CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DSPRE CREDINŢA CEA ADEEVǍRATǍ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                  Sfanta Biserica Ortodoxa intre pagani si eretici 

Motto: Dupa cum soarele rasare rosu si apune tot rosu ,tot asa si la noi, daca ne-am nascut ortodocsi ,trebuie sa murim ortodocsi !

                                                 Preot Ioan
                                           Iubiti credinciosi 
Religia este azi ,parca mai mult ca oricand , o trebuinta a sufletului care ne pretinde si ne obliga SĂ TRĂIM SI O VIAȚĂ SPIRITUALĂ pe lăngă cea trupească .
Religia in ființa și esența ei nu provine de la om ci este un fenomen dat .
Căci in har sănteți măntuiți ,prin credință și aceasta nu este de la voi .
,este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2-8)
Prin urmare avem credința de la Dumnezeu ...
Am putea defini relegia ca fiind: Comuniunea filiala de iubire sfăntă dintre Dumnezeu și om ,trăita inlăuntrul inimii și manifestata in afară,prin credință dreaptă , cult religios ,virtuți morale și fapte bune .
Crestinismul este religia intemeiată pe invațătură ,persoana și viața lui Iisus Hristos .
Trebuie știut că creștinismulș are trei confesiuni(ramuri)
1, ORTODOXIA 
2, CATOLICISMUL
3,PROTENSTANTISMUL
Iar religiile lumii sănt in număr de trei :Iudaismul ,Islaismul și Creștinismul, așa cum se poate vedea din imaginea de mai jos 

Creștinismul mai este numit și ,,religia măntuirii,, sau, ,,religia iubirii,,și este adevărat , pentru că cea mai mare poruncă in creștinism este iubirea .
Să iubești pe aproapele tău ca pe tine insuți (Marcu 12:32)Căci insuși Dumnezeu este iubire (Ioan 9-5)
Celelalte două mari religii nu pot avea aceasta dumnezeiasca porunca a iubirii, pentru ca iubirea implică in mod obligatoriu relația eu-tu , adică cel puțin două persoane ,ori in iudaism și islaism este vorba de un Dumnezeu monopersonal(  Iehova este Dumnezeu- tatăl , iar Alah tot Dumnezeu  -tatăl căci nici evreii nici Islamiștii nu cred nici astăzi in Dumnezeu-Duhul Sfănt , respectiv in Sfănta Treime )spre diferența creștinilor care este unul in ființă darintrit in parsoane .
Cele trei persoane se iubesc , și acest ocean nemărginit de iubire divină ,se revarsă asupra noastră , iar noi trebuie să revărsăm iubirea către semeni și Dumnezeu .
Creştinismul este religia cea adevărată pentru că profetul acestei religii este chiar Iisus Hristos om adevărat și Dumnezeu adevărat și care de fapt este singurul profet intemeietor de religie care a înviat a treia zi din morţi şi S-a înălţat cu trupul la cer, şezând de-a dreapta Tatălui. Hegel spunea despre creştinism că este religia absolută, adevărata religie. Creştinismul ortodox apare în ţara noastră începând din anul 40 d.Hr. prin predica Sfântului Apostol Andrei (ca dovadă, Epistola către Coloseni, capitolul 3, versetul 11, când se vorbeşte şi despre sciţii din Sciţia Mynor,adică din Dobrogea, unde există şi astăzi, peştera în care a dormit Sfântul Apostol Andrei...
Celelalte false religii adică, Budismul, Taoismul, Confucianismul etc. sunt numite şi ele religii datorită faptului că au la bază un cult religios, însă în fapt nu sunt adevărate, pentru că nu-L adoră pe unicul şi adevăratul Dumnezeu. Din cele trei mari religii amintite mai sus, cea adevărată este CREŞTINISMUL.
Se zice că Sfântul Ioan Gură de Aur s-a înfuriat, odată, în timpul predicii şi a început a răcni: „Rupeţi-mi nasul, ţipa el, - scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi urechile...“ Ascultătorii s-au îngrozit. Nu ştiau ce s-a întâmplat cu părintele lor care de obicei vorbea foarte liniştit. „- A, v-aţi îngrozit de sfâşierea trupului meu, îşi schimbase tonul şi faţa Sfântul Părinte - dar nu vă îngrăziţi când sfâşiaţi Trupul lui Hristos prin erezii şi culte religioase?“. Ar trebui să ne îngrozească sfâşierea Sfintei Biserici Ortodoxe pentru care Iisus Hristos şi-a vărsat scumpul Său sânge.

