această lume foarte devreme, lăsând-o pe Nina singura fiică şi unicul copil al familiei.
Mama Ninei avea un caracter profund religios, în aşa măsură ca a îmbrăţişat o sectă protestantă, devenind chiar ’’pastoriţă’’.
Cum era de aşteptat, Nina se ducea cu mama ei la adunarea protestantă. Cu toate acestea, reputaţia bună a şcolii Misiunii Ortodoxe a adus-o pe fată pe băncile şcolii ortodoxe. Dupa aceasta au avut loc transformari in sufletul ei. Merită să aruncăm o privire la ele.
Cu trecerea timpului, Nina s a intarit duhovniceste si nu a mai vrut s-o urmeze pe mama ei la adunarile protestante. Participa continuu -deşi nebotezată- la întâlnirile Bisericii Ortodoxe. După un scurt timp, fata a cerut să fie botezată! Parintii dar si bunicii s-au opus cu inversunare, iar asta a marit dorinta Ninei de a primi Sfantul Botez.
Tatăl ei a fost forţat să reevalueze solicitarea fetei sale şi a luat următoarea decizie: ’’ Primii doi copii ai mei au murit, unul la doi ani, iar celălalt la un an. Fiica mea cea mică a împlinit 10 ani. S-o lăsăm să fie botezată, dacă îşi doreşte aşa mult, în caz că moare şi ea!’’ Restul familiei a cedat şi, cu tristeţe, a acceptat decizia lui.
Nina, din toată inima a mulţumit atât tatălui său ceresc, cât şi celui pământesc, a fost catehizată şi după puţin timp a fost considerată pregătită pentru botez. Desigur, a continuat să meargă la lecţiile de catehism, şi nu a lipsit niciodată de la Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători. La una dintre lecţiile de catehism, învăţătorul ei le-a vorbit copiilor despre Preasfânta Maică a Domnului, spunandu-le ca Ea este de asemenea si mama noastră, iar la finalul lecţiei a dat fiecărui copil o iconiţă de hârtie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Sufletul Ninei a simţit o legatura tainica, adâncă, cu persoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi când a sosit acasă şi-a amplasat icoana în cel mai înalt loc al vitrinei din sufragerie, provocând multe reacţii negative din partea familiei. Dar ea a insistat şi a reuşit să lase iconita acolo unde era.
Duminicile, mama Ninei, ’’pastoriţa’’, primea multe vizite acasă din partea protestanţilor. De cum au văzut icoana Născătoarei de Dumnezeu, acestia au făcut remarcile aşteptate şi au cerut ca icoana să fie mutată din casa familiei. Insa dorinţa Ninei s-a arătat din nou mai puternică decât comada protestanţilor. Părinţii ei au spus că fusese o cerere a copilei şi că nu au vrut să-şi supere fata, devreme ce, pentru ei, acea imagine de pe hârtie nu avea nicio semnificaţie importantă. Protestanţii au plecat supăraţi şi tulburaţi şi au discutat cu mulţi dintre ai lor despre această schimbare notabilă din casa ’’pastoriţei’’.
Următoarea duminică, un pastor mai bătrân decât restul, a vrut să vadă cu ochii lui şi, împreună cu alţi câţiva, a batut la uşa Ninei. ’’Pastoriţa’’ a deschis uşa dornică să-l poftească înăuntru. Atunci bătrânul pastor a spus: ’’Nu intru pentru că acolo sus este o ARMĂ’’!
’’Pastoriţa, simţindu-se cam insultată, a replicat:’’Despre ce vorbeşti? Nu e nicio armă la noi în casă!’’
Pastorul a insistat:’’ Acolo sus este o ARMĂ’’! şi a arătat spre vitrina unde era iconita, în vreme ce el a rămăs in continuare afară.
Gazda i-a explicat că era o mică imagine din hârtie pe care fata ei o adusese de la catehizare, insa pastorul a insistat că era o ARMĂ! La final a plecat din casă cu cei ce-l însoţeau, cu amărăciune şi neplăcere, ascunzându-şi spaima.
Această mărturisire a pastorului şi frica în faţa iconitei Maicii Domnului a fost mesajul lui Dumnezeu către inima ’’pastoriţei’’. O îngrijorare sfântă i-a umplut inima: ’’Cum este cu putinţă ca o imagine aşa de mică să fie o armă?’’ ’’De ce erau toţi pastorii speriaţi?’’ Erau întrebări care cereau răspunsuri imediate.
Aşa că femeia cand s-a întâmplat să fie în trecere pe lângă uşa Misiunii Ortodoxe, dupa intamplarea aceasta, a avut o altă atitudine iar ochii şi urechile ii erau larg deschisi. A dobândit ’’urechi care aud’’, spre bucuria de neimaginat a Ninei.
Acolo la misiune a pus câteva întrebări, a primit răspunsuri, a experimentat atmosfera din sfânta biserică, a fost mişcată în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu si şi-a cerut iertare pentru necredinţa ei, şi pentru că a pedepsit-o pe Nina de atâtea ori. De asemenea s-a plâns preotilor: ’’ De atâta timp m-ati văzut venind aici la şcoală, cu fata mea, de ce nu mi- ati spus nimic? De ce ascunde-ti asemenea comoară?’’
Răspunsul e simplu:’’ Erai ’’pastoriţă’’ într-o sectă şi credeai că deţii adevărul. Cu greu ai acceptat ca fiica ta să fie botezată. Cum te-am fi putut atrage? Ceea ce nu am făcut noi a făcut Sfântul Duh, împreună cu sufletul sincer şi curat al copilului tău! Să-L slăvim pe Dumnezeul nostru şi pe Maica Sa şi Maica noastră pentru marele dar pe care ţi l-au făcut’’.
După cele intamplate, ea a mers la protestanţi şi a mărturisit că nu le mai împărtăşeşte credinţele, a pus la picioarele lor veşmântul sacru - o rochie neagră - şi a fugit să se înscrie pentru catehizare la Biserica Ortodoxă. Unul dintre preoţii de la Biserică, a exclamat într-o melodie bizantină: ’’ Multe lucruri minunate s-au întâmplat astăzi...!’’
+Ιeromonahul Αntonios Grigoriatos Κιnsasa, 8-5-2004
Periodicul "Πάντα τα έθνη" Nr. 90 Αprilie - Mai - Ιunie 2004
Traducere: Sfanta Manastire Pantocrator
DUMNEZEU PE CINE IUBESTE ,IL SI BATE, DAR NU ESTE AUTORUL RELELOR
DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
Multe sunt felurile invataturilor; ne-au fost aratate prin David, sfantul psalmist, de Duhul, Care a lucrat prin el. Uneori profetul David ne istoriseste propriile sale suferinte, spunandu-ne ca a suferit cu barbatie necazurile abatute asupra lui, iar, prin exemplul sau, ne lasa o invatatura invederata de rabdare, ca atunci cand spune: “Doamne, pentru ce s-au inmultit cei ce ma prigonesc?”; alteori ne arata bunatatea lui Dumnezeu si iuteala ajutorului Lui dat celor care-L cauta cu adevarat, zicand: “Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele”, rostind cuvinte care au aceeasi putere ca si cele ale profetului Isaia, care zice: „Inca graind tu, va zice: “Iata, aici sunt”, adica: „N-am terminat de a-L chema, ca Dumnezeu m-a si auzit inainte de sfarsitul chemarii mele”.
Iarasi David, aducand rugaciuni si cereri lui Dumnezeu, ne invata chipul in care pacatosii trebuie sa-L imblanzeasca pe Dumnezeu: “Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri, nici cu iutimea Ta sa ma certi”, in Psalmul al doisprezecelea arata prelungirea incercarii, cand spune: “Pana cand, Doamne, ma vei uita pana in sfarsit?”. Si in tot psalmul acesta ne invata sa nu ne descurajam cand suntem in necaz, ci sa asteptam bunatatea lui Dumnezeu si stim ca Dumnezeu, printr-o iconomie oarecare, ne lasa in necazuri, , hotarand masura suferintelor dupa credinta pe care o are fiecare.
