DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

21 aprilie 2017

Acatistul Izvorului Tămăduirii al Prea Sfintei, Stăpanei noastre de Dumnezeu nascatoare si pururea Fecioarei Maria


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Acatistul izvorului tamaduirii al Prea Sfintei, Stapanei noastre de Dumnezeu nascatoare si pururea Fecioarei Maria


Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin!

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Împarate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste întru noi si ne curateste pe noi de toata întinaciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Preasfânta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Ca a Ta este împaratia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!

Apoi aceste tropare :

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepându-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca Unui Stapân, noi, pacatosii robii Tai; miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh,
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca întru Tine am nadajduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mâinilor Tale si Numele Tau chemam.
Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvântata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim cei ce nadajduim întru tine, ci sa ne mântuim prin tine din nevoi, ca tu esti mântuirea neamului crestinesc.

Psalmul 50 :

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si, dupa multimea îndurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vârtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu înaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau înaintea Ta am facut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când vei judeca Tu. Ca iata întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale întelepciunii Tale mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop, si ma voi curata; spala-ma-vei, si mai vârtos decât zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinauntru ale mele. Nu ma departa de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale, si cu duh stapânitor ma întareste. Învata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta. Ca, de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu : duhul umilit; inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Apoi îndata :

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamântului, al tuturor celor vazute si nevazute.
Si întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai înainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.
Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a facut om.
Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si S-a îngropat;
Si a înviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a Carui împaratie nu va avea sfârsit.
Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce, împreuna cu Tatal si cu Fiul, este închinat si slavit, Care a grait prin Prooroci.
Întru una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor.
Astept învierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie. Amin!

Apoi se zic urmatoarele Condace si Icoase :

Condacul 1 :

Pe Fântâna cea pururea curgatoare si vietuitoare, pe Izvorul cel dumnezeiesc carele izvoraste apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas sa-L laudam cei ce cerem Lui dar, ca Cel ce izvoraste tamaduiri în toate zilele. Pentru aceasta dupa datorie apropiindu-ne cu dragoste, sa scoatem apa cu credinta si sa zicem : „rugamu-ne, roureaza-ne cu darul tau”, ca sa strigam tie : Bucura-te, ceea ce esti Izvor de viata datator!

Icosul 1 :

Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Ceea ce ai nascut fara de samânta pe Cuvântul Tatalui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca sa Te slavesc strigând catre Izvorul tau unele ca acestea :
Bucura-te, ocean întelegator care asemenea cu marile reversi minuni peste toata lumea;
Bucura-te, Siloame, al doilea care covârsesti curgerile Nilului cu revarsarea darului;
Bucura-te, apa care izvorasti ca dintr-o piatra cu preaslavire, si a Iordanului lucrare ai primit;
Bucura-te, mâna de mântuire care te faci aratata spre trebuinta celor ce cer bogata Ta apa cu adevarat îndestulatoare;
Bucura-te, Izvor din care curge toata bunatatea si îndestularea de tamaduire;
Bucura-te, ca din tine izvorasc din destul facerile de bine;
Bucura-te, ca tu tuturor le dai celor ce cer, întarire sufletelor si sanatate trupului;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 2-lea :

Stapânul cerului si al pamântului, lucruri minunate si prea slavite a savârsit întru Tine, Ceea ce esti cu totul fara prihana, pentru ca de sus a picurat, aratat, ca o ploaie în pântecel Tau, dumnezeiasca Mireasa, aratându-Te pe Tine Izvor de tamaduiri, care vindeci pe toti cei ce-Ti cânta : Aliluia!

Icosul al 2-lea :

Dumnezeiesc Izvor al raiului Fecioara si Maica cereasca pe Tine Te numim dupa vrednicie, caci curgerea si darul Izvorului Tau a strabatut în cele patru parti ale pamântului, care se acopera pururea cu straine minuni, de apa ce se da spre bautura tuturor celor ce cer. Pentru aceasta bucurându-ne toti crestinii, cu credinta alergam la Izvorul Tau, scotând totdeauna apa, cu sfintenie si cu dulceata zicând :
Bucura-te, Izvorul curgator de tamaduiri;
Bucura-te, ca în dar reversi din destul, bogate vindecari celor bolnavi;
Bucura-te, ca pe orbi, ce alearga la Tine, a vedea lamurit îi faci;
Bucura-te, ca pe multi schiopi i-ai îndreptat;
Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai întarit;
Bucura-te, ca prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai înviat.
Bucura-te, minune straina, acoperita pururi de slava celui Prea Înalt;
Bucura-te, ca pe Tine Te numim Rai curgator;
Bucura-te, caci ca o ploaie pe pamânt uscat cazând adapi sufletele cele însetate de viata;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 3-lea :

Puterile Tale cele mari si pline de minuni nedesertate si mai presus de fire pe care tuturor le reversi, cine le va putea spune, o, Izvorule datator de daruri; ca nu numai ca gonesti bolile cele cumplite de la cei ce alearga la Tine cu dragoste, ci si patimile cele sufletesti le speli, curatindu-le, la toti cei ce-Ti cânta Tie : Aliluia!

Icosul al 3-lea :

Pe Norul cel ceresc cu cântari minunate sa-L laudam credinciosii, care pe picatura Hristos, datatorul de viata, pe pamânt L-a plouat, pe Apa cea dumnezeiasca si vie, cea saltatoare si izvorâtoare, fara de moarte, a daruit-o noua credinciosilor care cântam :
Bucura-te, vasul bauturii celei dumnezeiesti, Ceea ce dupa bautura niciodata nu se desarta;
Bucura-te, Ceea ce alungi setea care topeste sufletele;
Bucura-te ca din pântecele mintii cei ce beau întelepteste, revarsa râuri dumnezeiesti;
Bucura-te ca tuturor le izvorasti darul din destul;
Bucura-te, Izvor de viata primitor care pururi izvoraste daruri;
Bucura-te, Fântâna tamaduirilor, care toata taria bolilor o arata a fi slaba si neputincioasa;
Bucura-te, vedere orbilor;
Bucura-te, dumnezeiasca curatie a celor leprosi;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 4-lea :

Izvoraste-mi mie Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, darurile cuvântului, ca sa laud Izvorul Tau, care izvoraste viata si dar credinciosilor, ca Tu pe Cuvântul Cel dintr-un Ipostas L-ai izvorât noua si locul cel de tamaduire, de obste, fa-l cu adevarat si gata îl arata tuturor celor ce-Ti cânta : Aliluia!

Icosul al 4-lea :

Biserica Ta, Preacurata Fecioara, se arata tuturor casa de doctorie mai presus de fire, ca din moarte vazuta, ridica aratat pe credinciosii cei ce alearga la Dânsa si tuturor izvorasti dulceata din destul. Pentru care si noi nevrednici cu cântari duhovnicesti, veselindu-ne zicem :
Bucura-te, apa izvorului celui datator de viata;
Bucura-te, norul care aduci ploaie de mântuire;
Bucura-te, vindecare a celor bolnavi;
Bucura-te, slobozirea celor din primejdii;
Bucura-te, racoreala celor înfierbântati de arsita pacatelor;
Bucura-te, luminarea ochilor orbiti de nestiinta;
Bucura-te, auzirea celor surzi;
Bucura-te, ca pe cei ce zaceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scapat;
Bucura-te, loc de tamaduire sfintit cu adevarat;
Bucura-te, ca ne izvorasti din ceruri daruri fara împutinare;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 5-lea :

Daruri din destul curg din Tine, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca izvorasti apa de tamaduiri din care se adapa sufletele credinciosilor celor însetati de viata si gonesti arsita pacatelor celor ce-Ti zic : Aliluia!

Icosul al 5-lea :

Neamul omenesc, Te lauda pe Tine Preacinstita, ca tuturor le izvorasti din ceruri daruri fara încetare, aratându-Te pe Tine izvor nemuritor, Dumnezeiasca Mireasa, noua celor ce-Ti aducem aceste cântari de lauda :
Bucura-te, izvoratoarea apei lui Hristos, din care se adapa toata lumea;
Bucura-te, ca Facatorul tuturor întru Tine ca o picatura S-a pogorât aratat;
Bucura-te, ca pe cel orb l-ai facut a privi lumina;
Bucura-te, izvorule care ai dezlegat prin apa firea pietrei cea înfricosata;
Bucura-te, curatirea leprosilor si sugrumarea diavolilor;
Bucura-te, ca pe împarati i-ai facut credinciosi desavârsiti;
Bucura-te, întelepciunea celor simpli;
Bucura-te, bogatie de daruri a saracilor;
Bucura-te, ca prin revarsarea apei, tamaduiri de multe feluri le-ai daruit;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 6-lea :

Lucru cu adevarat necuprins si mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru Tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca apa izvorului Tau este tamaduirea bolilor celor de moarte aducatoare, care firea cu adevarat nu a vazut. Pentru care si noi cu umilinta ne rugam : nu ne trece cu vederea, grabeste ajutatoarea noastra grabnica si ne izbaveste din cursele vrajmasilor ca sa Te laudam zicând asa : Aliluia!

Icosul al 6-lea :

Maririle minunilor Izvorului Tau Fecioara Preacurata, cine le va putea spune ca Ceea ce cu adevarat ai înspaimântat gândul omenesc prin picaturile Izvorului Tau, de care povestesc limpede lâna si mana si Siloamul si piatra ceea ce a izvorât si pridvorul lui Solomon. Darul Tau, este mai presus de cuvânt si de gând; drept aceea si noi într-o unire de gânduri cântam laudele acestea :
Bucura-te, Fecioara ca din Tine se revarsa apa care vindeca patimile cele aducatoare de moarte;
Bucura-te, ca din izvorul Tau a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrena;
Bucura-te, grabnica vindecatoare a bolilor celor cumplite;
Bucura-te, ca prin stropirea cu apei, credinciosii se sfintesc;
Bucura-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;
Bucura-te, izvorule al frumusetii celei negraite;
Bucura-te, dezlegarea tuturor bolilor;
Bucura-te, râul cel prea limpede care faci sanatosi pe cei credinciosi;
Bucura-te, apa care dai tamaduiri celor bolnavi de felurite boli;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 7-lea :

Apa întelepciunii si a vietii izvorând lumii, pe toti chemi Nascatoare de Dumnezeu sa scoata apele cele de mântuire si cu ea sa stinga carbunii înselaciunii si ai necuratiei; drept aceea si noi credem cuvintele Fiului Tau, Stapâna, Care a zis : „ca în veci nu vor înseta, cei ce cu credinta vor bea din ea” zicând : Aliluia!

Icosul al 7-lea :

Pântece mai înainte sterp ai dezlegat aratat, cu curgerile izvorului Tau, ca si nasteri daruiesti, ca Ceea ce ai nascut pe Stapânul tuturor, pentru care si noi bucurându-ne zicem :
Bucura-te, curgerea întelepciunii care curateste necunostinta;
Bucura-te, amestecare care picura dumnezeiasca dulceata inimii;
Bucura-te, paharul manei cel de viata turnator;
Bucura-te, baie de Dumnezeu izvorâta
Bucura-te, Ceea ce izvorasti linistea neputintelor;
Bucura-te, Ceea ce stingi vapaia bolilor;
Bucura-te, Ceea ce ai linistit frigul si ai stins aprinderea înfocarii;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 8-lea :

Minunile Tale cele neauzite Stapâna, fac pe toti credinciosii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului Tau; pe cei muti si surzi ca si cum ar fi graitori îi face, iar pe cei ce patimesc cumplit, îi vindeca, si tamaduieste desavârsit pe cei ce-Ti cânta cu credinta Tie : Aliluia!

Icosul al 8-lea :

Pe toate apele le covârseste Fecioara, Curata, apa izvorului Tau, care daruieste aratat izbavirea de boli cumplite si da sufletelor toata sanatatea, ca Ceea ce se revarsa mai presus de fire tuturor celor ce cânta :
Bucura-te, ca pe cei ce alearga la Tine îi scoti din cuptorul patimilor;
Bucura-te, usa prin care strabat razele luminii si lumneaza ochii trupesti si sufletesti;
Bucura-te, Ceea ce singura esti mângâierea pamântenilor;
Bucura-te, izvor prea cinstit;
Bucura-te, ca prin curgerea izvorului Tau, diavolii s-au înfricosat;
Bucura-te, ca pe Leon l-ai facut calauza orbului nestiutor spre al Tau izvor;
Bucura-te, ca va fi împarat l-ai încredintat;
Bucura-te, ca el spre multumire biserica în numele Tau a ridicat;
Bucura-te, ca Tu dar facator de minuni de la Dumnezeu ai primit;
Bucura-te, ca patimasii ce cu credinta nazuiesc la izvorul Tau se tamaduiesc;
Bucura-te, vas de apa neîmputinata si de boli vindecator;
Bucura-te, ca izvorul Tau tuturor este îndeajuns îndestulator;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 9-lea :

Lumina tuturor madularelor omenesti facându-Te Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, care ai nascut pe Facatorul si Ziditorul tuturor si acum din amestecarea tinei si a apei ai luminat negrait ochii orbului, cel ce se nascuse orb si care nicicum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea si vazând lumina si marea minune izvorâta din milostivirea Ta cea negraita a zis : Aliluia!

Icosul al 9-lea :

Siloamul vindeca bolile, însa mai presus s-a aratat Prea Sfânta Stapâna izvorul Tau facator de minuni, fiindca acesta nu numai o data într-un an si nu numai acei ce i-au mai întâi, dobândesc sanatate, ci de-a pururea vindeca toata rana sufleteasca si trupeasca a celor ce cu buna credinta si cu dragoste vin catre Tine strigând :
Bucura-te, scaldatoarea în care se afunda toate durerile noastre sufletesti si trupesti;
Bucura-te, vas cu care primim bucuria si mântuirea;
Bucura-te, piatra care ai adapat pe cei însetati de viata;
Bucura-te, lemn care îndulcesti apele cele amare ale marii lumesti;
Bucura-te, Izvor nesecat al apei celei datatoare de viata;
Bucura-te, Ceea ce îndulcesti necazurile noastre cele amare;
Bucura-te, apa care curatesti spurcaciunea pacatului;
Bucura-te, încetarea întristarilor noastre;
Bucura-te, vindecarea bolilor noastre;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 10-lea :

Vrând sa vadesti minunile cele de la izvorul Tau, ai poruncit Stapâna lui Leon sa duca orbul în partea cea mai dinlauntru a padurii si sa-i stinga setea cea trupeasca cu apa; iar cu tina sa-i unga ochii lui cei întunecati, pentru ca sa cunoasca puterea Ta si sa nu fie tainuit izvorul vindecarilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta si noi nu tainuim minunile si facerile Tale de bine catre noi robii Tai, ci cu multumire proslavim pe Dumnezeu si cântam : Aliluia!

Icosul al 10-lea :

Viata noastra pamânteasca afundata fiind în tina pacatelor, sufletul de pacate îmbolnavit, trupul de dureri chinuit, pentru ca mânia lui Dumnezeu pentru pacatele noastre ne pedepseste. Catre Tine dar alergam Maica lui Dumnezeu si înaintea izvorului Tau cadem rugându-Te : spala tina pacatelor, vindeca sufletele îmbolnavite si trupurile chinuite le îndrepteaza, iar noi cu bucurie sa strigam Tie :
Bucura-te, vindecarea patimilor sufletesti;
Bucura-te, izbavirea durerilor si chinurilor trupesti;
Bucura-te, vointa cea buna a lui Dumnezeu catre noi cei pacatosi;
Bucura-te, adevarata îndreptare a celor ce se caiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru pacatele lor;
Bucura-te, baie care speli cugetele noastre murdare de faradelegi;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut pe Izbavitorul care în dar curata faradelegile noastre;
Bucura-te, ca prin Tine, dupa masura credintei se dau vindecari;
Bucura-te, mijlocitoarea bucuriei celei vesnice;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 11-lea :

S-a înaltat apa izvorului Tau, Curata, mai presus de ceruri si de adâncurile pamântului, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatra si daruire de mana, slobozitoare de boala si mântuitoare, pentru aceasta multimea credinciosilor veselindu-se salta cântând : Aliluia!

Icosul al 11-lea :

Fântâna izvoratoare de viata plina de daruri dumnezeiesti sa aratat noua Prea cinstit Izvorul Tau, Stapâna, spre bautura, sfintirea si mângaierea noastra; iar noi cu dragoste cinstindu-l si cu credinta îngenunchind înaintea lui strigam Tie :
Bucura-te, chezasuitoarea mântuirii pacatosilor;
Bucura-te, vindecarea a toate neputintele;
Bucura-te, ceea ce duci rugaciunile credinciosilor Fiului Tau si Dumnezeului nostru;
Bucura-te, pamântul fagaduintei din care ne izvorasc toate bunatatile ceresti si cele pamântesti;
Bucura-te, Ceea ce adapi brazdele pe care cresc multimea îndurarilor;
Bucura-te, Ceea ce ne povatuiesti pe noi catre patria cereasca;
Bucura-te, roua florilor celor nevestejite;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 12-lea :

Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, fa-ne vrednici de darurile Tale si te rugam, treci cu vederea pacatele noastre, dând tamaduire celor ce cu credinta se apropie de izvorul Tau si cer binecuvântare si iertare de pacate cântând : Aliluia!

Icosul al 12-lea :

Nu cerem mai multa îndurare de la Tine Stapâna, decât precum Te-ai milostivit si ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul Tau si au dobândit cele de folos, asa Te milostiveste deci si spre noi, cei ce suntem cuprinsi de faptele cele rele ca sa Te slavim pe tine, zicând unele ca acestea :
Bucura-te, nadejdea noastra în viata si dupa moarte;
Bucura-te, cununa cea slavita a celor ce au credinta si se lupta împotriva ispitelor;
Bucura-te, Ceea ce dai vesnica mântuire celor ce se ostenesc în viata calugareasca;
Bucura-te, Ceea ce izbavesti omenirea din foametea sufleteasca si trupeasca;
Bucura-te, tare ajutatoare în razboaie;
Bucura-te, Ceea ce ne pazesti pe noi de navalirea altor neamuri;
Bucura-te, pazitoarea celor ce calatoresc pe pamânt, pe apa si în vazduh;
Bucura-te, ca în orice vreme secetoasa cerem ajutorul Tau, pe care îl si dobândim;
Bucura-te, stâlp neclintit al crestinatatii;
Bucura-te, ca prin minunile Tale ai bucurat tot neamul crestinesc;
Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 13-lea :

O, întru tot cântata Stapâna, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Izvorul cel nedesertat al îndurarilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemasurat al bunatatii, nadejdea si mântuirea tuturor crestinilor, la Tine ridicam ochii sufletelor si ai trupurilor noastre, catre Tine tindem mâinile noastre cele slabe si din adâncul inimii strigam Tie : Cauta spre noi dintru înaltimea Ta cea sfânta, vezi credinta si umilinta sufletului nostru, asculta rugaciunea noastra care o facem catre Tine din inima noastra cea împietrita si departeaza de la noi toate nevoile, toata rautatea si toata întristarea ce vine asupra noastra, întru aceasta vremelnica viata. Vindeca toate bolile si neputintele noastre cele sufletesti si trupesti, daruieste-ne sanatate si cu rugaciunile Tale ne izbaveste de vesnica munca ca sa-Ti cântam Tie neîncetat : Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 : Nascatoare de Dumnezeu Fecioara … Condacul 1 : Pe Fântâna cea pururi curgatoare…, apoi aceasta