După cum bine se vede din imaginea de mai sus, Ortodoxia a mers drept,adică cu respectarea strictă a dogmelor formulate de Sfinţii Părinţi în cele şapte sinoade ecumenice.
Dar, în 16.07.1054 catolicii se rup de ortodocşi luând-o la dreapta (adică introduc dogme noi, fără consensul întregii Biserici şi fără nici un temei biblic: Primatul Papal, Filioque, Azima şi Purgatoriul).
În 1517 din catolici, prin reforma iniţiată de Luther se rup protestanţii care, renunţă la ierarhia bisericească (episcopi, preoţi, diaconi), la venerarea Maicii Domnului, la Cruce, la Sfinţi etc., uitând faptul că, Sfintele Taine se săvârşesc numai prin episcopi şi preoţi.
 Ori, într-o religie fără preoţie, teologia poate fi comparată cu poezia. De fapt, protestanţii nu mai recunosc decât două din cele şapte Taine ale Sfintei Biserici, respectiv Botezul şi Euharistia dar şi acestea la ei nu sunt săvârşite de preoţi. Din aceşti protestanţi rupţi din har, după cum arată şi schiţa de mai sus au apărut neoprotestanţii (noii protestanţi), adică cultele care sunt astăzi în număr de aproximativ 3.000 şi care apar şi dispar în istorie ca revărsările de ape, căci nu au continuitate apostolică. Chiar Luther dându-şi seama de greşeala pe care a săvârşit-o, a spus pe patul de moarte: „Vai mie, că această rătăcire nu se va sfârşi în veac!“
În 1534 are loc o nouă schismă, cea anglicană când sub influenţa lui Henric al VIII-lea Biserica Anglicană se rupe de Roma. Oare există atâţia dumnezei după numărul cultelor?
Nu scrie clar în Biblie: „UN DOMN, O CREDINŢĂ ŞI UN BOTEZ“ (Efeseni 4:6), „OARE S-A ÎMPĂRŢIT HRISTOS?“ (1Corinteni 1:13).
                                    Iubiţi credincioşi,
După ce am lămurit aceste câteva lucruri, să ne gândim la faptul că după 45 de ani de comunism (negură spirituală), este normal ca foarte mulţi oameni să-şi pună întrebarea: Oare, toate credinţele sunt adevărate? Oare Dumnezeu este şi la ortodocşi, şi la adventişti, şi la baptişti, şi la penticostali, şi la  iehovişti, şi la evanghelişti, şi la nazarineni, etc.? O, NU! De o mie de ori NU, nu este la toţi, este numai la ortodocşi. Auziţi ce clar ne spune Sfântul Apostol Pavel: OARE S-A ÎMPǍRŢIT HRISTOS? (1 Corinteni 1:13). Categoric NU! Moise le-a spus evreilor:Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn (Deuteronom 6: 4). Nu s-a împărţit Dumnezeu în 3000 de părţi (după numărul cultelor religioase care există azi), şi ca dovadă Însuşi Iisus Hristos, ştiind ce se va întâmpla după înălţarea Sa la cer, S-a rugat în grădina Ghetsimani Ca toţi să fie una (Ioan 17:21).
UNA înseamnă ca toţi să fie de o singură credinţă şi acest lucru ne este precizat cât se poate de clar în Noul Testament: ESTE UN DOMN, O CREDINŢǍ, UN BOTEZ (Efeseni 6: 5).
Există deci, un Domn (Iisus Hristos), o credinţă (cea ortodoxă) şi un singur botez (cel pe care l-am primit prin preot în Sfânta Biserică la 40 de zile de la naştere). În Evanghelia de la Luca 17:14, Iisus Hristos le-a spus celor zece leproşi:„Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor!“. Nu le-a spus „Arătaţi-vă pastorilor“, ci PREOŢILOR. Şi aceasta pentru că numai preotul poate săvârşi Sfintele Taine (Botez, Mirungere, Cununie, Spovedanie, Împărtăşanie, Sfântul Maslu), pe când pastorul, deşi vorbeşte despre Dumnezeu, nu le poate săvârşi pentru că nu are Harul Duhului Sfânt, el fiind numai un ADMNISTRATOR. Dumnezeu ne spune aşa: „Cel ce pe voi (adică episcopi, preoţi, diaconi) vă ascultă, pe Mine Mă ascultă. Cel ce se leapădă de voi (adică de episcopi, preoţi, diaconi) de Mine (Iisus Hristos) se leapădă, iar cel ce se leapădă de Mine (de Iisus Hristos), se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine (Dumnezeu Tatăl)“ (Luca 10:16).
Mai mult decât atât, Dumnezeul nostru Iisus Hristos, ştiind ce va urma după înălţarea Sa la Cer, ne-a spus: VEDEŢI SǍ NU VǍ ÎNŞELE CINEVA, CǍCI MULŢI VOR VENI ÎN NUMELE MEU ZICÂND CǍ SUNT EU ŞI VOR AMǍGI PE MULŢI (Marcu 13: 5-6). DAR DUHUL GRǍIEŞTE LǍMURIT CǍ ÎN VREMURILE CELE DE APOI, UNII SE VOR DEPǍRTA DE LA DREAPTA CREDINŢǍ, LUÂND AMINTE LA DUHURILE CELE ÎNŞELǍTOARE ŞI LA ÎNVǍŢǍTURILE DEMONILOR, PRIN FǍŢǍRNICIA UNOR MINCINOŞI CARE SUNT ÎNFIERAŢI ÎN CUGETUL LOR (1 Timotei 1:2).
Vina celor ce au părăsit ortodoxia şi au trecut la alte culte
religioase le aparţine numai lor. Pentru rătăcirea lor îi aşteaptă focul iadului, căci Iisus Hristos ne-a avertizat: Se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să ducă în rătăcire, de se poate şi pe cei aleşi. 
DAR VOI LUAŢI SEAMA, IATǍ DINAINTE V-AM SPUS EU VOUǍ TOATE (Marcu 13:22-23).
Despre cei ce au căzut din dreapta credinţă strămoşească (creştin ortodoxă),
Dumnezeu ne spune în Biblie: Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură (Evrei 6:6).
Bunica mea îmi spunea cînd eram mic că, aproape de sfârşitul vecurilor, diavolul va merge la Dumnezeu şi-I va spune: Doamne, Dumnezeule, oamenii au fost ai Tăi aproape 2000 de ani, lasă-i acum puţin şi pe mâna mea ca să vedem care sunt ai Tăi şi care sunt ai mei. Dacă citim în Biblie versetul: SIMONE, SIMONE, IATǍ SATANA V-A CERUT SǍ VǍ CEARNǍ CA PE GRÂU (Luca 22:31), vom observa că într-adevăr, astăzi parcă mai mult ca oricând se împlinesc aceste cuvinte. Slujbaşii Satanei iau astăzi masca evlaviei şi platoşa falsei smerenii, şi practică un prozelitism înveninat ,umblând zi şi noapte pretutindeni prin tramvaie, autobuze, prin parcuri, prin gări, prin spitale, pe la uşile apartamentelor noastre, ducând o practică antievanghelică de  învrăjbire confesională, de încălcare flagrantă a libertăţii credinţei. Acest lucru este dăunător poporului nostru, care a fost încreştinat de Sfântul Apostol Andrei în anul 40. În aceste vremuri în care credinţa ne este pusă la încercare, să ne amintim un cuvânt plin de înţelepciune din popor: Săracul se înrăieşte, iar bogatul înnebuneşte.
Cum să înţelegem asta? E simplu! Săracul se înrăieşte (din cauza sărăciei) şi bogatul înnebuneşte (din cauza bogăţiei). Şi atunci, amândoi se îndepărtează de Dumnezeu:săracul pentru că este prea sărac şi bogatul pentru că este prea bogat. De aceea să ne rugăm aşa: Doamne, nu-mi da nici atât de mult, dar nici atât de puţin încât să uit de Tine! Să nu uităm că, dacă vrem să ne mântuim, nu trebuie să întindem mâna ca Iuda, primind bani, cadouri, cărţi religioase de la alte culte religioase, ci trebuie să ne ducem crucea până pe Golgota căci Cel care va răbda până la sfârşit acela se va mântui (Matei 10:33).

