Nu se spune niciodată “am iubit”.
Sentimentul e în suflet, nevăzut,
Poate câteodată tăinuit.
“A iubi” e verbul potrivit
Ce exprimă revărsări de har.
E un act liturgic infinit
Săvârșit pe-al inimii altar.
“A iubi” înseamnă să te dai,
Să te-împarți cu cel iubit mereu,
Să te dăruiești cu tot ce ai,
Generos la fel ca Dumnezeu.
Cum să zugrăvesc un sentiment?..
Să mă-încumet, oare, să răspund?
“A iubi” - furtuna de moment,
“A iubi” – oceanul fără fund..
“A iubi” - potirul nesecat,
“A iubi” - izvorul de puteri,
“A iubi” - ieșirea din păcat,
“A iubi” - balsam pentru dureri,
“A iubi” - lumina cea de Sus,
“A iubi” - motivul de-a trăi,
“A iubi “ - urmarea lui Iisus,
“A iubi” - esența lui “a fi”,
“A iubi” - să te jertfești complet,
“A iubi” - să te-împlinești ca eu,
“A iubi” - să te sfințești încet,
“A iubi” - să fii ca Dumnezeu.
A zbura la cer și înapoi,
Asta-înseamnă verbul “a iubi”.
Pune, Doamne, dragoste în noi,
Să avem de unde risipi.
Pune, Doamne, dragoste în noi,
Ca să dăm mai mult decât primim,
Căci duhovnicește suntem goi,
Vrem să fim iubiți, dar nu iubim.
Noi Îți vom deschide inima,
Tu să intri-n ea încetișor
Să aprinzi iubirea, ca din ea
Noi să facem parte tuturor..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu