Se afișează postările cu eticheta SFATURI DUHOVNICESTI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SFATURI DUHOVNICESTI. Afișați toate postările

9 august 2023

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Sa aveti mare evlavie,fratilor,la Fecioara Maria,si fericita este casa si familia aceea care are in casa icoana Maicii Domnului,si in fiecare dimineata ii citeste Acatistul si cinstitul ei Paraclis,si toti stiu rugaciuni catre Maica Domnului.Mult pot si sfintii lui Dumnezeu,dar nici unul cat Maica Domnului.Daca nu era Maica Domnului in ceruri,intre Sfanta Treime si noi,lumea asta se pierdea de mult.Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi.Ea este a patra fata duhovniceasca din ceruri.Intai este Tatal,Fiul si Duhul Sfant,adica Sfanta Treime,apoi a patra este Maica Domnului. Auziti cum canta Biserica:"Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii..

"De ce?

Ea a purtat in pantecele ei pe cele ce a zidit serafimii si heruvimii din nefiinta.Ea n-a purtat un sfant in pantecele ei,ci pe Fiul lui Dumnezeu,pe Cel ce a facut heruvimii si serafimii numai cu gandirea,pe care L-a purtat in pantecele ei.Ea este Imparateasa heruvimilor,imparateasa a toata faptura,camara intruparii lui Dumnezeu-Cuvantul.Usa Luminii,ca lumina cea neapropiata ganditoare,prin ea a venit in lume.Usa Vietii,ca Viata Hristos,prin ea a intrat.Poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul,cum spune Proorocul Iezechiel (cap.44,2).Scara catre cer,pod catre cer;porumbita care a incetat pierderea sau potopul pacatelor,precum porumbita lui Noe a adeverit incetarea potopului.Cadelnita dumnezeiasca,ca a primit focul dumnezeirii,si Biserica a Preasfantului Duh.

Cine este Maica Domnului?

Este Mireasa Tatalui.Maica Cuvantului si Biserica Duhului Sfant.Cand auzi un blestemat de sectar ca nu crede in Maica Domnului,fugi,ca acesta este fiu al iadului.Vor vedea in ziua Judecatii,ceea ce spune Psalmul 44-11:"De fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta,imbracata in haina aurita si prea infrumusetata".Maica lui Dumnezeu,Imparateasa cerului si a pamantului,cata mila are de cei ce au crezut in ea si au laudat-o,si cata urgie are sa vina peste cei ce n-au crezut in ea!Ce vor face sectele care nu cred in Maica Domnului si popoarele care n-o cinstesc? Cand ea sta de-a dreapata maririi,sta de-a dreapata Sfintei Treimi! Si cate miliarde de suflete care au credinta si nadejde in Maica Domnului vor trece usor vamile vazduhului si din moarte la viata,pentru ca au cinstit-o pe Maica Domnului. Deci,va rog sa nu lipseasca din casa Acatistul Maicii Domnului,Paraclisul si alte rugaciuni catre Maica Domnului,si la icoana ei sa arda candela permanent.Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate,tu sti ce vezi acolo?

Cerul si pamantul;

Cerul este Hristos,Cel mai presus de ceruri,Ziditorul cerului si al pamantului;si Maica Domnului reprezinta pamantul,adica toate popoarele de pe fata pamantului,ca ea este din neamul nostru.Este din semnitie imparateasca si arhiereasca.

Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci,pe cine tine Fecioara Maria in brate? Voi stiti pe cine tine? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute.

Stiti voi cine este Maica Domnului,si cata cinste,cata putere si cata mila are?

Este mama noastra,ca are mila si de saraci,si de vaduve si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti. De cand i-a spus arhanghelul Gavriil,care venise in Nazaret la ea cu crin,cine este Cel ce se va naste,zicandu-i:"Bucura-te ceea ce esti plina de har,Marie,Domnul este cu tine"(Luca 1,28). Ea fiind fecioara,nestiind de barbat,l-a intrebat pe arhanghel:"Cum va fi aceasta sa nasc,ca eu nu stiu de barbat? Si i-a spus chipul zamislirii,ca prin auz va fi. Duhul Sfant va veni peste tine si puterea celui Preainalt te va umbri.Prin aceasta si Sfantul care se va naste din tine,Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 34,35). Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfant devenind camara. Daca un om credincios intelege tainele marri dumnezeiesti,cu atat mai mult Maica Domnului.Ea si-a dat seama ca este camara lui Dumnezeu-Cuvantul. Si ganditi-va,cand il purta in brate pe Hristos si-L alapta:"Pe cine m-am invrednicit eu sa nasc si sa port in brate",de aceea,ea s-a numit "roaba"(Luca 1,38).

Iata cat har avea Maica Domnului.Si fecioria,ca era de neam imparatesc,al lui David,si arhieresc,al lui Aaron;si nu facea nimic,daca nu era smerita.Cand a vazut ce misiune are ea pe pamant,i-a spus ingerului:"Iata,roaba Domnului.Fie mie,dupa cuvantul tau!"(Pr.Cleopa)

8 august 2023

CREZUL

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



CREZUL nostru creștin ne spune foarte clar și răspicat, fără vreo șansă de reinterpretare, că Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Prin această mărturisire se închide gura oricărui consiliu, secretariat sau purtător de cuvânt care ne spun că există mai multe biserici.

Biserica este Una, mărturisim noi în Crez, dar ca să nu existe vreo îndoială cu privire la orice altă grupare ce se declară biserică, Sfinții Părinți ne-au lăsat condiția Sobornicității. Adică, suntem una peste tot în lume prin faptul că ne recunoaștem ca fiind Una, separată, deosebită, unită prin mărturisire și recunoaștere reciprocă a tuturor episcopilor și preoților săvârșitori ai lucrării sfințitoare primite de la Sfinții Apostoli, pentru care numim Biserica noastră și Apostolică.

Sobornicitatea este criteriul fundamental prin care se păstrează Biserica. Oricine nu se află în Sobor, se desprinde de Biserică, pierzând harul. Argumentul cum că "și ei sunt, pentru că au fost" este antievanghelic, după cum răspunde Apostolul Ioan: "de la noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri" - (I Ioan, 2,19).

Nimic nu urăște diavolul mai mult ca sobornicitatea. De s-ar ruga toți oamenii neîncetat, dar fără să fie uniți între ei, diavolul nu doar că nu s-ar tulbura, dar ar si bate din palme…

Fără unitatea credinței, pe care o cerem la Sfânta Liturghie, rugăciunile nu au nici o valoare. De aceea diavolul dezbină Biserica și însuflă apariția sectelor, așa-ziselor biserici încurajate și protejate de legile lumii.

Și pentru că dracul maimuțărește tot ce face Dumnezeu, replica dată Sobornicității Bisericii este Globalismul. Universalitatea credinței este înlocuită de universalitatea Banului. În acest mod Mamona va pune stăpînire pe lume și va cere slujire și închinare ca un dumnezeu.

Astăzi, ca niciodată, Sobornicitatea Bisericii lui Hristos este atacată, nu de cei din afară, ci de către cei dinăuntru. Să ne păzim ca nu cumva, crezând că aducem slujbă lui Dumnezeu, să ne pomenim că luptăm împotriva Lui.

☦ Ieromonah Savatie Baștovoi ☦


1 februarie 2023

Fără ispite şi necazuri nu ne putem mântui

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



- Părinte, ce să fac în vreme de ispită, ca să nu mă biruiască?

- Frate, una să faci: să te rogi şi să rabzi până vine slobozirea. Ai văzut, când vine ploaia cu fulgere, cu tunete şi furtună, fugi în casă la adăpost; iar după ce trece furtuna, ieşi din nou afară.

▪︎Aşa şi în viaţă. Când vin ispitele şi te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un paraclis la Maica Domnului, închină-te la sfânta cruce, citeşte o catismă sau două din Psaltire; iar după ce trece ispita şi se face linişte în suflet, ieşi din nou la ascultare şi mulţumeşte Lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.

▪︎Fără ispite şi necazuri nu ne putem mântui. Dar să nu ne tulburăm, nici să slăbim în credinţă, că acum diavolul dă mai greu război asupra oamenilor ca altădată, că vede că are timp puţin.
 
▪︎Să ne rugăm, să răbdăm şi să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, care ne-a făgăduit că va rămâne cu noi „până la sfârşitul veacurilor“.
 
▪︎Nici să ne deznădăjduim de viaţă în vremea necazurilor, că Dumnezeu nu ne lasă părăsiţi.

▪︎ Că, precum în vremea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, Dumnezeu mai avea „încă 7.000 de bărbaţi aleşi care nu şi-au plecat genunchiul lui Baal“, tot aşa şi în zilele noastre are Domnul încă destui bărbaţi şi creştini aleşi care sunt tari în credinţă şi nu şi-au plecat sufletul în robia patimilor.
 
▪︎Are Dumnezeu drepţii Lui prin sate şi oraşe, care Îl slăvesc ziua şi noaptea, care trăiesc în feciorie şi înfrânare şi fac milă cu săracul şi cu văduva. Dar numele şi numărul lor îl ştie numai Singur Dumnezeu.

▪︎Să dăm slavă Lui Dumnezeu că ne încearcă cu ispite, cu boli şi tot felul de necazuri, aici, pe pământ, iar nu dincolo.

▪︎ Că dacă trăim necăliţi prin ispite, nu putem să ne mântuim. Precum este focul pentru aur, aşa sunt ispitele vieţii pentru noi.
 
▪︎Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credinţă, ne smeresc şi ne învaţă să ne rugăm şi să cerem sfat. Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care este în ispită. Ispitele le biruim prin rugăciune, prin post, prin spovedanie şi îndelungă răbdare. După furtună vine şi senin, cu darul lui Hristos. Să ne rugăm!

▪︎Iar dacă părinţii noştri duhovniceşti ne mustră pentru îndreptarea noastră, să nu ne supărăm, că drumul mântuirii este presărat cu ispite. Acum, însă, am păţit şi noi cum a păţit Elie, preotul din Legea Veche, cu feciorii lui. Elie şi-a cruţat feciorii şi nu i-a mustrat la vreme, când greşeau înaintea Domnului, de aceea au murit cu toţii şi s-au osândit.

Să ne ferească Dumnezeu să avem soarta lui!

💠 (Extras din "Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul" - Editura Mitropoliei Moldovei


13 decembrie 2022

Unei femei pe care o chinuie o tristețe apăsătoare

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Scrii că te chinuie o tristețe apăsătoare de neînvins și inexplicabilă. Trupește ești sănătoasă, casa ți-e plină dar inima îți e pustie. De fapt, inima ți-este plină de întristare întunecată. Te duci, din obligație, la distracțiii și spectacole, dar asta îți mărește și mai mult întristarea. Păzește-te bine, aceasta este o boală primejdioasă a sufletului. Ea poate să omoare sufletul cu totul. Biserica privește o asemenea întristare ca pe un păcat de moarte – fiindcă, potrivit spuselor apostolului, sunt două feluri de întristare: o întristare după Dumnezeu, care aduce pocăință spre mântuire și întristarea acestei lumi, care aduce moarte.

La tine este – e limpede – al doilea fel de întristare.

Întristarea după Dumnezeu vine asupra omului când acesta își aduce aminte de păcatele sale, și se căiește, și strigă către Dumnezeu. Sau când cineva se întristează pentru păcatele altor oameni. Sau când cineva are râvnă pentru credința lui Dumnezeu, și vede cu întristare cum oamenii cad de la credință. Dumnezeu întoarce acestă întristare în bucurie. Așa cum îi descrie Pavel pe apostoli și pe toate adevăratele slugi ale lui Hristos, spunând că sunt ca niște întristați, dar care deopotrivă se veselesc. Se veselesc, fiindcă simt puterea și apropierea lui Dumnezeu. Și primesc mângâiere de la Dumnezeu. Așa grăiește și Psalmistul: adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit.

Întristarea sfinților seamănă cu niște nori prin care strălucește soarele mângâierii – iar întristarea ta seamănă cu o eclipsă de soare. Trebuie să fi avut multe ticăloșii și păcate mai mărunte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de însemnătate, și nu le-ai mărturisit și pocăit. Ca un păienjeniș vechi, ele s-au îndesit în jurul sufletului tău, și s-au făcut ca un cuib pentru marea întristare pe care puterea cea rea drăcească o întreține cu răutăcioasă bucurie în tine.
Drept aceea, cecetează-ți întreaga viață., fă-ți un examen necruțător, și mărturisește totul la spovedanie.
Prin spovedanie vei curăți și aerisi casa sufletului tău. Și va intra în tine aerul proaspăt și sănătos de la Duhul lui Dumnezeu. După aceea, începe să faci cu vitejie tot ce este bine.

Începe, să zicem, cu milostenia în numele lui Hristos. Adu-ți aminte: în numele lui Hristos. Hristos va vedea și va simți asta, și degrabă îți va dărui bucurie. Îți va dărui bucurie negrăită, bucurie pe care numai El o dă și pe care nici o mâhnire ori chin ori putere drăcească nu o poate întuneca.
Citește Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele întristate, cartea mângâierii.
Domnul să te bucure în curând!"

Gheorghita Rogozan
drtSospeno0a 23c5l0186134ec02g293giu53ugui dce16fm3mb2re7c1u ·

29 aprilie 2020

Pentru mici osteneli, cununi luminate ne dăruieşte Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...Calauza Ortod

                                Să ne învăţăm cu sârguinţă a căuta rugăciunile Părinţilor.


Un stareţ oarecare era în Thebaida, şezând într-o peşteră, şi avea un ucenic iscu­sit. Și avea stareţul obicei ca în fiecare sea­ră să-l sfătuiască pe dânsul cele de folos, iar după sfătuire făcea rugăciune şi-l slobozea să doarmă.

 Şi s-a întâmplat odată că oarecare mireni evlavioşi, ştiind de multa nevoinţă a stareţului, au venit la dânsul pentru a-i face mângâiere. Iar după ce s-au dus ei, iarăşi după obicei a şezut stareţul seara învăţându-l pe fratele; şi vorbind cu el, bătrânul s-a adâncit în somn; iar fratele petrecea aproa­pe, până se va fi deşteptat stareţul şi-i va face lui rugăciune.

 Mult şezând el şi stareţul nedeşteptându-se, s-a supărat de gânduri, dar tot nu s-a dus; şi aşijderea până la şap­te ori supărându-se, stând împotrivă, nu s-a dus. Şi, iată, noaptea înaintând, s-a deşteptat stareţul şi, văzând-l pe ucenic şezând, a zis: „Nu te-ai dus până acum?” Şi i-a zis: „Nu, pentru că nu m-ai slobozit, Avva”. Şi a zis stareţul: „Pentru ce nu m-ai deşteptat?”

Răspuns-a fratele: „N-am cutezat a te îm­boldi, ca să nu tresalţi”. Deci, sculându-se, au făcut Utrenia, iar după Utrenie a slobozit stareţul pe fratele, şi stareţul a şezut de si­neşi. Şi s-a făcut întru uimire: şi iată oarecine îi arăta lui un loc slăvit, şi un jilţ preastrălucit într-însul, iar deasupra jilţului – şapte cununi strălucind. Iar el a întrebat pe cel ce-i arăta lui, zicând: „Ale cui sunt acestea?” Şi i-a răs­puns lui acela: „Ale ucenicului tău, şi locul adică şi jilţul i le-a dăruit lui Dumnezeu pen­tru ascultarea lui; iar acele şapte cununi le-a luat în noaptea aceasta”. Deci, venindu-şi în sine stareţul, a chemat pe fratele şi i-a zis lui: „Spune-mi, ce ai făcut în noaptea aceasta?” Iar el a zis: „Iartă-mă, Avva, nimic n-am făcut”.
 Iar bă­trânul, socotind că, smerit cugetând el, nu mărturiseşte, i-a zis lui: „Nu te voi lăsa de nu-mi vei spune ce ai făcut sau ce ai gândit în noaptea aceasta”. Iar fratele, neştiind că ar fi făcut ceva, se nedumerea ce să spună.

 Şi a zis către părintele său: „Avva, nimic n-am făcut, fără decât numai aceasta: că, supărat fiind de şapte ori ca să mă duc fără slobo­zirea ta, nu m-am dus”. Iar stareţul, aceasta auzind, a înţeles că de câte ori ucenicul s-a luptat îm­potriva gândului, tot de atâtea ori s-a încununat de către Dumnezeu; iar fratelui nu i-a grăit nimic din cele ce le-a văzut. Iar pentru folos, a po­vestit acestea la bărbaţi duhovniceşti, ca să ne învăţăm că, pentru mici osteneli, cununi luminate ne dăruieşte Dumnezeu. Încă și ca să ne învăţăm cu sârguinţă a căuta rugăciunile Părinţilor şi a nu cuteza a face ceva sau a ne despărţi cumva de dânşii fără de a lor blagoslovenie şi voie slobodă.

 sursa  CalauzOrtodoxaOrtodoxa

24 martie 2020

UNDE ÎL GĂSIM PE DUMNEZEU?