                                                       Iubiţi credincioşi,
Nu vă părăsiţi credinţa strămoşească, ortodoxia, nu vă vindeţi sufletele Satanei!
Oare, nu ştiţi că avem trei minuni mari ale zilelor noastre care dovedesc că ortodoxia este CALEA cea adevărată? Aceste minuni, pe care nu le are nici o altă credinţă sunt: 1. Lumina Sfântă de la Ierusalim; 2. Moaştele Sfinte (ţara noastră este presărată cu trupuri de Sfinţi care n-au putrezit); 3. Apa Sfinţită (Aghiasma de la Bobotează care nu se strică niciodată, şi care ne dovedeşte clar că Dumnezeu lucrează prin absolut toţi preoţii ortodocşi). Nu uitaţi că cel mai important lucru din viaţa noastră este să fim spovediţi şi împărtăşiţi CEL PUŢIN în cele patru posturi mari ale anului (Sfintele Paşti, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria şi Crăciun), să nu lipsim duminica de la Sfânta Liturghie, să ţinem post CEL PUŢIN miercurea şi vinerea, să ne rugăm cât mai mult...Aşadar, ne-am născut creştini ortodocşi, ca toţi moşii şi strămoşii noştri, şi trebuie să murim tot                                       ortodocşi după
                                  CUM SOARELE 
RASARE ROȘU ȘI
APUNE TOT ROȘU       

                        DUMNEZEULUI NOSTRU, SLAVǍ,
        ACUM ŞI PURUREA ŞI ÎN VECII VECILOR, AMIN!
                              

PUSTNICUL ŞI TÂLHARUL

1. . 

A fost un pustnic care s-a nevoit într-un loc pustiu vreme de 70 de ani, în post, în priveghere şi în multă trezvie. În atâţia ani cât a slujit lui Dumnezeu nu s-a învrednicit să vadă nici o vedenie sau descoperire de la Dumnezeu. Şi pentru aceasta a căzut pe gânduri şi-şi zicea: „Oare nu cumva din vreo pricină pe care nu o cunosc nu-i place lui Dumnezeu nevoinţa mea? Cred că din această pricină nu pot avea şi eu vreo descoperire şi să văd vreo taină“.

Acestea cugetându-le bătrânul, a început să se nevoiască şi să se

roage mai cu stăruinţă, zicând lui Dumnezeu: - Doamne, dacă într-

adevăr îţi place nevoinţa mea şi primeşti faptele mele, Te rog, eu,

păcătosul şi nevrednicul, să-mi dăruieşti şi mie o picătură din

harismele Tale, ca să mă înştiinţez prin arătarea unei taine că ai

auzit rugăciunea mea şi astfel să-mi săvârşesc cu mai mult curaj şi

cu încredinţare lăuntrică viaţa mea ascetică.

Astfel rugându-se bătrânul, s-a făcut către el un glas de la

Dumnezeu, care i-a spus: - Dacă doreşti să vezi slava Mea, mergi în

pustia cea mai adâncă şi acolo ţi se vor descoperi multe taine.

De îndată ce a auzit acest glas, bătrânul a şi ieşit din chilie. Şi

după ce s-a depărtat destul de chilie, a întâlnit un tâlhar care, de îndată

ce l-a văzut, s-a repezit cu toată puterea asupra lui, voind să-l ucidă.

După ce l-a prins pe bătrân, tâlharul a spus: - La bună vreme te-am

întâlnit, avva, căci acum îmi voi sfârşi lucrarea mea şi mă voi

mântui. - Dar cum te vei mântui, dacă mă vei omorî? a întrebat

nedumerit bătrânul.

- Noi, tâlharii, avem următorul obicei, lege şi credinţă: Cel

care va putea face o sută de ucideri, va merge în rai. Aşadar, eu

mult ostenindu-mă până acum, am făcut 99 de ucideri şi lipsindu-

mi una, mult mă străduiam să-mi împlinesc suta şi să mă

mântuiesc. De aceea multă bucurie mi-ai pricinuit şi-ţi mulţumesc,

pentru că astăzi, prin tine, mă voi desfăta de rai.

Spunând acestea tâlharul, bătrânul a rămas uimit şi s-a

cutremurat de neaşteptata şi lipsita de nădejde ispită ce l-a ajuns.

Atunci ridicându-şi ochii minţii sale către Dumnezeu, a spus:

- Aceasta este slava Ta, Stăpâne Doamne, pe care ai

făgăduit că mi-o vei arăta-o mie, robului Tău? Astfel de sfat mi-ai

dat mie, păcătosului, să ies din chilia mea şi să mă înştiinţezi cu o

astfel de taină? Cu astfel de daruri îmi răsplăteşti ostenelile

nevoinţei mele pe care le-am făcut? Acum am cunoscut cu

adevărat, Doamne, că toată osteneala ascezei mele a fost deşartă;

şi toată rugăciunea mea a fost socotită înaintea Ta ca un lucru

pricinuitor de scârbă şi dezgust. Cu toate acestea, Îţi mulţumesc

pentru iubirea Ta de oameni, Doamne, că pedepseşti nevrednicia

mea, aşa cum mi se cuvine, pentru nemăsuratele mele păcate, şi

m-ai dat în mâinile acestui tâlhar şi ucigaş.

Unele ca acestea spunând cu durere bătrânul, a însetat. Apoi a

spus tâlharului: - Fiule, deoarece Dumnezeu, pentru păcatele mele,

m-a dat în mâinile tale să mă omori şi să mă lipseşti de viaţă, ca

un om rău ce sunt, şi iată, se împlineşte dorinţa ta, te rog să-mi

împlineşti şi tu mie o mică dorinţă: dă-mi puţină apă să beau, iar

apoi taie-mi capul.

De îndată ce tâlharul a auzit cuvintele bătrânului şi dorind cu

multă bucurie să-i împlinească cererea, a băgat sabia în teacă şi,

scoţând din sân un vas mic, a mers la râu, care era acolo aproape, ca

să-l umple cu apă şi să-i dea bătrânului să bea. Însă acolo, aşa cum

stătea să umple vasul cu apă, şi-a dat sufletul şi a murit.

Trecând câtăva vreme şi nevăzând pe tâlharul venind, bătrânul

cugeta în sinea sa: „Nu cumva a fost obosit şi s-a culcat, şi de aceea

întârzie? Nu cumva pentru aceasta am voie să fug şi să merg la

chilia mea? Dar sunt bătrân şi mă tem, pentru că nu am putere să

alerg. Şi neputincios fiind, voi obosi repede şi mă va prinde. În

felul acesta îl voi întărâta şi mai mult, pentru care mă va chinui

fără milă, tăindu-mă de viu în multe bucăţi. De aceea, mai bine să

nu fug, ci să merg la râu să văd ce face“.

A mers, aşadar, bătrânul la râu cuprins de aceste gânduri şi l-a

găsit pe tâlhar mort, pentru care mult s-a minunat. Şi ridicându-şi

mâinile spre Cer, a spus: - Doamne, Iubitorule de oameni, dacă nu-

mi vei descoperi această taină, nu-mi voi coborî mâinile. Fie-Ţi

milă de osteneala mea şi arată-mi lucrul acesta!

Astfel rugându-se bătrânul, a venit Îngerul Domnului şi i-a

spus:

- Vezi, avva, pe cel care stă mort înaintea ta? Pentru tine a

primit el această moarte năpraznică, ca să scapi şi să nu te

omoare. De aceea, îngroapă-l ca pe unul mântuit. Pentru că

ascultarea pe care a făcut-o pentru tine şi faptul că şi-a băgat

sabia ucigaşă în teacă, ca să meargă să-ţi aducă apă şi să-ţi

potolească flacăra setei tale, au potolit urgia lui Dumnezeu, Care

l-a primit ca pe un lucrător al ascultării. Iar măturisirea celor 99

de ucideri ca spovedanie i s-a socotit. Aşadar, îngroapă-l şi să-l ai

împreună cu cei mântuiţi. Iar prin aceasta să cunoşti noianul

iubirii de oameni şi al milostivirii lui Dumnezeu. Şi acum mergi la

chilia ta bucurându-te şi să fii râvnitor în rugăciunile tale; să nu te

mâhneşti şi să spui că eşti păcătos şi nevrednic de descoperiri.

Iată, aşadar, că Dumnezeu ţi-a descoperit o taină. Să ştii şi aceasta

că toate ostenelile nevoinţei tale sunt primite de Dumnezeu,

pentru că nu este nici o osteneală ce se face pentru Dumnezeu şi

care să nu ajungă înaintea Lui. Atunci bătrânul, auzind acestea, l-a

îngropat pe cel mort.

(Din Patericul în manuscris al Sfintei Mănăstiri Filoteu din

Sfântul Munte Athos).