Rugaciune :

Prea Sfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, ocrotitoarea neamului omenesc, careia Stapânul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a înfiat când era pe Crucea patimilor Sale, vazându-Te pe Tine Maica Sa si pe ucenicul pe care-l iubea, a zis : Femeie iata fiul Tau si ucenicului Fiule iata Mama ta, deci prin aceasta toti câti credem în patima Lui cea facatoare de viata, cei care am fost atinsi de veninul sarpelui si de acul mortii si care prin “Rana Lui ne-am vindecat”, Tie ne-a încredintat Stapânul ca sa ne fii Maica, pentru ca numai o maica adevarata poate sa cunoasca toate durerile si suferintele fiilor sai. Tu Prea Sfânta Stapâna, care din neamul omenesc fiind stii câte suferinte au cazut asupra acestui neam, din pricina pacatelor lui; daruitu-ne-ai Izvorul Tau cel datator de multe vindecari pe care-l praznuim astazi. Tu ai facut ca orbul sa se rataceasca în cautarea izbavirii, iar pe bunul si blândul Leon sa-l gaseasca si sa-i stinga setea cu apa izvorului Tau si prin spalare i-ai daruit vederea. Dar nu numai orbul s-a îndulcit de mila Ta, ci si Leon, pentru bunatatea inimii lui i-ai daruit împaratia Bizantului. Lui Iustinian împaratul i-ai daruit vindecare de boala lui cea fara de leac si tuturor celor ce au alergat cu credinta le-ai daruit izbavire din multe feluri de boli, prin multele minuni date de Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Ta de Maica, pe care cine le va putea spune dupa vrednicie si ce grai le va putea grai. De aceea si noi acum cadem în genunchi în fata milostivirii Tale, ca uneia care cunosti cât de mare este slabiciunea noastra, cât de groaznica ne este caderea, cât de departe suntem de adevarata cale a dreptatii dumnezeiesti; am cazut, ne-am departat, toti ne-am abatut, împreuna netrebnici ne-am facut. Cine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, daca nu Tu care esti Maica noastra cea buna si milostiva, care totdeauna mijlocesti la Fiul Tau si Dumnezeul nostru pentru iertarea pacatelor noastre celor multe, de aceea si acum în aceasta zi în care praznuim amintirea Izvorului Tau celui facator de minuni; cadem la Tine si cu umilinta ne rugam, sa mijlocesti la Cel Atotputernic si Atotmilostiv, ca sa trimita acestei ape Sfintite în aceasta zi de praznic, darul Siloamului, puterea îngerului de la lacul Vitezda, si marea Ta milostivire de la izvorul cel aratat lui Leon, ca sa curateasca pacatele noastre si sa tamaduiasca toata boala si toata neputinta noastra cea sufleteasca si trupeasca, ca unde s-a înmultit pacatul sa prisoseasca harul si unde lipseste sanatatea sa plineasca aceasta lipsa bogatia darurilor Izvorului Tau celui facator de minuni. Ca totdeauna binecuvântând pe Stapânul si pe Tine marindu-Te sa ne învrednicim de împaratia Fiului Tau si Dumnezeului nostru, ca sa strigam Tie cu multumire miluieste-ne pe noi Împarateasa a Izvorului tamaduirii. Amin!

Apoi :
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita, fara de asemanare, decât serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Preasfânta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Ca a Ta este împaratia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste, Binecuvinteaza…
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin

sursa Crestin ortodox
Felicia P

Izvorul Tămăduirii - 2017







DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

DE-AI ȘTI..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


de Preot Sorin Croitoru

De-ai ști cât te iubesc, de-ai ști,
Tu omule în griji pierdut,
De-ai fi ascultător.., de-ai fi..
Ți-aș da ce nu ai mai avut!

De-ai ști tu slava Mea, de-ai ști..
Tu, om de lume iubitor,
Nimic tu nu ți-ai mai dori,
Decât să fii ascultător!

De-ai ști ce loc te-așteaptă-'n Cer,
Tu omule de-ai ști.., de-ai ști..
Tu n-ai mai fi din cei ce pier,
Tu nu ai mai păcătui!

De-ai ști milostivirea Mea,
Tu omule de-ai ști.., de-ai ști..
Ți-ai plânge calea ta cea rea,
Iar Eu de ea te-aș izbăvi!

De-ai ști ce locuri sunt în Rai,
Tu omule de-ai ști.., de-ai ști..
Odihnă n-ai putea să ai,
Cu mintea doar spre Rai ai fi!

De-ai ști că-'n Rai sunt câmpuri verzi,
Tu omule de-ai ști.., de-ai ști..
N-ai vrea ca locu'-n el să-ți pierzi,
Deci pentru Rai te-ai osteni!

De-ai ști că-'n Rai e plin de flori,
Tu omule de-ai ști.., de-ai ști..
Ai vrea mai repede să mori,
Ca să trăiești a opta zi!

De-ai fi puțin mai credincios,
Tu omule de-ai fi.., de-ai fi..
Tu n-ai privi numai în jos,
Ci și spre cer tu ai privi!

De-acolo, Eu și Tatăl Meu
Privim cu drag spre voi, copii,
Vă ocrotim, și El și Eu,
Căci vă iubim mereu, să știi!
amin

19 aprilie 2017

DIALOGUL INVIERII.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


      - HRISTOS A INVIAT!
      - ADEVARAT A INVIAT!

-Crezi tu cu-ntreaga ta  fiinta,
 Ca-n moartea Sa e-a ta-nviere?
 Sau spui si tu, c-asa spun  toti,
 Tinand ascuns-a  a ta parere...,

Fiind un mort intre cei morti?
   - Dar oare cum sa cred orbeste,
 Ca pot sa mai invie mortii?
 Dac-ai murit, esti dus pe veci,
Asa cum ne e datul sortii!
Ca mai invii... sunt vorbe seci...

   - Daca nu crezi frate, crestine,
Ca pentru toti va fi-nviere,
Atunci nu  crezi nici in Hristos!
Credinta ta-i venin si fiere,
 Si Pastile-s fara folos!

   Dar oare pentru cei ce-njura,
Si bea  alcool si cleveteste,
Hristos, in el, e inviat?
O, nu ! El inca patimeste,
 El inca sta crucificat.