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



“L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu. Apoi în cărți, în idei și simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii că e cu putință să-L întâlnești pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Si aici L-am auzit spunându-mi: Îndrăznește să înțelegi că Eu, Dumnezeu, te iubesc!

Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru. Astfel am înțeles treptat că Dumnezeu este aproape, că mă iubește și că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalți. Am înțeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu și cu celălalt. Și că fără această comuniune, lumea nu e decât tristețe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai, lumea, să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaște viața veșnică“ (Părintele Dumitru Stăniloae)

În toți și în toate!

Nu, Dumnezeu nu este acolo undeva într-un loc abstract, inaccesibil, pretențios în cale afară, și greu de înțeles și atins!

Este aici și ne așteaptă în același timp și acolo...iubește și mustră, ne dă prin Prezență și ne ia prin Absență... întocmai unui prieten adevărat.

Nu putem spune că L-am găsit, iar mai apoi sa Îl așezăm pe un raft unde să se așeze praful în voie, luându-L de acolo doar din cand în când, după bunul plac. Odată aflat, trebuie sa Îl descoperim raportându-ne la El ca la un prieten: vizitându-L, găzduindu-L, cercetându-I lucrarea și pe cei asupra cărora se manifesta grija Sa, avându-I mereu grija prin purtarea în gânduri, simțire și fapte. Unde este?

Aici, lângă noi, mereu lângă noi...ne mângâie prin soare, ne răcorește prin ploaie, ne bucură prin cântecul păsărilor, ne farmecă prin exploziile de viață ale naturii, dar ne și cercetează prin semeni.

Este aici, dar Îl și vedem? Pentru că fericita ”vedere” este strict condiționată de curăția inimii așa după cum El ne-a spus în acel ”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Așadar, întâi te întâlnești cu tine, îți cercetezi curăția inimii, iar mai apoi ți se deschide calea putinței întâlnirii cu El.

Îl întâlnim în gând, în inimă, în natură, în semeni, însă pentru a ne și părtăși de El trebuie să Îl vizităm ”acasă” la El... în bisericile atât de contestate în ultima vreme.

Pentru că și cu un prieten poți fi în gând tot timpul, să îl suni, să vorbești, însă cu adevărat te părtășești de el doar în taina casei lui.

”Casa Lui”, mare sau mică, din beton sau lemn, este acel loc unde tu mergi, iar El te întâmpină punând împreună începutul unui praznic împărătesc în taina inimii... pentru ca mai apoi să poți spune asemeni Fericitului Augustin:

“Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Şi iată că tu erai înlăuntrul meu şi eu eram în afară, şi acolo te căutam. Şi eu, nenorocitul, mă avântam spre lucrurile frumoase create de tine. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu tine. Mă ţineau departe de tine creaturile care, dacă nu ar fi fost în tine, nici nu ar fi existat. M-ai chemat, ai strigat, ai învins surzenia mea. M-ai străfulgerat cu lumina ta şi, în sfârşit, mi-ai vindecat orbirea. Ai răspândit asupra mea parfumul tău, şi eu l-am inspirat, şi acum te doresc pe tine. Te-am gustat, şi acum mi-e foame şi sete de tine. M-ai atins, şi acum ard de dorinţa de a dobândi pacea ta...”

D.B.

5 februarie 2020

De ce m-a părăsit Dumnezeu?"

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Un om a fost un mare credincios și a crezut că ar trebui să aibă o iluminare care să-i arate pe ce cale să urmeze. În fiecare noapte înainte de culcare, se roagă la Dumnezeu să-i trimită un semn despre cum să-și trăiască viața. Așa că a petrecut câteva săptămâni într-o stare semi-Mystic, așteptând semnul divin să apară.

Într-o zi, în timp ce mergea prin pădure, a văzut un bebeluș mic întins pe pământ rănit, cu piciorul rupt. În timp ce el se întreba ce să facă, dintr-o dată a apărut o puma. Omul s-a speriat atât de tare. El și-a imaginat deja bestia care atacă și mănâncă animalul neajutorat. A rămas să se uite speriat pentru că nu a vrut ca puma să-l atace și pe el. El a văzut-o cum se apropie de animalul rănit. Apoi s-a întâmplat ceva uimitor. În loc ca puma să mănânce srnčeto, a început să-i lingă rănile.

Apoi s-a dus și s-a întors cu ramuri umede în gură și le-a pus aproape de cabană, ca să poată bea apă. Apoi a plecat din nou și s-a întors cu iarbă proaspătă pe care a lăsat-o lângă el să mănânce. Omului nu-i vine să creadă în ochii lui. A doua zi s-a întors în același loc. A a fost din nou acolo, iar puma l-a hrănit și i-a lins rănile. Apoi omul a spus: " Acesta este semnul pe care l-am aşteptat şi este complet clar că înseamnă, " Dumnezeu va avea grijă de tot ce are nevoie în viaţă." Nu ar trebui să ne facem griji cu privire la faptul că noi înşine."
Așa că s-a întors acasă, s-a așezat la ușă și a așteptat pe cineva să-i aducă mâncare și apă. Două, trei, șase ore, o zi, două zile, trei zile au trecut... dar nimeni nu i-a dat nimic. Oamenii au trecut pe lângă el, iar el avea o privire tristă pe față, încercând să-l imite pe iubita rănită, dar nimeni nu s-a oferit să-i dea nimic. Într-o zi, un bătrân a trecut pe lângă el în sat, iar omul disperat l-a întrebat:

" Dumnezeu m-a mințit, mi-a spus că lucrurile merg într-un fel, și de fapt lucrează la altul. De ce ai făcut asta? Sunt un mare credincios...

Omul i-a spus povestea din pădure, iar bătrânul i-a răspuns:

" Sunt, de asemenea, foarte pios și vreau să știți că Dumnezeu nu trimite semne în zadar. Dumnezeu ţi-a trimis acest semn ca să te înveţe.

Omul l-a întrebat: " De ce m-a părăsit Dumnezeu?"

Atunci bătrânul i-a răspuns: " De ce, tu, care ești puternic și capabil să te lupți cu o puma, ajungi la un animal neajutorat? Misiunea ta este să găsești pe cineva care este așa rănit și să-l ajuți, pentru că nu va avea puterea să se descurce singur cu problemele."

2 mai 2018

Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Te-am urmarit cand te-ai trezit in aceasta dimineata si speram ca vei sta de vorba cu mine; macar cateva cuvinte, ca sa-mi ceri parerea sau sa-mi multumesti pentru binele care ti s-a intamplat ieri. Dar mi-am dat seama cat te preocupa sa alegi cu ce te vei imbraca.

Cand te pregateai in graba, stiam ca ti-ar ramane cateva minute sa ma saluti, dat erai prea ocupata. Odata, a trebuit sa astepti un timp, ai stat 15 minute fara sa faci nimic. Apoi am vazut cum ai sarit in sus. Am crezut ca vrei sa vorbesti cu mine, dar tu, in loc de asta, te-ai repezit la telefon si ti-ai chemat o prietena ca sa discuti cele mai noi barfe. Te-am privit cu rabdare toata ziua. Cred totusi, ca erai prea ocupata ca sa mai ai un pic de timp si pentru mine.

Am observat ca, inainte de pranz, te-ai uitat in jur. Poate te-ai simtit jenata ca sa-mi vorbesti, de aceea nu ti-ai aplecat capul. Cand ai privit cu trei sau patru mese mai incolo, ai vazut cum cativa din prietenii tai mi s-au adresat scurt inainte de a incepe sa manance. Tu nu ai facut-o. E-n regula. Dar mai este inca timp si sper ca, totusi,vei sta de vorba cu mine.

Asa se parea ca ai multe treburi. Dupa ce le-ai rezolvat pe unele din ele, ai deschis televizorul. Nu stiu daca iti place sau nu televizorul, insa, indiferent de ceea ce se difuzeaza, doar sezi si privesti in nestire emisiunile.