Dupa ce David a spus: “Pana cand, Doamne, ma vei uita pana in sfarsit?” si: “Pana cand iti vei intoarce fata Ta de la mine?”, se indreapta indata spre rautatea celor care nu cred in Dumnezeu, care, daca au o mica piedica in viata, nu mai pot suferi starea grea in care se gasesc si incep sa se indoiasca in mintea lor, intrebandu-se daca exista un Dumnezeu, Care poarta grija de cele de aici, daca vede viata fiecaruia, daca imparte fiecaruia dupa merit.
Apoi, cand vad ca situatia lor nedorita se prelungeste, incolteste in ei gandul cel rau si hotarasc in inimile lor ca nu exista Dumnezeu: „Zis-a cel nebun intru inima sa: “Nu este Dumnezeu”. Infigandu-se, deci, acest gand in mintea lor, incep sa pacatuiasca fara sa mai tina seama de nimic. Daca nu este cineva care sa conduca lumea, daca nu este cineva care sa rasplateasca dupa merit cele savarsite in viata, cine-i mai poate impiedica sa asupreasca pe sarac, sa ucida pe orfani, sa omoare pe vaduva si pe strain, sa faca orice fapta nelegiuita, murdarindu-se cu patimi necurate si ticaloase si cu toate poftele dobitocesti? De aceea David, ca o urmare a ideii nebunesti ca nu exista Dumnezeu, a adaugat: “Stricatu-s-au si urati s-au facut intru indeletnicirile lor”. Ca e cu neputinta ca cei ce se indeparteaza de calea cea dreapta sa nu aiba in sufletele lor boala uitarii de Dumnezeu.
II
Pentru ce popoarele pagane au fost lasate in seama mintii lor ratacite si fac ceea ce nu se cade?
Nu pentru ca au spus: “Nu este Dumnezeu”? Pentru ce au cazut in patimi rusinoase, pentru ca femeile au schimbat intrebuintarea fireasca a firii in una impotriva firii, iar barbatii au savarsit lucruri rusinoase cu barbatii? Nu pentru ca au schimbat slava nestricaciosului Dumnezeu in inchipuiri de pasari, de animale cu patru picioare si de taratoare? Cu adevarat, deci, cel care spune ca “nu este Dumnezeu” este nebun, lipsit de minte si de intelegere.
Asemanator acestuia si tot atat de nebun este si acela care spune ca Dumnezeu este autorul relelor. Spun ca amandoi savarsesc un pacat tot atat de mare, pentru ca amandoi tagaduiesc pe Cel Bun: unul spunand ca nu exista Dumnezeu, iar celalalt hotarand ca Dumnezeu nu este bun. Daca Dumnezeu este cauza relelor, atunci e evident ca nu e bun si, deci, si o afirmatie si alta duc tot la tagaduirea existentei lui Dumnezeu.
De unde bolile?, se intreaba ei. De unde mortile premature? De unde distrugerile complete ale oraselor? De unde naufragiile, razboaiele, ciuma? Acestea sunt rele, spun ei, si sunt toate fapte ale lui Dumnezeu. Deci, pe cine altul putem socoti pricinuitor al acestor rele daca nu pe Dumnezeu?
CONTINUARE aici.. http://paisiee.blogspot.com/2012/03/dumnezeu-p...
Doamne ajuta..
Multe sunt felurile invataturilor; ne-au fost aratate prin David, sfantul psalmist, de Duhul, Care a lucrat prin el. Uneori profetul David ne istoriseste propriile sale suferinte, spunandu-ne ca a suferit cu barbatie necazurile abatute asupra lui, iar, prin exemplul sau, ne lasa o invatatura invederata de rabdare, ca atunci cand spune: “Doamne, pentru ce s-au inmultit cei ce ma prigonesc?”; alteori ne arata bunatatea lui Dumnezeu si iuteala ajutorului Lui dat celor care-L cauta cu adevarat, zicand: “Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele”, rostind cuvinte care au aceeasi putere ca si cele ale profetului Isaia, care zice: „Inca graind tu, va zice: “Iata, aici sunt”, adica: „N-am terminat de a-L chema, ca Dumnezeu m-a si auzit inainte de sfarsitul chemarii mele”.