   De crezi ca este Inviere,
Marturiseste cu-a ta viata,
Si fi model de ucenic,
Alfel, credinta ta semeata,
Te-juta doar sa fii nimic.

         - HRISTOS A ANVIAT!
         - ADEVARAT A ANVIAT!

E un salut al bucuriei,
E-o-nalta binecuvantare,
Cu moartea pe  moarte calcand,
E slava vietii viiitoare,
 Primesti iertare, doar iertand!

primit de la preot Ioan

17 aprilie 2017

DESPRE POST

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Există două posturi: unul TRUPESC si unul DUHOVNICESC. Este adevărat că postul trupesc s-a incheiat odată cu venirea Sfintelor Pasti, am lepădat povara acestui post, dar să nu lepăm si rodul lui, fiindcă este vremea să culegem acest rod, RODUL MANTUIRII sufletelor noastre. A trecut oboseala nevointelor, dar să nu lăsăm să treacă RAVNA FAPTELOR BUNE si DORINTA DE SFINTIRE. Este adevărat că s-a dus postul, dar să-L rugăm pe Dumnezeu SĂ RĂMANĂ EVLAVIA in sufletele noastre. Sau altfel spus, S-A SFARSIT POSTUL TRUPESC, dar, NU S-A SFARSIT SI POSTUL CEL DUHOVNICESC. Postul acesta duhovnicesc, este mai bun decat cel trupesc, fiindcă acest post trupesc pentru cel duhovnicesc ni L-a lasat Prea Bunul Dumnezeu. Si să nu uitati iubitii mei, dar si pe altii sa-i invătati că POSTUL TRUPESC UNIT CU CEL SUFLETESC, ESTE IZVOR DE VIATĂ SI DE MANTUIRE SUFLETEASCĂ. Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

15 aprilie 2017

Invierea Domnului







DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

SI AZI MA RASTIGNITI???

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


   Poporul Meu, ce v-am facut, cu ce v-am suparat?
 Ca orbilor Le-am dat lumina si pe leprosi i-am vindecat,
Poporul Meu, ce v-am facut, cu ce Ma rasplatiti?
 In setea Mea tot fiere-mi dati si iar Ma rastigniti?
   In loc de dragoste Imi dati iar hule si scuipati,
Si spini Imi impletiti mai multi, cand iar Ma-ncununati!
 Si ranile sunt mai adanci si vorbele mai grele,
Sunt mult mai singur ca atunci in marea Mea durere!

   Pasesc in veacul apostat, sa urc Golgota iar,
Si calc iar tina blestemata si spinii dor amar,
Sunt singur... oare, dintre voi, nu-i nimeni pe-aici?
Atunci aveam in jurul Meu si cativa ucenici!

   Golesc din nou paharul singur, ce mi-a fost dat a bea,
Si port din nou pacatul vostru, il port in Crucea mea!
Sudori imi curg din nou pe fata si in tarana pica,
 Ca sa imi sterga iar obrazul nu-i nici o Veronica!

   Si Crucea Ma zdrobeste iar si umerii mi-i frange,
Nu-i niciun Simon Cirineu pe umeri s-o arunce!
Nu am nici chip, nici frumusete, strapuns sunt si zdrobit,
Poporul meu ce l-am iubit, si azi M-a parasit!

   Vin iar la voi copii mei si iar la usa bat,
Cu mainile insangerate si trupul sfasiat,
N-aude nimeni cand suspin sa intr-un casa ta,
 Azi bat si-astept sa imi deschizi, dar maine voi pleca!

   Nu vin sa-ti ceri sa-mi dai ceva din avutia ta,
 Eu vin sa-ti dau din apa vietii ce-a curs din Jertfa mea!
 Si astazi tu, poporul meu, nu vrei sa ma primesti
Ma scuipi, m-alungi , otet Imi dai si iar Ma rastignesti!

                                                            Preot Ioan.

11 aprilie 2017

PROHODUL DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Starea întâi
Preotul cadeste sfântul Epitaf în chipul crucii, altarul si stranele; daca sunt mai multi, cadeste protosul. Apoi se cânta rar întâiul tropar, glasul al 5-lea:
1.  În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase, 
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
2. Dar cum mori, Viaţă, 
Şi cum şezi în mormânt ? 
Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti 
Şi pe morţii cei din iad îi înviezi ?
3. Te mărim pe Tine,
Iisuse Doamne, 
Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile, 
Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit.
4.  Cel ce-ai pus pământul
Cu măsuri, Hristoase, 
Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule, 
Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.
5. Iisuse al meu,
Împărat a toate, 
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu ?
Vrei să dezrobeşti neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate
Mort se vede acum 
Şi deşertătorul gropilor celor morţi 
Se încuie-n groapă nouă ca unom.
7. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase, 
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut 
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.
8. Cu cei răi, Hristoase,
Ca un răufăcător 
Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi 
Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toţi, 
Ca un om se vede mort şi fără de chip, 
Cel ce toată firea a-nfrumuseţat.
10. Iadul cum va răbda 
Intrarea Ta, Doamne, 
Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se, 
De-a luminii Tale fulgere orbind ?
11. Dulcea mea lumină
Şi mântuitoare, 
Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns ? 
O, răbdare de nespus şi negrăit !
12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne, 
Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti 
Taina îngropării Tale, neştiind.
13. O, minuni străine ! 
O, ce lucruri nouă ! 
Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, 
Îngropat de mâinile lui Iosif.
14. În mormânt ai apus, 
Dar de-al Tatălui sân 
Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu. 
Acest lucru e străin şi nefiresc !
15. Întreaga făptură 
Recunoaşte-n Tine: 
Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer, 
Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu !
16.  Tu-n mormânt fiind pus 
Ziditor Hristoase, 
Temelia iadului s-a cutremurat 
Şi-ale  morţilor morminte s-au  deschis.
17. Cela ce în palmă
Tot pământul ţine. 
Sub pământ acum cu trupul Se află mort, 
Slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
18. Din stricare, Doamne, 
Viaţa mea o ridici; 
Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît 
Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit.
19. Ca lumina-n sfeşnic, 
Se ascunde acum 
Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului 
Şi din iad goneşte întunericul.
20. Mulţimea de oştiri, 
Cea duhovnicească, 
Împreună cu Iosif şi Nicodim 
Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
21. Murind Tu de voie, 
În mormânt ai fost pus; 
Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, 
De amara mea greşeală m-ai scăpat.
22. S-a schimbat făptura
Prin a Tale patimi, 
Căcicu Tine-au pătimit toate câte sunt, 
Ţiitor a toate cunoscându-Te.
23. Luând în pântece 
A vieţii Piatră, 
Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat 
Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
24. În mormânt nou Te-au pus, 
Înnoind, Hristoase, 
Firea oamenilor, prin învierea Ta, 
După cum se cade unui Dumnezeu.
25. Pe pământ ai venit,
Pe Adam să-l mântui. 
Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; 
Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de frică
S-a mişcat, Cuvinte, 
Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns, 
Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne; 
Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat 
Şi din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne, 
Cea Curată, ca o maică, a glăsuit: 
„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
29. Ca grăuntul de grâu,
Ce-ncolţeşte-n pământ, 
Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, 
Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascuns
Ca un soare, acum, 
Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit; 
Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
31. Cum ascunde luna 
Faţa sa de soare, 
Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum, 
Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, Viaţa,
Gustând moartea acum, 
Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit 
Şi viaţa tuturor le-a dăruit.
33.  Pe întâiul Adam,
Prin păcat omorât, 
La viaţă ridicându-l cu moartea Ta, 
Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile cete, 
Mort întins, pentru noi, 
Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat 
Şi cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte, 
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt; 
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
36. Bucurie, Doamne, 
Fiind îngerilor,
Întristare lor acum le-ai pricinuit, 
Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
37. Suind Tu pe cruce,
Împreună-ai suit 
Şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ, 
Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
38. Ca un leu, Tu Doamne,
Adormind cu trupul, 
Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort, 
Lepădând şi bătrâneţea trupului.
39. Cela ce din coasta
Lui Adam cel dintâi 
Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns 
Şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
40. Se-njunghia-n taină
Mai-nainte mielul, 
Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti, 
Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
41. Cine dar va spune 
Chipul groaznic şi nou ? 
Cel ce stăpâneşte toate făpturile 
Pătimeşte azi şi moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima, 
Au strigat îngerii: 
„Cum Se vede mort Stăpânul vieţii 
Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne, 
Cea însuliţată, 
Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta, 
Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
  