Am asteptat din nou, cu rabdare, cat timp ai cinat, in timp ce te uitai la televizor, dar nici acum nu mi-ai vorbit. La culcare pareai prea obosita. Le-ai urat noapte buna celor din familie, apoi te-ai prabusit in pat si ai adormit in cateva clipe. Acest lucru este de inteles deoarece nici nu realizezi ca eu sunt intotdeauna acolo, langa tine. Sunt mai rabdator decat ai crede; si vreau sa te invat cum sa fii si tu rabdatoare cu altii. Te iubesc foarte mult si in fiecare zi astept un salut cu capul, o rugaciune sau un pic de recunostinta in inima ta. E foarte greu sa vorbesti de unul singur. Desigur, tu te trezesti din nou, iar eu te voi astepta din nou cu dragostea mea. Sper ca astazi ai de gand sa-mi acorzi un pic de timp.

Sa ai o zi frumoasa!

Prietenul tau, DUMNEZEU

3 februarie 2018

Cine este Maica Domnului pentru mine?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




Cinstiti parinti, iubiti frati si iubiti credinciosi, dupa ce ieri am staruit cu gandul asupra locului pe care-l are Maica Domnului in constiinta Bisericii Ortodoxe, in gandirea si practica ortodoxa, este firesc astazi sa incercam sa ne raportam pe noi insine la invatatura Bisericii Ortodoxe, la cultul Bisericii Ortodoxe in legatura cu Maica Domnului, sa raspundem la intrebarea: cine este pentru mine, ce inseamna pentru mine Maica Domnului. De ce? Pentru ca noi ne gandim la Maica Domnului nu ca la ceva dinafara de noi ci ne gandim la Maica Domnuluica la ceea ce este, alaturi de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in inima Bisericii Ortodoxe.

Randuielile de slujba ale Bisericii noastre sunt in asa fel alcatuite ca sa fim in situatia de a ne raporta la Maica Domnului. As aduce in atentie ceva de la Sfanta Liturghie, si anume dupa ce credinciosii canta, dupa ce spun cu cantare cuvintele: "Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Ţie Iti multumim Doamne si ne rugam Ţie, Dumnezeului nostru", cele dintai cuvinte care se spun sunt cuvinte in care e pomenita Maica Domnului, caci se zice, la Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur: "Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria" si la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: "Mai ales cu Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria". Daca luam aminte la cuvintele acestea, la ele insele, daca le avem in vedere desprinse de contextul in care apar ele si asa cum le auzim noi de fapt, desprinse din context, nu intelegem nimic. Doar un singur lucru il putem lua in consideratie, si anume, faptul ca e pomenita Maica Domnului, atata tot. Pentru ca cuvintele asa spuse: "Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria" nu ne spun nimic.

Insa incadrate in contextul lor ne spun mult si anume, dupa ce preotul se roaga lui Dumnezeu ca sa vina peste Cinstitele Daruri Duhul Sfant si sa le prefaca in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos prin voia Tatalui ceresc, se spune de ce anume cerem lucrul acesta si spune mai departe preotul sau episcopul: "Ca sa fie celor ce se vor impartasi, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre impartasirea cu Duhul Sfant, spre plinirea imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata sau spre osanda". In aceste cuvinte se arata pricina pentru care dorim sa ne impartasim, rostul cu care ne impartasim. Şi apoi in continuare spune: "Inca aducem Ţie aceasta slujba duhovniceasca pentru cei adormiti intru credinta: - si-i pomeneste - stramosi, parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul drept care s-a savarsit intru credinta". Şi apoi cu glas tare: "Mai ales pentru Preasfanta, Curata, Preabinecuvantata, Marita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria - si iarasi in taina, in gand - pentru Sfantul Ioan Proorocul si Inaintemergatorul, pentru Sfintii, slavitii si intru tot laudatii Apostoli, pentru Sfantul a carui pomenire o facem si pentru toti sfintii; cu ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Doamne".

Prin urmare, cuvintele acestea, cum le auzim noi la Sfanta Liturghie, desprinse din context, nu ne spun decat atat: fiti atenti si nu uitati de Maica Domnului. E ca si cand s-ar zice: Il laudati pe Dumnezeu, Ii multumiti, va rugati Lui, e foarte bine, dar nici de Maica Domnului sa nu uitati. Şi cand se aminteste Maica Domnului la Sfanta Liturghie, de obicei se spun doua alcatuiri, cu cantare, si anume: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemamare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim" sau la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare: "De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul ingeresc si neamul omenesc. Ceea ce esti Biserica sfintita si rai cuvantator, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a intrupat si prunc S-a facut Cel ce este mai inainte de veci. Ca bratul tau scaun l-a facut si pantecele tau mai desfatat decat cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, marire tie!".

Sunt doua alcatuiri in care se pune in atentie Maica Domnului, in prima, ca cea care L-a nascut pe Dumnezeu mai presus de fire, pe Fiul lui Dumnezeu L-a nascut mai presus de fire si de aceea este mai mare decat Heruvimii si Serafimii, este mai mare decat ingerii, decat toate fiintele ceresti. Numai Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant este mai mare decat Maica Domnului, numai Prea Sfanta Treime.

In constiita noastra trebuie sa apara Maica Domnului in aceeasi atmosfera in care este prezentata in aceasta alcatuire sau in alcatuirea a doua pe care am pomenit-o, adica sa o avem pe Maica Domnului in constiinta noastra ca pe cea care, nascandu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucura, fiind ea plina de dar, toata faptura, adica toti ingerii si toti oamenii cei drept credinciosi. Se bucura de Maica Domnului pentru aceasta calitate a ei ca a fost aleasa de Dumnezeu Tatal, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfant S-a pogorat peste ea, pentru ca ingerul binevestitor i-a adus salutul "Bucura-te cea plina de dar, Domnul este cu tine", a numit-o "binecuvantata intre femei", pentru ca Sfanta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfant, sa o cunoasca pe verisoara sa Maria ca Maica Domnului: "De unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine", iar aceste cuvinte le-a spus dupa ce a izbucnit din sufletul sau cu bucurie si sub puterea Duhului Sfant: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau" (Luca 1, 42-43). Mai apoi o femeie a ridicat glas din popor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, pe cand Domnul Hristos vorbea si era impresionata de invatatura Lui si a zis: "Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt" si Domnul Hristos a raspuns: "Adevarat, fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc pe el" (Luca 11, 27-28). In aceste cuvinte de lauda aduse de ingerul binevestitor, rostite de ingerul binevestitor, rostite de Sfanta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor si a fericit-o pe Maica Domnului, in aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfanta noastra Biserica il aduce Maicii Domnului.

Pentru ca totdeauna noi trebuie sa ne raportam personal la lucrurile mai presus de noi, intrebarea este cum stau eu fata de Maica Domnului, cat sunt eu de cinstitor fata de Maica Domnului, ce inseamna pentru mine Maica Domnului? Stiu ca pentru Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut om inseamna mama Lui, stiu ca pentru Dumnezeu Tatal inseamna aleasa lui Dumnezeu Tatal, stiu ca pentru Dumnezeu Fiul inseamna locasul lui Dumnezeu Fiul, stiu ca pentru Duhul Sfant inseamna cea peste care S-a pogorat Duhul Sfant, stiu ca pentru Sfanta Elisabeta inseamna Maica Domnului ei, stiu ca pentru femeia care a ridicat glas din popor inseamna cea fericita, pentru mine, pentru mine personal ce inseamna Maica Domnului, cat sunt eu de legat de Maica Domnului?

In privinta aceasta exista doua extreme: unii care o cinstesc prea mult si altii care o cinstesc prea putin. Care e de fapt locul Maicii Domnului in cinstirea Bisericii? Este dupa Domnul Hristos. Intai e Domnul Hristos, intai e Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Duhul Sfant, e Prea Sfanta Treime apoi e Maica Domnului. Nu e inainte de Domnul Hristos, pentru ca sunt unii care la Maica Domnului parca se gandesc mai mult ca la Domnul Hristos. Nu e corect. Maica Domnului este dupa Domnul Hristos. Şi sunt altii care nu cinstesc pe Maica Domnului, bineinteles nu sunt ortodocsi aceia, si aceia n-o cinstesc din motivele pe care le cred ei intemeiate pentru ei, dar care nu sunt intemeiate, pentru ca iata, si ingerul a cinstit-o, si Sfanta Elisabeta a cinstit-o, si femeia care a ridicat glas din popor a cinstit-o, si Domnul Hristos a cinstit-o, si Tatal Cel Ceresc, si Duhul Sfant asa incat pentru noi nu exista nici o indoiala. De altfel noi nu cautam niste temeiuri pentru cinstirea Maicii Domnului, ci intram in practica Bisericii: aceasta e practica Bisericii noastre si in masura in care noi facem parte din Biserica noastra suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Fara aceasta nu se poate. Nu exista Ortodoxie fara Maica Domnului. Asa ca intrebarea de capetenie pentru fiecare dintre noi este, totusi, eu personal cum ma raportez la Maica Domnului, cat ma gandesc eu la Maica Domnului, cum o am in vedere pe Maica Domnului?

Sunt unii care folosesc formula "Dumnezeu si Maica Domnului", sunt altii care spun: "Mi-a ajutat Maica Domnului". Fara indoiala ca Maica Domnului este mijlocitoare, dar noi nu stim in ce masura ajutorul il primim de la Dumnezeu sau de la Maica Domnului sau, de fapt, il primim de la Dumnezeu prin mijlocirea Maicii Domnului, asa incat nu cred ca e corect sa spuna cineva "Mi-a ajutat Maica Domnului". Eventual poate spune: "Mi-a ajutat Dumnezeu", "Cred ca s-a rugat Maica Domnului pentru mine" sau "Mi-a ajutat Dumnezeu prin rugaciunile Maicii Domnului" si asa mai departe. Nu e bine sa folosim niste formule care scot in evidenta pe Maica Domnului mai mult decat o scoate in evidenta Biserica. Biserica o socoteste pe Maica Domnului totdeauna mijlocitoare la Dumnezeu, asa cum a mijlocit pentru cei de la Cana Galileii cand a zis catre Domnul Hristos ca nu au vin cei de la Cana Galileii, a mijlocit, I-a cerut Mantuitorului sa ii ajute in imprejurarea respectiva. Aceasta este de fapt lucrarea Maicii Domnului. Asa credem noi.

Sunt unii credinciosi care spun: "Doamne Maica Domnului". Nu e corect. De ce? Nicaieri, in toate cartile de cult ale Bisericii noastre nu veti gasi niciodata expresia "Doamne Maica Domnului". Doamne se zice numai lui Dumnezeu, Doamne I se zice Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Doamne I se zice Duhului Sfant, deci "Doamne miluieste" zicem adresandu-ne lui Dumnezeu Tatal, "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" Ii zicem lui Dumnezeu Fiul. Dar "Doamne Maica Domnului" nu e corect. "Maica Domnului", "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi" si asa mai departe, insa nici intr-un caz "Doamne Maica Domnului". I-am auzit pe multi, si femei si barbati care zic asa, insa nu e corect.

Sunt apoi unii care, desi fac parte din Biserica Ortodoxa, nu se raporteaza corect la Maica Domnului, in sensul ca nu stiu o rugaciune catre Maica Domnului desi sunt altii care stiu "Visul Maicii Domnului" si alte rugaciuni care, de fapt, nu sunt rugaciuni ale Bisericii, ci sunt numai admise de Biserica, sunt niste rugaciuni populare in legatura cu Maica Domnului si care fagaduiesc cumva - cartile respective - ajutor de la Maica Domnului pentru cei care fac acele rugaciuni. Bineinteles ca nu e o greseala sa le faca cineva, insa pe noi ne intereseaza rugaciunile oficiale ale Bisericii: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistele Maicii Domnului, asa ceva ne intereseaza in mod special.
Cei care cred in Maica Domnului si o pomenesc pe Maica Domnului, dar nu stiu rugaciuni catre Maica Domnului, iarasi nu se raporteaza corect. De pilda eu obisnuiesc ca pe cei pe care ii spovedesc sa ii pun - zic obisnuiesc, deoarece nu intotdeauna fac asta pentru ca, cateodata, vad ca nu stiu si nu mai insist - ii pun sa spuna "Cuvine-se cu adevarat". De ce? In Molitfelnic scrie ca dupa ce preotul dezleaga de pacate pe credinciosul care se spovedeste, sa zica el "Cuvine-se cu adevarat". Dar un episcop, episcop vicar la Sibiu, care acum este arhiepiscop la Constanta, Inalt Prea Sfintitul Lucian, cand m-a spovedit pentru prima data, si de altfel de cate ori m-a spovedit, totdeauna a zis sa spun eu "Cuvine-se cu adevarat" si atunci m-am obisnuit si eu cu lucrul acesta si ca sa am o verificare despre felul cum se raporteaza credinciosii la Maica Domnului, il intreb pe credincios: stii sa zici "Cuvine-se cu adevarat"? Unii stiu si spun, si altii zic "Da" si cand ii spun: zi, zice doar cuvintele "cuvine-se cu adevarat". Nici nu stie despre ce-i vorba. Acestia nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, degeaba zic ei ca sunt ortodocsi. Nu se poate sa nu stii o rugaciune catre Maica Domnului. Unii nu stiu si zic: Nu stiu "Cuvine-se cu adevarat" si zic: dar ce rugaciune stii catre Maica Domnului? Şi zice "Nascatoare de Dumnezeu" si zic: spune-o, si sunt bucuros ca stiu macar aceasta, dar noi credinciosii ortodocsi e bine sa stim "Cuvine-se cu adevarat", adica sa stim mai intai ce este "Cuvine-se cu adevarat". Daca ne intreaba cineva: stii "Cuvine-se cu adevarat" sa nu zicem ca "Stiu" si sa stim numai cuvintele "cuvine-se cu adevarat" pentru ca nu e destul. Inca chiar zic: dar inseamna ca tu nici nu stii despre ce-i vorba.


Iubiti credinciosi, in legatura cu aceasta vreau sa mai amintesc ceva care ne priveste pe noi personal, o raportare personala la Maica Domnului. Daca in general rugaciunile catre Maica Domnului si formulele liturgice in legatura cu Maica Domnului ne privesc pe toti impreuna - de exemplu zicem: "Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea" - este si o rugaciune pe care sigur ati citit-o de multe ori, nu stiu cat v-ati oprit la ea, in care ne raportam absolut personal la Maica Domnului si nu zicem "Stapana noastra" ci zicem "Stapana mea". De exemplu cum ar fi "Imparateasa mea cea prea buna" sa zicem, dar nu ma gandesc la aceasta, ci ma gandesc la rugaciunea a cincea dintre rugaciunile de multumire dupa Sfanta Impartasire cu Mantuitorul Hristos. Ne adresam Maicii Domnului si zicem asa: "Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare - si zicem mai departe - care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea". Asa spunem indrumati de Sfanta Biserica, dar pentru ca spunem la singular, la persoana intai, trebuie sa ne si raportam singular la aceasta si sa zicem: "Preasfanta Stapana mea".

Deci, am pe Maica Domnului ca stapana? Il am pe Dumnezeu si o am si pe Maica Domnului. E Maica Domnului pentru mine lumina mea, e lumina? Pentru ca noi zicem ca Maica Domnului e Maica Luminii: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii intru cantari cinstind-o sa o marim". Deci si ea e lumina, Maica Domnului ca Maica a Luminii e lumina. Noi zicem: "Lumina mea, scaparea mea, bucuria mea, mangaierea mea, nadejdea mea". Toate acestea inseamna Maica Domnului pentru noi, trebuie sa insemne, si important este sa stim daca asta si inseamna pentru noi. Deci o am eu pe Maica Domnului in simtirea mea, in constiinta mea, ca pe cea de care ma bucur si o stiu stapana gandurilor mele? O am pe Maica Domnului ca lumina a vietii mele, ca lumina care aduce seninatate in sufletul meu? "Prea Sfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea - "Toata nadejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau" spunem intr-o alta alcatuire - scaparea - adica un fel de refugiu, ne refugiem la Maica Domnului ca sa primim ajutor, sprijin in implinirea binelui - mangaierea - o avem pe Maica Domnului ca mangaietoare, ca mangaiere in viata noastra - acoperamantul" - o avem pe Maica Domnului ca ocrotitoare, ca acoperamant. O avem pe Maica Domnului ca bucurie a noastra?

Daca se intampla aceasta in viata noastra inseamna ca Maica Domnului este la locul ei in existenta noastra personala, in fiinta noastra personala, in persoana noastra, este prezenta Maica Domnului in gandurile noastre. Bineinteles, sa stiti ca Maica Domnului nu e prezenta cum e Domnul Hristos in sufletul nostru, pentru ca Maica Domnului este intr-un singur loc. Noi ne rugam Maicii Domnului si credem ca rugaciunile noastre sunt duse de ingeri la Maica Domnului dar Maica Domnului nu este in mijlocul nostru, intre noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ca Maica Domnului nu are fire dumnezeiasca, ci are numai fire omeneasca iar firea omeneasca este marginita, noi stim lucrul acesta. Asa invata si Biserica, dar noi vorbim cu Maica Domnului ca si cand ar fi de fata pentru ca o avem de fata in constiinta noastra, adica avem gandul ca suntem in legatura cu Maica Domnului. Dar Maica Domnului e de fapt intr-un singur loc si e circumscrisa Maica Domnului, nu este cu largime de pretutindenitate, adica nu este pretutindeni. Insa Biserica noastra o considera de fata atunci cand noi vorbim. Cand zicem: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine" consideram ca e cumva aproape, si e de fapt aproape de simtirea noastra, de iubirea noastra, insa totusi nu este intre noi si in noi, cum este Domnul nostru Iisus Hristos care este si Dumnezeu adevarat si om adevarat si cu dumnezeirea Sa este pretutindeni, deci si in viata noastra, iar cu firea omeneasca este intr-un singur loc. Şi Domnul Hristos, dupa firea omeneasca, este intr-un singur loc, pentru ca firea omeneasca nu poate fi pretutindeni.

Important este insa pentru noi sa avem constiinta legaturii cu Maica Domnului si sa ne simtim angajati intru cinstirea Maicii Domnului ca sa fim in cultul Bisericii noastre, sa fim incadrati in cultul Bisericii noastre, nu numai la sarbatorile Maicii Domnului, ci totdeauna cand ne aducem aminte si de Maica Domnului, si sa o tinem in cinstirea care i se cuvine celeia ce este, dupa exprimarea Bisericii, "mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui", ca ceea ce este "marirea a toata lumea", ca ceea ce "din oameni a rasarit si pe Stapanul - pe Domnul Nostru Iisus Hristos - L-a nascut". Sa avem constiinta aceasta a maretiei Maicii Domnului si sa ne simtim sub acoperamantul ei, in ocrotirea ei, in cuprinsul atentiei ei si pentru fiecare dintre noi. In cazul acesta suntem in rosturile pe care le vrea Biserica noastra si pe care Biserica noastra ni le pune in atentie.

Cat priveste pe cei care nu sunt cinstitori ai Maicii Domnului, straini de ortodoxie, eterodocsii, sa ne rugam lui Dumnezeu sa-i miluiasca si sa ne para rau ca n-au bucuriile pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului, ca n-au ajutorul pe care-l avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Cred ca Maica Domnului va fi buna si cu necinstitorii ei, sau in orice caz va fi buna cu cei care nu o cinstesc pur si simplu, nu ca au ceva impotriva Maicii Domnului, pentru ca Maica Domnului e buna si o sa-i inteleaga si pe cei care sunt cuprinsi de neputinta aceasta a mandriei sau de pacate care nu-i lasa sa inteleaga lucrurile asa cum sunt, pentru ca nu se lasa condusi de Biserica. Parintele Arsenie Boca, Dumnezeu sa-l odihneasca, zicea ca "in mintea stramba si lucrul drept se stramba" asa ca Maica Domnului o sa-nteleaga pe cei care au avut minte stramba si noi dorim ca oamenii sa aiba macar bucuria pe care o avem noi din faptul ca suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Dumnezeu sa ne ajute!


Parintele Teofil Paraian
21 august 1995

2 ianuarie 2018

Ce înseamnă să fii creștin? 40 de sfaturi ca să trăieşti creștinește


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



1. Să ținem post Miercuri și Vineri tot timpul, cu excepția celor consemnate în calendar cu „Harți”.
2. Să ne spovedim cel puțin în cele patru posturi mari de peste an, deoarece spovedania este un „duș spiritual” care igienizează interiorul nostru.
3. Să mergem duminica și în sărbătorile religioase la biserică și să încercăm pe cât putem, încetul cu încetul, să fim foarte atenți la ceea ce se citește și să încercăm să înțelegem.
4. Unul din momentele foarte importante din viața noastra este participarea cu toată ființa și luarea aminte la Sf. Liturghie, împărtășindu-ne de harul Duhului Sfânt prin vizualizarea, ascultarea, și concentrarea maxima la slujba divină.
5. Să nu lucrăm prin casă, la câmp, sau în gospodărie duminica sau iî sărbătorile religioase, deoarece vom cădea sub blestemul lui Dumnezeu. Tot ceea ce credem că realizam lucrând în sărbători se va dărâma. Dumnezeu ne va pedepsi cândva într-un fel sau altul.
6. Să facem milostenie cât putem de mult la săraci pe măsura posibilităților din puținul acela pe care îl avem, deoarece Dumnezeu ne va răsplăti când nu ne așteptăm.
7. În fiecare zi să ne facem pravila de rugăciune, adică să citim rugăciunile de dimineață, de seară și Paraclisul Maicii Domnului. În cazuri deosebite și alte rugăciuni.
8. Zilnic, fiecare om poate rosti „Rugăciunea lui Iisus”, „Rugăciunea minții”: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” de cel puțin o sută de ori indiferent ce face (merge, lucrează, stă) și oriunde este (pe drum, în autobuz, în tren, pe stradă, în parc, la serviciu, în casă, în bucătărie, pe câmp, etc).
9. În fiecare zi, orice creștin, de la cel mai mic până la cel mai în vârstă, cu excepția femeilor în zilele de necurăție, dimineața pe nemâncate să consume anafură (pâine sfințită), aghiasmă (apă sfințită) și să se ungă cu ulei sfințit de la Sf. Maslu, deoarece prin aceste elemente sfințite ne împărtășim de harul Duhului Sfânt întărindu-ne și luminându-ne.
10. Să facem sfeștanie (sfințirea casei) cel puțin o dată pe an, iar dacă observăm lucruri suspecte (farmece, vrăji) în casă să facem sfeștanie cu 2-3 preoți de mai multe ori pe an.
11. Să stropim cu aghiasmă (apă sfințită) casa, gospodăria, mașina, biroul, locul unde lucrăm, etc, în fiecare lună sau chiar săptămânal pentru a avea protecția Duhului Sfânt.
12. Să avem în fiecare cameră câte o icoană sau Sf. Cruce, deoarece odată sfințită icoana posedă o încărcătură energetică, deține mari puteri harice, este o protecție în casă.
13. Dimpotrivă, să aruncăm orice tablou nud sau pornografic pe care îl avem în casă, deoarece acea imagine deține o încărcătură malefică pe care de cele mai multe ori creștinul nu o conștientizează.
14. Fiecare casă trebuie să aibă un hram, un sfânt protector pe care trebuie să-l respecte, să i se roage toată viața și să-i aibă icoana sa ca o protecție și ca o prezență vie.
15. Să ne ferim a avea prietenie cu sectarii și ereticii mai ales când nu suntem stăpâni pe învățătura ortodoxă, deoarece putem fi foarte ușor influențați. Oricâte cunoștințe și cultură ai avea cu acești eretici nu o poți scoate la capăt, purtând discuții interminabile și paralele.
16. Responsabilitatea nașterii, creșterii, și educării copiilor este foarte, foarte mare. În primul rând nu trebuie să avortăm copiii, să ne opunem naturalului, firescului și în ultimul rând voii lui Dumnezeu. În al doilea rând, nu este suficient să avem un copil sănătos trupește, bine îngrijit, bine îmbrăcat, ci mai important este să-i dăm educație religioasă, să-l hrănim de mic cu cuvinte duhovnicești, să-l îmbrăcăm cu tainele Bisericii, să-l adăpăm cu apa dreptății care este Iisus Hristos.
17. Tinerii să nu se grăbească la căsătorie ci să se roage foarte mult, să se consulte cu duhovnicul și numai după un timp de cercetare să facă acest pas.
18. Oamenii căsătoriți să-și păstreze fidelitatea conjugală, să nu se înșele unul pe altul, deoarece din cauza aceasta vin majoritatea cazurilor de despărțire.
19. Să cinstim pe părinți și să-i ajutăm cât putem. Este un păcat cutremurător ca fiul să-și ridice mâna la tatăl sau mama sa. Acea mână nu-i va putrezi.
20. Părinții să nu-și blesteme copiii indiferent de greșeala pe care au făcut-o, deoarece odată blestemați de către părinți acei copii vor avea mari necazuri, greutăți și eșecuri în viață.
21. Să nu mergem niciodată la vrăjitori indiferent de necazul pe care îl avem, ci să alergăm la biserici și mănăstiri, deoarece acolo este prezența lui Dumnezeu. La vrăjitori este prezența diavolului, care ia masca cucernică și credincioasă. Să ne ferim a înjura, a pomeni numele satanei, deoarece atunci când pomenim numele diavolului, energia malefică, negativă, intră în noi, ne hrănim cu putoarea insuportabilă a energiei numelui, înmagazinăm în ființa noastră negativul prin excelență.
22. Este foarte bine să avem pomelnice cu numele tuturor membrilor familiei la cât mai multe mănăstiri și biserici mai ales acolo unde se face slujbă zilnic. Astfel vom avea un ajutor concret în lupta inevitabilă din această viață pământească.
23.Să evităm lecturarea revistelor și ziarelor pornografice sau vizionarea filmelor pornografice, deoarece efectul psihologic negativ al acestora este maxim și poate avea urmări foarte grave asupra ființei noastre mai târziu. Acele imagini ne vor teroriza continuu și ne vor întuneca.
24. Niciodată să nu ne mândrim cu ceea ce avem mai bun în noi (inteligența, frumusețe, inițiativă, realizări, etc.) dimpotrivă tot timpul să spunem că nu noi suntem merituoșii, ci Bunul Dumnezeu care ajută să le înfăptuim. Păcatul mândriei este cel mai mare păcat. Iar virtutea smereniei este cea mai mare virtute.
25. Scopul vieții noastre este dobândirea mântuirii, de aceea trebuie să punem foarte mare accent pe partea spirituală a ființei noastre și nu pe cea materială. Deci, dominanta vieții noastre trebuie să fie spiritualul cu tot ceea ce implică el.
26. Acasă să ne retragem într-o cameră, să aprindem candela sau o lumânare și să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne lumineze și să ne arate calea pe care trebuie să mergem, deoarece de foarte multe ori în viață noi mergem pe căi greșite și întunecoase din cauza mândriei și a păcatelor noastre.
27. Niciodată să nu socotim că vom face fapte bune la bătrânețe pentru că ceea ce facem și ceea ce adunăm la tinerețe aceea avem la bătrânețe. La bătrânețe este mai greu și chiar imposibil ca omul să se mai modeleze să se mai îndrepte.
28. Orice lucru bun pe care îl începem, să îl începem cu binecuvântarea lui Dumnezeu, adică să ne rugăm lui înainte de a-l începe și după ce l-am terminat să-I mulțumim că ne-a ajutat.
29. Când este omul bolnav să cheme mai întâi preoții să-l spovedească, să-l împărtășească și să-i facă Sf. Maslu, după aceea să meargă la doctor. Fiecare boală trupească este urmarea unor boli sufletești: adică a unor păcate, de aceea să aplicăm mai întâi terapia spiritual, și după aceea terapia medicamentoasă.
30. Sf. Cruce să o facem tot timpul, să o purtăm la noi și să o avem în casele noastre, deoarece este cea mai puternică armă împotriva diavolului.
31. Să nu urâm pe nimeni indiferent ce ne face, ci să-l compătimim și să ne rugăm pentru el.
32. În familie comportamentul părinților față de copii este cel mai influent. Adică degeaba spui copilului „să fii cuminte, să nu înjuri” când tu ca părinte înjuri. Sau îi spui copilului „îngenunchează în fața icoanei și te roagă” dacă tu ca părinte nu îngenunchezi cu el și nu te rogi, copilul te copiază practic prin ceea ce faci nu prin ceea ce spui, sau este de-a dreptul satanic când tu ca părinte îl înveți pe copil să fure, să mintă, să fumeze, să nu se roage, să nu meargă la biserică să înjure, să bea alcool, etc, mai bine nu l-ai fi născut pe acest pământ.
33. Să nu vorbim de rău pe nimeni, chiar dacă e adevărat sau chiar dacă nu e adevărat. Dacă putem să vorbim despre oameni de bine, dar în nici un caz de rău. Sf. Scriptură spune: „Vai de cel ce adapă pe aproapele cu apă tulbure” adică îl adapă cu informații negative, cu cuvinte rele. Dacă poți să-i dai aproapelui un pahar de apă limpede, dă-i, dar nu să-i dai apă tulbure, să-l îmbolnăvești. Adică dacă poți să vorbești de bine pe cineva, să-l vorbești; iar dacă nu poți de bine, în nici un caz de rău să nu-l vorbești. A vorbi de rău pe cineva nu produce nici un bine nici celui care-i spui, nici celui despre care spui.
34. Să nu dăm nume neortodoxe la copii, când îi botezăm, ci să ne uităm în calendar și să le găsim un nume de sfânt care ne place. Pentru că numele acelui sfânt din calendar este sfințit pe de o parte, iar pe de altă parte copilul îl are ocrotitor pe acel sfânt. De asemenea, să nu dăm două-trei nume la copil la botez, ci să-i dăm un singur nume, pentru că acest obicei cu două-trei nume nu-i creștin.
35. Copiii care se nasc din părinți necununați la biserică vor moșteni genetic, ei sau urmașii lor, acele păcate sau acele înclinații păcătoase.
36. Este mare greșeală ca doi tineri să se împreune înainte de cununia religioasă, deoarece numai după ce se cunună în biserică devin soț și soție. Cineva care nu este botezat sau cununat în biserică cu soția sa nu poate fi naș la alți tineri, chiar dacă sunt cununați la primărie. Numai după ce se cunună în biserică ei înșiși pot să cunune la rândul lor pe alții.
37. În biserică, atunci când mergem, să fim foarte atenți să nu deranjăm pe nimeni sau să smintim pe cineva prin portul indecent sau prin comportamentul necuviincios.
38. Este mare păcat când femeia se îmbracă indecent, când își arată mădularele sau forma trupului său. Un bărbat poate nu vrea să gândească la păcat, dar când vede o femeie îmbrăcată necuviincios i se transmite duhul desfrânării și păcătuiește în mintea și inima sa cu ea. Acea femeie face zilnic multe păcate și va avea repercusiuni asupra sa mai târziu când nu se așteaptă.
39. Părinții față de copii și copiii față de părinți trebuie să se poarte cuviincios, atât în comportament cât și în îmbrăcăminte. Adică o mamă nu este cuviincios să se îmbrace indecent având un băiat mare și iarăși un tată nu poate să se îmbrace indecent în fața fiicei sale care este matură. Aceste lucruri care par la suprafață minore în realitate sunt foarte grave. Din cauza acestor scăpări vin păcate mari mai târziu.
40. Copiii sub șapte ani se pot împărtăși în fiecare lună sau chiar în fiecare duminică pentru că până la acea vârstă nu au păcate personale Sfânta împărtășanie îi ajută foarte mult, le dă sănătate, îi ferește de rele, îi luminează și îi protejează.

sursa
Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfaturi duhovnicești , Repere morale pentru o viață practică creștin – ortodoxă, Sfânta Mănăstire Lainici 2004

12 septembrie 2017

SPUNE-MI, CE RĂSPUNS VEI DA LUI DUMNEZEU TU CARE ÎMBRACI ZIDURILE SI NU PE OAMENI?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


        Spune-mi, ce răspuns vei da lui Dumnezeu tu care îmbraci zidurile si nu pe oameni? Tu, care împodobesti un animal si treci cu vederea zdrentele pe care le poartă semenul tău? Tu, căruia i se strică mâncărurile si nu dai celor care flămânzesc? Vezi aceste ziduri care se dărâmă odată cu trecerea vremii si ale căror ruine răsar în cetate precum stâncile ies la suprafata apei? Când se construiau, bogatii se interesau de ziduri si-i treceau cu vederea pe săraci. Unde s-a dus măretia lor? Unde s-a dus si cel care se mândrea pentru această măretie? Vezi cum se dărâmă si se pierd ca palatele pe care copiii le construiesc pe nisip ca să se joace? Iar cel mort plânge în iad pentru viata pe care a risipit-o în lucruri desarte. Să ai suflet mare! Zidirile, si mici si mari, fac aceeasi treabă.
      Când intru în casa unui om cu gusturi rele si parvenit si o văd înăbusită de podoabe, stiu că acest om nu are nimic mai pretios decât cele care se văd si că împodobeste cele neînsuflesite, în timp ce sufletul său si-l lasă neîmpodobit. Spune-mi, la ce nevoie slujesc paturile sau mesele luxoase, fotoliile si trăsurile, astfel încât să nu treacă banii la cei săraci, care cu miile se roagă la usi cu glasuri jalnice? Iar tu nu vrei să dai, pentru că spui că nu ai pentru toti acestia. si în timp ce buzele tale se jură, mâinile tale te trădează. Pentru că mâna ta te dezminte, strigând fără să vorbească, asa cum străluceste asupra ta piatra pretioasă de la inel. Câci poate izbăvi din datorii un inel de-al tău? Câte case care se pierd nu s-ar pune pe picioare? Un dulap de-al tău poate îmbrăca o întreagă cetate care tremură de frig. Iar tu îl alungi pe sărac neajutorat, fără să te temi de Dumnezeu Care te va judeca. Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit. Nu ai deschis usa, te vor alunga si pe tine din Împărătie. Nu ai dat pâine, nu vei primi viata vesnică.

                                                                                                               Sfântul Vasilie cel Mare

17 mai 2017

BUCURIA DE A FI BUNICI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTE

     Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.

     Să te binecuvânteze* Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale

"Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. –"

Sunt unii oameni care nu au avut harul acesta de a trăi să-şi poată vedea şi ţine în braţe pe copiii copiilor lor. Noi bunicii, suntem datori să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a lungit firul vieţii să ne putem vedea nepoţeii. Psalmistul urează în psalmul citat mai sus celui ce se teme de Domnul urarea aceasta : “ Să vezi pe copiii copiilor tăi ! ” Să ne temem deci mai departe de DUMNEZEU, pentru ca harul Lui să nu înceteze faţă de noi.

În Cartea Proverbe 17:6 citim astfel : „ Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor” adică nepoţii sunt cununa bunicilor. Ce este o cunună ? Cununa este o împletitură specială de diferite flori frumoase, o coroană care se aşează pe capul câştigătorilor, a învingătorilor, a premianţilor. Iată ce înţeleg eu, bunicii sunt mai întâi de toate responsabili de creşterea şi educarea copiilor lor, adică de aici şi de acum, în calitate de părinţi, începe pregătirea cununilor viitoare adică a nepoţilor lor. Cine doreşte să aibă cununi cât mai frumoase şi strălucitoare (nepoţi binecuvântaţi de Dumnezeu), trebuie să înceapă lucrarea mai întâi crescându-şi şi educându-şi copii în frica LUI DUMNEZEU. Vine vremea când apar nepoţeii. Atunci trebuie să înceapă rugăciunea pentru ei şi pentru părinţii lor să-i poată creşte pentru slava Domnului, să devină cu adevărat cununi cu care să te poţi lăuda în Domnul. Atenţie ! Urarea de mai sus era “Să vezi pe copiii copiilor tăi ! . Fie că îi vezi zilnic, fie că îi vezi mai rar, foloseşte timpul petrecut cu ei „împletind cununa”, învăţându-i frica de Dumnezeu. Dar atenţie, nu teorie ci exemplul personal contează. Deci dragi bunici, să fim conştienţi de marea noastră responsabilitate de a fi modele vrednice de urmat.Copii fac ceea ce văd la părinti si bunici...dacă tu ca părinte sau bunic , nu mergi la biserică nu iti faci semnul crucii , nu iti faci rugăciunile de dimineată sau seară..copii de unde să invete?

Să fii bunic şi bunică este o mare împlinire sufletească ,dar si  o mare responsabilitate.
 Doamne ajută-ne ..Amin !

8 februarie 2017

Câţi copii putem creşte ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




    Un om evlavios avea puţine bunuri pământeşti, însă avea mulţi copii. Întrebându-l cineva dacă prea mulţi copii nu-i căuzează greutăţi materiale, el a răspuns:

    - Nu mă îngrijorez de aceasta, căci tatăl meu este multimilionar şi las copiii mei în grija Lui.

    Atunci a fost întrebat cine este tatăl său şi unde locuieşte. Omul a răspuns:

    - Tatăl meu locuieşte în ceruri; este bunul Dumnezeu. Acela îngrijeşte de copiii Săi şi de ai mei.
Rugăciunea are mare putere în familie

- Părinte, rugăciunile de seară trebuiesc făcute de către toţi membrii familiei împreună?

Cei mari trebuie să se poarte cu nobleţe. Ei să rostească toate rugăciunile de seară, iar copiilor lor să le spună: „Dacă vreţi, puteţi rămâne şi voi puţin”. Atunci când copiii sunt mai mărişori, familia poate avea un program de rugăciune. De pildă, cei mari să se roage cincisprezece minute, iar copiii două sau cinci minute, şi, dacă vor, se pot ruga şi mai mult. Dacă părinţii îi vor ţine pe copii la toate rugăciunile de seară, aceştia se vor revolta. Nu trebuiesc siliţi, pentru că ei nu au înţeles încă puterea şi valoarea rugăciunii.

Părinţii pot mânca şi fasole şi orice altă mâncare consistentă. Dar dacă copilul încă mai bea lapte, îi vor spune oare să mănânce carne, deoarece este mai întăritoare? Se poate ca ea să fie mai întăritoare, dar sărmanul copil nu o poate mistui. De aceea la început îi dau puţină cărniţă cu supă, ca să vrea să mai mănânce şi a doua oară.

- Părinte, uneori şi cei mari sunt atât de obosiţi seara, încât nu-şi pot face toate rugăciunile.

Să nu neglijeze cu totul rugăciunea. Precum în război, dacă te afli noaptea singur pe o înălţime şi înconjurat de vrăjmaşi, tragi câteva focuri de armă, ca să se înfricoşeze aceia şi să nu te asalteze, aşa şi aceştia să tragă câteva focuri, ca să se înfricoşeze aghiuţă şi să fugă.

Rugăciunea are mare putere în familie. Cunosc doi fraţi care cu rugăciunea lor au reuşit nu numai să facă să nu se despartă părinţii lor, care aveau probleme între ei, ci chiar să se iubească şi mai mult. Tatăl nostru ne spunea: „Nu ştiu ce veţi face, dar va trebui să spuneţi «prezent» lui Dumnezeu de două ori pe zi, ca să ştie unde vă aflaţi”. În fiecare dimineaţă şi seară ne făceam rugăciunile toți împreună înaintea icoanelor, tatăl, mama şi noi, copiii, iar la sfârşit făceam metanie la icoana lui Hristos. De asemenea, atunci când aveam vreo problemă, ne rugam cu toţii împreună pentru a se rezolva. Mi-aduc aminte că odată, atunci când s-a îmbolnăvit fratele cel mai mic, tatăl nostru ne-a spus:

„Veniţi să-L rugăm pe Dumnezeu ca, ori să-l facă bine, ori să-l ia, pentru a nu mai suferi”. Ne-am rugat cu toţii şi copilul s-a făcut bine. Dar şi la masă stăteam cu toţii împreună. Mai întâi făceam rugăciune şi după aceea începeam să mâncăm. Dacă cineva începea să mănânce înainte de a se binecuvânta masa, noi spuneam: „Acesta a curvit”. Lipsa înfrânării o consideram curvie. A veni fiecare acasă la orice oră vrea şi a mânca de unul singur fără a exista motiv înseamnă distrugerea familiei.

16 noiembrie 2015

Accidentul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


        O femeie tânără se întorcea de la serviciu cu maşina. Conducea cu
mare atenţie, întrucât automobilul la volanul căruia se afla era nou nouţ,
abia scos cu o zi înainte din magazin şi cumpărat mai cu seamă
din economiile soţului - care renunţase la multe pentru a putea
achiziţiona acest model. La o intersecţie foarte aglomerată, femeia avu
o clipă de nehotărâre şi atunci tamponă o altă maşină. Tânăra izbucni
în lacrimi. Cum avea să explice soţului său paguba? Şoferul celeilalte
maşini fu înţelegător, dar îi spuse că era necesar totuşi să dea unul
altuia numărul permisului şi datele certificatului de înmatriculare al
maşinii. Femeia căută respectivele documente într-o mapă de plastic
maro. Din aceasta căzu un petec de hârtie. Pe aceasta erau scrise cu o
caligrafie bărbătească plină de siguranţă următoarele cuvinteÎn caz
de accident... aminteşte-ţi draga mea, că eu te iubesc pe tine şi nu
maşina! Ar trebui să ne aducem aminte cu toţii mereu de faptul că
PERSOANELE ŞI NU LUCRURILE, SUNT CELE CARE AU
ÎNSEMNĂTATE. Câte nu facem pentru diverse lucruri, pentru
maşini, pentru case, pentru ordinea şi bunăstarea materială! Dacă am
da aceeaşi atenţie persoanelor, lumea ar fi altfel. Să găsim timp pentru
a-i asculta pe ceilalţi, să-i privi în ochi, pentru a plânge împreună cu
ei, pentru a-i îmbărbăta, pentru a râde, pentru a ne plimba... Cu nimic
altceva nu ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu decât cu propriul
suflet şi cu capacitatea lui de a iubi; nu vom duce în faţa lui nici
lucrurile, nici îmbrăcămintea şi nici măcar trupul nostru...

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