Iarasi David, aducand rugaciuni si cereri lui Dumnezeu, ne invata chipul in care pacatosii trebuie sa-L imblanzeasca pe Dumnezeu: “Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri, nici cu iutimea Ta sa ma certi”, in Psalmul al doisprezecelea arata prelungirea incercarii, cand spune: “Pana cand, Doamne, ma vei uita pana in sfarsit?”. Si in tot psalmul acesta ne invata sa nu ne descurajam cand suntem in necaz, ci sa asteptam bunatatea lui Dumnezeu si stim ca Dumnezeu, printr-o iconomie oarecare, ne lasa in necazuri, , hotarand masura suferintelor dupa credinta pe care o are fiecare.
Dupa ce David a spus: “Pana cand, Doamne, ma vei uita pana in sfarsit?” si: “Pana cand iti vei intoarce fata Ta de la mine?”, se indreapta indata spre rautatea celor care nu cred in Dumnezeu, care, daca au o mica piedica in viata, nu mai pot suferi starea grea in care se gasesc si incep sa se indoiasca in mintea lor, intrebandu-se daca exista un Dumnezeu, Care poarta grija de cele de aici, daca vede viata fiecaruia, daca imparte fiecaruia dupa merit.
Apoi, cand vad ca situatia lor nedorita se prelungeste, incolteste in ei gandul cel rau si hotarasc in inimile lor ca nu exista Dumnezeu: „Zis-a cel nebun intru inima sa: “Nu este Dumnezeu”. Infigandu-se, deci, acest gand in mintea lor, incep sa pacatuiasca fara sa mai tina seama de nimic. Daca nu este cineva care sa conduca lumea, daca nu este cineva care sa rasplateasca dupa merit cele savarsite in viata, cine-i mai poate impiedica sa asupreasca pe sarac, sa ucida pe orfani, sa omoare pe vaduva si pe strain, sa faca orice fapta nelegiuita, murdarindu-se cu patimi necurate si ticaloase si cu toate poftele dobitocesti? De aceea David, ca o urmare a ideii nebunesti ca nu exista Dumnezeu, a adaugat: “Stricatu-s-au si urati s-au facut intru indeletnicirile lor”. Ca e cu neputinta ca cei ce se indeparteaza de calea cea dreapta sa nu aiba in sufletele lor boala uitarii de Dumnezeu.
II
Pentru ce popoarele pagane au fost lasate in seama mintii lor ratacite si fac ceea ce nu se cade?
Nu pentru ca au spus: “Nu este Dumnezeu”? Pentru ce au cazut in patimi rusinoase, pentru ca femeile au schimbat intrebuintarea fireasca a firii in una impotriva firii, iar barbatii au savarsit lucruri rusinoase cu barbatii? Nu pentru ca au schimbat slava nestricaciosului Dumnezeu in inchipuiri de pasari, de animale cu patru picioare si de taratoare? Cu adevarat, deci, cel care spune ca “nu este Dumnezeu” este nebun, lipsit de minte si de intelegere.
Asemanator acestuia si tot atat de nebun este si acela care spune ca Dumnezeu este autorul relelor. Spun ca amandoi savarsesc un pacat tot atat de mare, pentru ca amandoi tagaduiesc pe Cel Bun: unul spunand ca nu exista Dumnezeu, iar celalalt hotarand ca Dumnezeu nu este bun. Daca Dumnezeu este cauza relelor, atunci e evident ca nu e bun si, deci, si o afirmatie si alta duc tot la tagaduirea existentei lui Dumnezeu.
De unde bolile?, se intreaba ei. De unde mortile premature? De unde distrugerile complete ale oraselor? De unde naufragiile, razboaiele, ciuma? Acestea sunt rele, spun ei, si sunt toate fapte ale lui Dumnezeu. Deci, pe cine altul putem socoti pricinuitor al acestor rele daca nu pe Dumnezeu?
CONTINUARE aici.. http://paisiee.blogspot.com/2012/03/dumnezeu-p...
Doamne ajuta..
25 aprilie 2012
Icoana Maicii Domnului Kasperova
DOAMNE AJUTA!DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
In anul 1809 icoana se pare ca ajuns in posesia familiei Kasperov. Icoana va fi cunoscuta indeosebi ca facatoare de minuni dupa luna februarie a anului 1840 cand, Iuliana Ioannovna Kasperova in timp ce se ruga intr-o seara inaintea ei a avut parte de o experienta minunata. Privind catre icoana Maicii Domnului, aceasta a observat icoana, indeosebi chipurile reprezentate, inegrite de timp, au devenit in mod miraculos stralucitoare. In scurt timp, icoana a devenit cunoscuta in intreg tinutul pentru numeroase minuni, fiind cautata de cat mai multi credinciosi.
In 1852, locuitotii Chersonului au trimis o petitie prin care cereau ca aceasta icoana sa fie prezenta in mijlocul lor in fiecare an la praznicul Inaltarii Domnului. Icoana petrecea mai putin de trei luni pe an in satul sau de provenienta, Kasperovskii; in restul timpului era purtata in procesiuni in Odessa, Nikolaev, Cherson si in alte orase din sudul Rusiei.
Icoana Kasperov a Maicii Domnului a aparat de invazia strainilor orasul Odessa in timpul Razboiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotarat ca “acest eveniment sa nu ramana necunoscut posteritatii” si sa se praznuiasca in data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscuta drept facatoare de minuni si a fost recunoscuta ca atare de Sfantul Sinod in anul 1840, dupa cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc.
In fiecare vineri se citeste Acatistul Maicii Domnului in fata Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului.
Icoana a fost picatata in tehnica ulei pe panza aplicata pe lemn. Este o icoana de timp "Eleousa". Maica Domului este reprezentata tinandu-L pe Pruncul Hristos pe bratul ei stang. La randul Sau, Pruncul tine in maini un sul.
O caracteristica a acestei icoane este faptul ca pe marginile ei laterale se gasesc reprezentati Sfantul Ioan Botezatorul si Sfanta Mucenita Tatiana. Legat de prezenta acestor sfinti in icoana, s-a spus ca ar fi putut fi sfintii ocrotitori ai detinatorilor initiali ai icoanei.
Icoana Kasperova este praznuita pe 1 octombrie, 29 iunie si in Miercurea Luminata.
Radu Alexandru
24 aprilie 2012
LEGENDA CELOR 8 MINUTE
DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!
Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!
22 aprilie 2012
„Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!“
DOAMNE AJUTA! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
Pr. Ciprian Apetrei
http://www.ziarullumina.ro/articole;1934;1;71238;0;Fericiti-cei-ce-...
Acestea sunt cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos îndreptate către Toma şi ceilalţi Apostoli în Duminica de după Slăvita Sa Înviere şi se adresează tuturor creştinilor care în cei două mii de ani de istorie a credinţei în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii au crezut şi L-au mărturisit ca Domn şi Dumnezeu. Suntem tentaţi, după lectura textului Evangheliei de la Ioan din capitolul XX, versetele 19 la 31, să-l acuzăm doar pe Toma de necredinţă şi de lipsă de încredere în realitatea faptic împlinită a cuvintelor rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, legate de Patima şi Învierea Sa către Apostolii Săi. Necredinţa o găsim şi la Petru, şi la ceilalţi Apostoli, care s-au tulburat atunci când Maria Magdalena le-a vestit Învierea Domnului. În acest sens, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca ne spune în capitolul XXIV, versetele 36 şi 37, că "pe când vorbeau ei acestea El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se credeau că văd duh". Domnul nostru Iisus Hristos, la fel ca şi în cazul lui Toma, peste o săptămână îi mustră şi îi invită să vadă mâinile şi picioarele Lui şi să-L pipăie pentru a constata că nu e duh, ci Dumnezeu Omul Iisus Hristos Cel Înviat. Mai mult decât atât, spre a-i convinge pe deplin şi a şterge orice urmă de îndoială din mintea lor, le cere ceva de mâncare şi mănâncă înaintea lor. Care ar fi deosebirea între cei zece Apostoli şi Toma? Decât că cel din urmă îşi exprimă vocal, nu doar mental, îndoiala. În acest context, cred că este relevantă opinia monahului Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia, care spune: "Nu încape, aşadar, dubiu că n-au crezut: toţi, nu doar Toma. N-au crezut pentru că nici nu era de crezut! Într-atâta trebuie să le fi apărut răstignirea, moartea şi înfrângerea lui Iisus drept definitive şi ireversibile". De aceea, arătările Domnului de după Înviere sunt mărturii ale realităţii Învierii Domnului mai presus de înţelegerea noastră raţională, dar în deplin acord cu perceperea spirituală asupra sensului existenţei noastre cu Hristos şi în Hristos Cel înviat, chezăşie a învierii noastre. Consemnarea din Evanghelia după Ioan a cazului necredinţei şi încredinţării lui Toma prin arătarea Domnului după Învierea Sa este o taină a credinţei pe care nu o desluşim decât în fericirea adresată nouă de către Hristos celor care nu am văzut şi am crezut. Integrarea noastră în această fericire rostită de Domnul nostru Iisus Hristos se face prin credinţa noastră înmănuncheată atât cognitiv, cât şi spiritual în realitatea de nezdruncinat a Învierii Domnului. Pentru creştin, ca om al credinţei nestrămutate, Învierea Domnului nu este doar un moment de sărbătoare, ci în primul rând este o afirmare a credinţei, după expresia Sfântului Apostol Pavel din Întâia Epistolă către Corinteni capitolul XV, versetele 20 la 22, că "Hristos a înviat din morţi, fiind începătura (a Învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot aşa printr-un om, şi învierea morţilor. Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia". Astfel, mărturisind credinţa în Învierea lui Hristos, mărturisim credinţa în învierea noastră. Fericiţi cei ce cred fără să fi văzut se referă la credinţa în adevărul absolut al Învierii care coboară în sufletul omului. Acesta o primeşte prin credinţă, fără a fi nevoie să se încredinţeze ca şi Toma prin atingerea stigmatelor Domnului. O legendă străveche consemnată în Viaţa lui Iisus de Giovanni Papini ne spune că mâna lui Toma care a atins coasta Domnului a rămas roşie de sânge până la moarte. Iată cum încredinţarea materială a lui Toma este marcată pentru a arăta relativitatea raţionalismului uman din orice timp, iar credinţa o fericeşte Hristos ca o certitudine a moştenirii Împărăţiei cerurilor prin Învierea Sa.
Pr. Ciprian Apetrei
http://www.ziarullumina.ro/articole;1934;1;71238;0;Fericiti-cei-ce-...
Acestea sunt cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos îndreptate către Toma şi ceilalţi Apostoli în Duminica de după Slăvita Sa Înviere şi se adresează tuturor creştinilor care în cei două mii de ani de istorie a credinţei în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii au crezut şi L-au mărturisit ca Domn şi Dumnezeu. Suntem tentaţi, după lectura textului Evangheliei de la Ioan din capitolul XX, versetele 19 la 31, să-l acuzăm doar pe Toma de necredinţă şi de lipsă de încredere în realitatea faptic împlinită a cuvintelor rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, legate de Patima şi Învierea Sa către Apostolii Săi. Necredinţa o găsim şi la Petru, şi la ceilalţi Apostoli, care s-au tulburat atunci când Maria Magdalena le-a vestit Învierea Domnului. În acest sens, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca ne spune în capitolul XXIV, versetele 36 şi 37, că "pe când vorbeau ei acestea El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se credeau că văd duh". Domnul nostru Iisus Hristos, la fel ca şi în cazul lui Toma, peste o săptămână îi mustră şi îi invită să vadă mâinile şi picioarele Lui şi să-L pipăie pentru a constata că nu e duh, ci Dumnezeu Omul Iisus Hristos Cel Înviat. Mai mult decât atât, spre a-i convinge pe deplin şi a şterge orice urmă de îndoială din mintea lor, le cere ceva de mâncare şi mănâncă înaintea lor. Care ar fi deosebirea între cei zece Apostoli şi Toma? Decât că cel din urmă îşi exprimă vocal, nu doar mental, îndoiala. În acest context, cred că este relevantă opinia monahului Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia, care spune: "Nu încape, aşadar, dubiu că n-au crezut: toţi, nu doar Toma. N-au crezut pentru că nici nu era de crezut! Într-atâta trebuie să le fi apărut răstignirea, moartea şi înfrângerea lui Iisus drept definitive şi ireversibile". De aceea, arătările Domnului de după Înviere sunt mărturii ale realităţii Învierii Domnului mai presus de înţelegerea noastră raţională, dar în deplin acord cu perceperea spirituală asupra sensului existenţei noastre cu Hristos şi în Hristos Cel înviat, chezăşie a învierii noastre. Consemnarea din Evanghelia după Ioan a cazului necredinţei şi încredinţării lui Toma prin arătarea Domnului după Învierea Sa este o taină a credinţei pe care nu o desluşim decât în fericirea adresată nouă de către Hristos celor care nu am văzut şi am crezut. Integrarea noastră în această fericire rostită de Domnul nostru Iisus Hristos se face prin credinţa noastră înmănuncheată atât cognitiv, cât şi spiritual în realitatea de nezdruncinat a Învierii Domnului. Pentru creştin, ca om al credinţei nestrămutate, Învierea Domnului nu este doar un moment de sărbătoare, ci în primul rând este o afirmare a credinţei, după expresia Sfântului Apostol Pavel din Întâia Epistolă către Corinteni capitolul XV, versetele 20 la 22, că "Hristos a înviat din morţi, fiind începătura (a Învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot aşa printr-un om, şi învierea morţilor. Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia". Astfel, mărturisind credinţa în Învierea lui Hristos, mărturisim credinţa în învierea noastră. Fericiţi cei ce cred fără să fi văzut se referă la credinţa în adevărul absolut al Învierii care coboară în sufletul omului. Acesta o primeşte prin credinţă, fără a fi nevoie să se încredinţeze ca şi Toma prin atingerea stigmatelor Domnului. O legendă străveche consemnată în Viaţa lui Iisus de Giovanni Papini ne spune că mâna lui Toma care a atins coasta Domnului a rămas roşie de sânge până la moarte. Iată cum încredinţarea materială a lui Toma este marcată pentru a arăta relativitatea raţionalismului uman din orice timp, iar credinţa o fericeşte Hristos ca o certitudine a moştenirii Împărăţiei cerurilor prin Învierea Sa.
20 aprilie 2012
Izvorul Tămăduirii
DOAMNE AJUTA!DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...
Izvorul Tămăduirii este un praznic al Maicii Domnului și o zi de
sărbătoare care datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin.
Izvorul Tămăduirii - apa care a redat vederea unui orb
Împăratul Leon cel Mare, înainte de urcarea pe tron, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit un glas care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere.
Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila şi lucrarea Maicii Domnului, care i s-a descoperit.
Biserica zidită a primit numele de "Izvorul Tămăduirii".
Potrivit crestinortodox.ro, mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.
Izvorul Tămăduirii - obiceiuri religioase
În biserici și mănăstiri, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte în această zi sfinţirea apei mici, la fântâni şi izvoare, iar în unele părţi preoţii fac şi botezarea generală a caselor credincioşilor, cu agheasma mică, scrie orthodoxwiki.org.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/izvorul-tamaduirii-ce-inseamna-aceasta-zi-pentru-ortodocsi_934551.html#ixzz1saUYrhGs
ASTAZI LA NOI LA BISERICA A FOST O SLUJBA FOARTE FRUMOASA, A FOST LUME MULTA....SI VREMEA A TINUT CU NOI...ATASEZ CATEVA POZE FACUTE AZI CU TELEFONUL , DE LA SFANTA SARBATOARE...