44. Răstignit pe cruce, 
Ai chemat pe oameni, 
Iar curată coasta Ta împungându-se, 
Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuvios
Te găteşte-ngrozit 
Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, 
De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
46.  Sub pământ, de voie,
Pogorând ca un mort, 
Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu 
Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer, 
Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Te-ai văzut mort,
Dar eşti viu Dumnezeu 
Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi, 
Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie, 
Ce dulceaţă multă, 
A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad, 
Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
  
50. Îngroparea-Ţi laud, 
Patimilor mă-nchin; 
Şi puterea Îţi măresc, Milostivule, 
Prin care de patimi am fost dezlegat.
51. Asupra Ta, Doamne, 
Sabie-au ascuţit 
Şi-a puternicului sabie s-a tocit, 
Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
52. Văzând mieluşeaua 
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna 
Ca şi turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,
Şi în iad de pogori, 
Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat 
Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pământ, 
Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat 
Şi la slava Tatălui i-ai înălţat.
55. Unul din Treime, 
Cu trupul, pentru noi, 
Defăimată moarte rabdă, binevoind; 
Se cutremură şi soare şi pământ.
56. Ca un vinovat, stă
Cel Preadrept la Pilat 
Şi la moartea cea nedreaptă e osândit 
Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
57. Plăsmuind pe Adam
Din pământ, cu mâna, 
Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup 
Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
58. Ascultând, Cuvinte,
De al Tău Părinte, 
Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît, 
Înviind tot neamul muritorilor.
59. „Vai, Lumina lumii ! 
Vai, a mea Lumină ! 
O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !” 
Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
60. Vino, necurate,
Ucigaş ucenic, 
Şi pricina răutăţii arată-mi-o: 
Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
61. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune, 
Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule, 
Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
62. Cu ce preţ ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc ? 
Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ? 
Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
63. De iubeşti pe săraci,
Şi mâhnit eşti de mir 
Ce se varsă, curăţind suflet păcătos, 
Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
  