La 20 aprilie 2012, credincioşii ortodocşi sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, sărbătoare care subliniază poziţia şi rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii. Izvorul Tămăduirii aminteşte de o minune.
Izvorul Tămăduirii - apa care a redat vederea unui orb
Împăratul Leon cel Mare, înainte de urcarea pe tron, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit un glas care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere.
Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila şi lucrarea Maicii Domnului, care i s-a descoperit.
Biserica zidită a primit numele de "Izvorul Tămăduirii".
Potrivit crestinortodox.ro, mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire, a construit o biserică şi mai mare. Această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.
Izvorul Tămăduirii - obiceiuri religioase
În biserici și mănăstiri, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte în această zi sfinţirea apei mici, la fântâni şi izvoare, iar în unele părţi preoţii fac şi botezarea generală a caselor credincioşilor, cu agheasma mică, scrie orthodoxwiki.org.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/izvorul-tamaduirii-ce-inseamna-aceasta-zi-pentru-ortodocsi_934551.html#ixzz1saUYrhGs
ASTAZI LA NOI LA BISERICA A FOST O SLUJBA FOARTE FRUMOASA, A FOST LUME MULTA....SI VREMEA A TINUT CU NOI...ATASEZ CATEVA POZE FACUTE AZI CU TELEFONUL , DE LA SFANTA SARBATOARE...
18 aprilie 2012
IERTARE , DOAMNE ...!
Stam toti la rand pentru iertare,
Caci pentru ce-am facut, platim.
E legea firii, scrisa-n astre
Si nu avem cum sa fugim.
Mintim de cand deschidem ochii...
"Ce faci? Ti-e bine ?" "Da,mersi !"
Dar inima-nauntru zbiara ,
Nimeni n-o poate auzi .
Lovim in altii cu putere
Si mii de scuze tot gasim...
Uitam ca vine si rasplata
Si nu avem cum sa fugim.
Tacuti, in rand , dorim iertare,
Si-am vrea s-o luam de la-nceput...
Dar Dumnezeu cum reuseste
Sa ierte tot ce am facut?...
Noi stim ca El e bun si mare,
Si mai speram ca va ierta,
Din toti ce sunt, doar jumatate
Sau chiar pe toti ,dac-ar putea...
Iertare,Doamne ! Mare-i randul
Cu pacatosii care vin...
Nimeni n-a luat nimic din viata,
Decat pe propriul sau destin.
Si-ncepi sa-l iei pe fiecare,
La rand , cum faci de obicei...
Rasplata nu stiu care este,
Caci inca nu sunt printre ei.
Dar va veni si a mea vreme,
Si tot la fel se va-ntampla...
Voi lasa tot in asta lume,
Si voi veni in fata Ta..
Voi sta la rand pentru rasplata,
Si in genunchi ma voi cai ...
Ma rog la Tine astazi ,Doamne ,
Iertarea sa o pot primi...
In viata vesnica e pace,
Si linistea , mi-o voi gasi...
autor necunoscut
HRISTOS A INVIAT !!!
O zi frumoasá iti doresc!
1 aprilie 2012
CRESTINII SECOLULUI XXI: DUMNEZEU PE CINE IUBESTE..IL SI BATE,DAR NU ESTE A...
CRESTINII SECOLULUI XXI: DUMNEZEU PE CINE IUBESTE..IL SI BATE,DAR NU ESTE A...: Multe sunt felurile invataturilor; ne-au fost aratate prin David, sfantul psalmist, de Duhul, Care a lucrat prin el. Uneori profetul...
URMEAZA LINKUL PENTRU A CITI MAI DEPARTE....
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE! SA VA FIE ASCULTATE RUGACIUNILE!
DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE! SA VA FIE ASCULTATE RUGACIUNILE!