64. „O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie, 
Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ? 
Mi se rupe inima ca unei maici”.
65. „Cine-mi va da lacrimi 
Şi izvor nesecat, 
Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?” 
A strigat Fecioara, Maica Domnului.
66. O, munţi şi vâlcele 
Şi mulţimi de oameni, 
Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi 
Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
67. „Când am să Te mai vad, 
Veşnică Lumină, 
Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”, 
A strigat Fecioara, tânguindu-se.
68. Deşi ca o piatră, 
Tare şi tăioasă, 
Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorât 
Râu de viaţă vie, veşnice Izvor.
69. Ca dintr-o fântână, 
Din îndoitul râu, 
Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm  
Şi viaţa veşnică o moştenim.
70.  Voind Tu, Cuvinte, 
 În mormânt Te-ai văzut; 
 Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus, 
 Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
71. Te cântăm, Cuvinte,
Doamne al tuturor, 
Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt 
Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
72.  Fericimu-Te toţi,
Maica lui Dumnezeu, 
Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim 
A  Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
73. În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase, 
Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti 
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.
Starea a doua
Cadeste al doilea preot, când sunt mai multi preoti, la fel ca la starea întâi sau însusi preotul, daca este un singur preot. Apoi, începe rar si cu glas lin pe glasul al 5-lea:
1. Cuvine-se, dar, 
Săcădem Ia Tine, Ziditorul, 
Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins, 
Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
 2. Cuvine-se, dar, 
Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul, 
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, 
Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.       
3. Soarele-a apus 
Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, 
Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, 
Şi cu trupul în mormânt punându-Te.
4. Somn învietor 
În mormânt dormind, Hristoase Doamne, 
Din cel greu somn al păcatului ai sculat 
Întreg neamul omenesc cel păcătos.
5. „Una-ntre femei 
Te-am născut Fiu, fără de durere; 
Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, 
Cea curată, mult jelindu-se, zicea.
6.  Sus văzându-Te, 
 De Părinte nedespărţit, Doamne, 
Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, 
Serafimii s-au înfricoşat acum.
7. Răstignindu-Te, 
S-a rupt tâmpla templului prin mijloc 
Şi şi-ascund luminătorii lumina lor, 
Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
8. Cela ce cu-n semn 
A făcut la început pământul, 
Azi apune sub pământ, ca un muritor; 
Îngrozeşte-te de-aceasta, cerule !
9. Sub pământ apui       
Cela ce-ai făcut pe om cu mâna, 
Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor, 
Cu puterea Ta atotputernică.
10.  Veniţi să cântăm 
 Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, 
 Ca femeile, ce mir au adus atunci, 
 S-auzim cu ele: „Bucuraţi-vă !”
11. Cu adevărat, 
 Nesecat Mir eşti, Cuvinte Doamne;
 Pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc, 
 Celui viu, ca unui mort şi îngropat.
12. Cu-ngroparea Ta 
Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase, 
Şi cu moartea Ta pe moarte ai omorât, 
Şi din stricăciune lumea mântuieşti.
13. Râu de viaţă eşti 
 Cedin Tatăl curgi, Înţelepciune, 
 Iar în groapă apunând, viaţă dăruieşti, 
 Celor din adâncurile iadului.
14. „Ca să înnoiesc 
 Firea oamenilor cea zdrobită, 
 Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; 
 Deci, jelind, nu-ţi bate pieptul, Maica Mea”.
15. Sub pământ apui, 
Cel ce eşti Luceafăr al dreptăţii, 
Şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu, 
Alungând din iad tot întunericul.
16. Bob cu două firi: 
Dătătorul de viaţă, astăzi, 
În adânc pământ, cu lacrimi se seamănă; 
Răsărind El iar, lumea va bucura.
17. S-a temut Adam, 
 Dumnezeu umblând în rai, atuncea, 
 Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; 
 Căci căzând atunci, acum s-a ridicat.
18. Maica Ta acum 
 Varsă râuri de lacrimi, Hristoase, 
Şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: 
 „Înviază, Fiule, precum ai spus !”
19.   losif Te-a ascuns, 
Cu evlavie, în groapă nouă; 
Şi cântări dumnezeieşti, de-ngroparea Ta, 
Ţi-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.
20. Doamne, Maica Ta,
Pironit văzându-Te pe cruce,
De amară întristare, sufletul ei
S-a pătruns de cuie şi de sabie.
21. Maica Ta, văzând
Adăparea Ta cu fiere, Doamne, 
 Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi, 
 Faţa ei cu-amare lacrămi a udat.
22. „Rău m-am întristat 
Şi rărunchii mi se rup, Cuvinte, 
Junghierea Ta nedreaptă văzând-o”, 
Zis-a Preacurata, tânguindu-se.
23. „Cum am să-Ţi închid 
 Ochii dulci şi-ale Tale buze, Doamne, 
 Şi cum dar ca pe un mort Te voi îngropa ?”, 
 losif a strigat, înfiorându-se.
24. Jalnice cântări 
 Iosif şi cu Nicodim cântă 
 Lui Hristos ce S-a-ngropat, acum, în mormânt 
 Şi cu dânşii cântă cetele cereşti.
25. Sub pământ apui 
Tu, Hristoase, Soare al dreptăţii; 
Deci şi buna, Maica Ta, care Te-a născut, 
De dureri se stinge, nevăzându-Te.
26. Iadul s-a-ngrozit
Dătătorule de viaţă, Doamne,
Când prădată şi-a văzut bogăţia lui
Şi-nviaţi pe morţii cei legaţi din veac.
27. Soare luminos 
După noapte străluceşte, Doamne; 
Iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult, 
Înviind din groapă ca un Dumnezeu.
28.  Ziditorule, 
 Primindu-Te în sân pământul 
 S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, 
 Şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.
29. O, Hristoase-al meu !
Iosif şi Nicodim cu miruri,
Într-un chip deosebit, acum Te gătesc
Strigând: „O, pământe-nfricoşează-te !”
30. Doamne, ai apus 
 Şi cu Tine-a soarelui lumină; 
 Iar făptura de cutremur cuprins-a fost, 
 Făcător al tuturor vestindu-Te.
31. Piatra cea din unghi 
O acoperă piatra tăiată 
Şi pe Domnu-L pune-n groapă un muritor. 
Înfioară-te, de-acum, pământule !
32. „Vezi-ne aici: 
 Ucenicul cel iubit şi Maica, 
 Şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, 
 A strigat Curata, cu amar plângând.
33. Nici chip ai avut, 
Nici frum’seţe, când pătimeai, Doamne; 
Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, 
Şi cu sfinte raze ne-ai împodobit.
34. Ai apus în trup, 
 Sub pământ, nestinsule Luceafăr; 
 Şi aceasta neputând vedea soarele, 
 În amiază-zi el s-a întunecat.
35. Luna, soarele 
 Se întunecă-mpreună, Doamne, 
 Şi robi binevoitori Ţi s-au arătat 
 Şi în mantii negre s-au înveşmântat.
36. „Chiar de-ai şi murit, 
 Dar sutaşul Dumnezeu Te ştie; 
 Iar eu cum Te-oi pipăi, Dumnezeul meu, 
 Mă cutremur”, a strigat cel cu bun chip.
37. A dormit Adam 
Şi din coasta lui-’şi scoase moarte; 
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, 
Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.
38. Ai dormit puţin 
Şi-ai dat viaţă celor morţi, Hristoase, 
Şi-nviind ai înviat pe cei adormiţi, 
Ce-adormiseră din veacuri, Bunule.
39. De ai şi murit, 
 Dar ai dat vinul de mântuire, 
 Viţă, care izvorăşti viaţă tuturor; 
 Patima şi crucea Ţa Ţi le slăvesc.
40. Cum au suferit
Cereştile cete îndrăzneala 
Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, 
Când Te văd gol, sângerat şi osândit ?
41. În batjocură 
Tu îmbraci pe Împodobitorul, 
Care cerul a-ntărit şi-a împodobit 
Tot pământul, într-un chip preaminunat.
42. Ca un pelican, 
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; 
Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit, 
Răspândind asupra lor izvoare vii.
43. Oarecând Navi, 
Opri soarele, zdrobind duşmanii; 
Iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta, 
Ai zdrobit pe-al iadului stăpânitor.
44. Nu Te-ai despărţit 
 De-al Părintelui sân, Milostive, 
 Chiar binevoind a lua chip de muritor; 
 Şi în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.
 45. Tins fiind pe lemn, 
Cel ce spânzuri pământul pe ape, 
În pământ, fără suflare, acum cobori; 
Care lucru nerăbdându-l, tremură.
46. „Vai, o, Fiul meu !”, 
Preacurata jeleşte şi zice 
Că „pe care-L aşteptam ca pe-un Împărat, 
Osândit acum pe cruce îl privesc !”
47. „Astfel mi-a vestit 
Gavriil, venind din cer la mine: 
El mi-a spus că-mpărăţia Fiului meu 
Este o împărăţie veşnică.”
48. „Vai, s-a împlinit 
 A lui Simeon proorocie 
 Căprin inima mea sabie a trecut; 
 O, Emanuile, Cel ce eşti cu noi !”
49. Fariseilor ! 
Ruşinaţi-vă măcar de morţii 
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor, 
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.
50. S-a cutremurat 
 Şi lumina soarele şi-a stins-o, 
 Când în groapă Te-a văzut neînsufleţit; 
 Nevăzuta mea lumină, Bunule !
51. Cu amar plângea
Preacurata Maica Ta, Cuvinte, 
Când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; 
Ne-nceput şi negrăite Dumnezeu !
52.  Maica Precista 
 Omorârea Ta văzând, Hristoase, 
 Cu adânc-amărăciune, Ţie-Ţi grăia: 
 „Să nu zăboveşti, Viaţă, între morţi !”
53. Iadul celcumplit 
 Tremura, când Te-a văzut pe Tine, 
 Veşnic Soare al măririi, Hristoase al meu, 
 Şi în grab’ a dat din el pe cei legaţi.
54. Ce privelişte 
 Mare şi grozav-acum se vede; 
 Căci al vieţii Dătător moarte-a suferit, 
 Voind El să dea viaţă tuturor !
55. Coasta Ţi-au împuns,
Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne; 
Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat 
Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.
56. Oarecând jelea 
Toată casa pe fiul Rahilei; 
Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc 
Maica Lui şi ceata Ucenicilor.
57. Palme şi loviri 
I s-au dat lui Hristos peste faţă, 
Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, 
Și-a zdrobit cu totul ale fiarei fălci.
58. Toţi cei credincioşi,
Cu-ngroparea Ta scăpaţi de moarte, 
Îţi cinstim,  Hristoase-al nostru, cu laude,
Răstignirea şi-ngroparea Ta acum.
59. Ceea ce-ai născut,
Preacurată Fecioară, Viaţa,
Potoleşte dezbinarea-n Biserică
Şi dă pace, cao bună, tuturor.
60. Cuvine-se, dar, 
Să cădem la Tine, Ziditorul, 
Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins 
Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
Starea a treia
Cadeste al treilea preot; sau însusi preotul, daca e numai unul. Dupa aceea, începe cu glas dulce si sfânta cuviinta a cânta, pe glasul al 3-lea:
1. Neamurile toate 
Laudă-ngropării 
Ţi-aduc, Hristoase-al meu.
2. Arimateanul
Jalnic Te pogoară 
Şi în mormânt Te-ngroapă.
3. De mir purtătoare,
Mir Ţie, Hristoase,
Ţi-aduc cu sârguinţă.
4. Vino-întreagă fire,
Psalmi de îngropare
Lui Hristos să-I aducem,
5. Pe Cel viu cu miruri, 
Ca pe-un mort să-L ungem, 
Cu mironosiţele.
6. Fericite losif !
Trupul ce dă viaţă, 
Al lui Hristos, îngroapă.
7. Cei hrăniţi cu mană,
Oţet şi cu fiere 
Ţi-aduc, Hristoase al meu.
8. Ca rob făr’ de minte, 
A trădat Iuda 
Pe-Adâncu-nţelepciunii.
9. Rob ajunge-acuma 
Vicleanul de Iuda, 
Cel ce-a vândut pe Domnul.
10. losif şi Nicodim                       
Pe Domnul îngroapă,            
Cu toată cuviinţa.
11. Slavă Ţie, Doamne,
Cel ce dai viaţă 
Şi-n iad, puternic, cobori.
12. Maica Preacurata
Se jelea, Cuvinte,
Pe tine mort văzându-Te.
13. „Primăvara dulce, 
Fiul meu preadulce. 
Frum’seţea unde Ţi-a apus ?”
14. Plângere pornit-a
Maica Preacurata, 
Când ai murit, Cuvinte.
15. Vin cu mir, să-L ungă,
De mir purtătoare, 
Pe Hristos, Mirul ceresc.
16. Cu moartea pe moarte 
O omori Tu, Doamne, 
Cu sfânta Ta putere.
17. Piere-amăgitorul, 
Scapă amăgitul 
Cu-nţelepciunea-Ţi, Doamne.
18.  Cade vânzătorul
În fundul gheenei, 
În groapa stricăciunii.
19.  Curse de ciulini sunt
Căile lui Iuda, 
Celui nebun şi viclean.
20. „Fiule din Tatăl,
Împărat a toate, 
Cum ai primit patima ?”
21. Maica, mieluşeaua,
Mielul ei pe cruce
Văzându-L, s-a tânguit.
22. Trupul ce dă viaţă
losif împreună 
Cu Nicodim îngroapă.
23. Mult înlăcrimată
A strigat Fecioara,
Rărunchii pătrunzându-şi:
24. „O, a mea lumină,
Fiul meu preadulce, 
Cum Te-ai ascuns în groapă ?”
25. „Nu mai plânge Maică;
Pe Adam şi Eva 
Ca să-i slobod, Eu sufăr”.
26.  „Fiul meu, slăvescu-Ţi
Înalta-ndurare 
Prin care rabzi acestea”.
27. Cu oţet şi fiere
Te-au adăpat, Doamne,
Gustarea veche s-o strici.
28. Te-ai suit pe cruce,
Cel ce altădată
Umbrişi poporul sub nor.
29. De mir purtătoare,
Venind la a Ta groapă, 
Ţi-aduceau, Doamne, miruri.
30. Scoală-Te, ’ndurate,
Şi pe noi ne scoate
Din a gheenei groapă !
31. „Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce Te-a născut.
32. Înviază-n grabă,
Alungând durerea
Curatei Tale Maice !
33. Prinse-au fost de frică
Cereştile cete, 
Când Te-au văzut mort, Doamne.
34. Iartă de greşale
Pe cei ce, cu frică,
Cinstesc ale Tale patimi.
35. O, înfricoşată, 
Străină vedere; 
Pâmântul cum Te-ascunde !
36. Altădat’ un losif 
Ţi-a slujit în fugă 
Şi-acum Te-ngroapă altul.
37. Plânge, Te jeleşte, 
Preacurata-Ţi Maică, 
Fiind Tu mort, Cuvinte.
38. Spaimă ia pe îngeri 
De grozava-Ţi  moarte, 
O, Făcător a toate !
39. Până-n zori, cu miruri 
Ţi-au stropit mormântul 
Cele înţelepţite.
40. Pace în Biserici,
Lumii mântuire,
Prin învierea-Ţi dă-ne !
41. O, Treime Sfântă,
Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
Lumea o mântuieşte.
42. Robilor tăi, Maică,
Dă-le ca să vadă
’Nvierea Fiului tău !
43. Neamurile toate
Laudă-ngropării
Ţi-aduc, Hristoase al meu.

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV