26 noiembrie 2014

Lupta interioara (cu sine)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane.
Si ii spunea asa:
Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
''Bunicule si care lup castiga?''
La care batranul ii raspunde simplu:
'Cel pe care il hranesti'

Trandafirul


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Un tânăr a împrumutat de la bibliotecă o carte duhovnicească. Era pe vremea când nu se descoperise internetul. În carte a avut surpriza să găsească multe comentarii pline de sensibilitate scrise pe nişte notiţe. Pe una din ele a găsit şi numele şi adresa autorului acestor comentarii. După nume, era o femeie, iar după frumuseţea frazelor şi-a dat seama că are un suflet foarte frumos.



        I-a scris, a primit răspuns şi aşa s-a legat o relaţie de corespondenţă pe teme duhovniceşti. Când tânărul i-a cerut o fotografie, femeia i-a răspuns că dacă se simte apropiat de ceea ce-i scrie, nu are nevoie să-i vadă chipul. Şi el a fost de acord. Totuşi, după un timp, a venit şi vremea întâlnirii. Ca să se recunoască, au convenit ca el să ţină o carte în mână, iar ea un trandafir.

La locul de întâlnire, bărbatul zări o tânără foarte frumoasă, care-l privea insistent, parcă l-ar fi aşteptat. Nu avea însă nici un trandafir în mână. În schimb, la câţiva metri distanţă, o femeie în vârstă ţinea în mână acel semn de recunoaştere - trandafirul. La început, tânărul a fost dezamăgit, dar într-o clipă îşi aduse aminte de frumuseţea morală a celei ce-i scrisese până acum. De aceea se îndreptă spre bătrână, sfidând frumuseţea fizică a tinerei care îl privea cu insistenţă şi care se hotărî să plece din acel loc. Apropiindu-se de bătrână îi spuse că el este omul cu care schimbase atâtea idei frumoase şi că este încântat de cunoştinţă. Femeia în vârstă îi răspunse cu un aer nedumerit:

- Fiule, nu te cunosc, nu ştiu ce se întâmplă aici!

- Da, dar… de ce ţineţi în mână acest trandafir?!

- Domnişoara, care tocmai a trecut pe lângă dumneata, m-a rugat să ţin în mână acest trandafir şi mi-a zis că, daca vei veni la mine, să-ţi spun că te aşteaptă la cofetăria din colţ.

Oare aşa fac şi tinerii din ziua de astăzi? Mai pun ei preţ pe frumuseţea morală a celor de vârsta lor? Aleg ei bunătatea şi sensibilitatea sufletească în locul instinctelor trupeşti?

20 noiembrie 2014

INAINTEPRĂZNUIREA INTRĂRII ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



         Mai înainte de vederea tainei dumnezeieşti să ne călăuzim gândul smerit spre biserica inimii. Mai înainte de praznicul luminat al intrării în templu a Celei Ce este Oglinda a toată desăvârşirea dumnezeiască să ne gătim cu haina curate ale sufletelor şi să întindem masă duhovnicească celor însetaţi a intra la masa cea dumnezeiască a Treimii spre împărtăşirea de tainele cele mai înalte. Să ne veselim astăzi, căci măcar că noi suntem împiedicaţi de a înainta duhovniceşte de chiar pietrele patimilor noastre, totuşi înaintea noastră merge să fie aşezată în Sfânta sfintelor făclia Cea nestinsă a rugăciunii, Care cu razele mijlocirilor Sale luminează şi întunericul din templele inimilor noastre. Să ne încingem cu legătura iubirii şi luminaţi de raza Duhului să primim hrana cea îngerească a rugăciunii prin mijlocirea Celei Ce Îşi poartă mintea la înălţimi luminate şi neajunse de cetele serafimilor. Deşi nu avem curăţia cea desăvârşită pentru a ne alătura cetei fecioarelor, totuşi să nu ne arătăm leneşi a secera din grădina minţii flori de laude cu care să începem a împodobi praznicul Celei pline de dar, ca să ne aşeze, ca O Milostivă, în cămara inimii florile cele de aur ale rugăciunii curate. Înaintea Acesteia să ne plecăm cu gând umilit, strigându-i cu glas de mulţumire: Bucură-Te, Templule al slavei, Ce purtând, pe Împăratul Cel neîncăput în cer şi pe pământ, ne-ai deschis nouă porţile milostivirii, prin care ne-am izbăvit din temniţa morţii! ” 




19 noiembrie 2014

Completare la cateheza „Despre Pururea Fecioria Maicii Domnului“

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                   
              Despre preacinstirea Maicii Domnului

             Gheron Iosif Isihastul zice: „Nu vă pot descrie cât de mult îi
place Maicii Domnului cumpătarea şi curăţia. Pentru că ea este
Fecioară neprihănită, ne vrea pe toţi aşa şi ne iubeşte. De aceea,
numai ce o strigăm şi se grăbeşte să vină în ajutorul nostru“.
Iată ce spune Ioan Ianolide în cartea sa Întoarcerea la Hristos:
„Cu mama şi cu Maica Domnului am avut o comuniune sufletească
naturală, nestăvilită şi temeinică. Puţin am vorbit cu mama, dar
mult ne-am înţeles. Se transmiteau între noi alte graiuri mult mai
intense, ce ne umpleau pe amândoi de dragoste şi de bucurie. O
trăiam pe mama în mine şi ea pe mine mă trăia în ea. O astfel de
simţire aveam pentru Maica Domnului, în care eu mă simţeam mai
eu, deşi simţeam ca ea şi parcă mă identificam cu ea. Ochii mei
căutau spre icoana din perete, dar pe Preacurata Fecioară o găseam
pretutindeni, deşi nu o fixam nicăieri...“
Rugăciunile Maicii Domnului sunt cele mai ascultate de către
Dumnezeu şi pe drepte cuvânt Sfânta Biserică mereu se roagă aşa:
„Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi“. Iar
privitor la cinstea ei cea mai presus de cuget Sfânta Biserică i se
adresează aşa: „Pe Prea Sfânta Curata, Prea binecuvântata mărita
Stăpâna noastră de Dumnezeu născătoarea şi Pururea Fecioara
Maria cu toţi Sfinţii pomenindu-o. Amin!“


                       Născătoarea de Dumnezeu

             Cuvântul Theotokos (adică Născătoare de Dumnezeu), arată
credinţa tuturor Sfinţilor Părinţi şi a credincioşilor creştini de-a
lungul veacurilor privitoare la dumnezeirea lui Hristos. Nu este loc
de rătăcire aici. Nimeni altcineva decât a doua Persoană a Sfintei
Treimi S-a născut din Fecioara.
Şi azi sunt oameni care pun la îndoială identitatea lui Hristos.
Iată de ce unii sunt deranjaţi de cuvântul Theotokos. Cum poate
Maria să fie Maica lui Dumnezeu? întrebă ei. Da, răspunde Sfânta
Biserică Ortodoxă, Fecioara Maria nu a dat naştere la două
persoane, ci la o singură Persoană dumnezeiască, Care Şi-a primit
omenitatea de la Maria. Ea este deci cu adevărat Theotokos,
Născătoare de Dumnezeu, iar nu Hrisostokos, mama unei fiinţe
omeneşti pe nume Hristos.
Născătoare de Dumnezeu sau Theotokos este un cuvânt scump
creştinilor ortodocşi, un cuvânt ce înfăţişează desăvârşit şi păzeşte
neclintită credinţa noastră că Dumnezeu s-a făcut om adevărat spre
mântuirea noastră. Theotokos este un nume dat Mariei nu spre a o
înălţa, ci spre a ocroti identitatea Fiului ei şi a păzi siguranţa
mântuirii noastre întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

                         Despre minunea cu zugravul

          Era un zugrav cu numele Ioan, foarte evlavios către Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu şi mai iscusit decât alţii. El punea multă
silinţă şi toată dragostea când picta icoana Maicii Născătoarei de
Dumnezeu, ca să iasă mai frumoasă şi mai împodobită decât ale altor
Sfinţi, încât se minunau toţi de frumuseţea pe care o aveau icoanele
Maicii Domnului. Iar când zugrăvea pe diavolul îl făcea atât de urât,
încât nu putea să vadă cineva vreun lucru mai înfricoşat şi mai urât; şi
aceasta o făcea cu dreptate. Deci, pe acel evlavios zugrav îl vrăjmăşea
foarte mult urâtorul de oameni şi căuta un timp prielnic ca să-l
omoare, nu atât că îl zugrăvea pe dânsul grozav, ci îl zavistuia mai
ales pentru că zugrăvea chipul Maicii Domnului foarte frumos,
frumuseţea aceea atrăgând poporul spre mai multă evlavie. În vremea
aceea, zidindu-se o Biserică înaltă, a chemat preotul pe acel Ioan să o
zugrăvească. Şi Ioan a pus scările ca să zugrăvească întâi părţile cele
mai înalte, după cum făcea de obicei, iar când zugrăvea icoana Bunei
Vestiri a Preasfintei, văzu divolul înaintea sa, care îi spuse: De acum
nu mai poţi să scapi şi am să te arunc jos, pentru că aici, în părţile
acestea înalte ale Bisericii, zugrăveşti icoana Maicii lui Dumnezeu atât
de frumos. Deci, stricând scara, a aruncat jos lemnele pe care stătea
zugravul, care a strigat: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu,
ajută-mi!“ Şi întinzându-şi mâinile sale către zid, îndată icoana
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întinzând dreapta ei, l-a prins pe
zugrav de mâini şi nu l-a lăsat să cadă jos şi să moară. Şi stătea aşa în
văzduh, neţinut, şi a stat astfel până ce au adus scara şi l-au coborât. Şi
nici o vătămare nu a suferit. Iar cei ce stăteau de faţă s-au, grozav s-au
înspăimântat.Atunci Ioan, mulţumind Prealăudatei, a povestit minunea
şi toţi au slăvit pe Dumnezeu şi pe Fecioara, Maica Lui. De atunci,
niciodată n-a mai îndrăznit să-l vatăme, ci cu întâmplarea aceea mai
mult bine şi folos i-a făcut, pentru că toţi îl chemau şi zugrăvea (Din
minunile Maicii Domnului, Editura Bunavestire, Bacău, 2005).

                       Mai cinstită decât Heruvimii...

          Sfânta Fecioară Maria se bucură în cultul ortodox de o cinstire
deosebită, de o supracinstire, adică de o cinstire care întrece pe a
tuturor Sfinţilor. Sfânta Fecioară este aşezată în vârful piramidei
creaturii, este cea mai înaltă din toată făptura văzută şi nevăzută,
pentru că ea nu numai că este mai slăvită decât toţi oamenii, ci este
„mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât
Serafimii“. Patru mari sărbători (praznice) din cursul anului bisericesc
sunt închinate Preasfintei Fecioare: Naşterea Maicii Domnului,
          Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Buna-Vestire şi
                  Adormirea Maicii Domnului.

                       Maica Domnului este „Maica vieţii“


          Ca „Maică a Vieţii“, Sfânta Fecioară este şi modelul desăvârşit
pentru toate mamele, de pretutindeni şi de totdeauna. Femeile creştine
nu sunt şi nu trebuie să fie simple „fiice ale Evei“, căci chemarea lor
este de a se sili să devină fiice ale Maicii Domnului, atât prin
împărtăşirea de darurile Fiului ei, Iisuse Hristos, cât şi prin imitarea
virtuţilor ei. Suntem o ţară creştină în care aproape toate femeile sunt
botezate. Dar câte dintre ele se silesc să se asemene Maicii Domnului.
Dar câte dintre ele se şi silesc să se asemene Maicii Dommului?
Vrednicia Maicii Domnului de a fi cinstită se datorează atât
maternităţii cât şi fecioriei ei. Fecioria este un lucru tainic şi de mare
cinste. Fecioria în naştere ca şi pururea fecioria sunt cu atât mai adânci
în taină, iar rostul omului este nu să dezvelească taina, ci să se închine
ei. Despre acest rol al Maicii Domnului, Sfântul Nicodim vorbeşte mai
clar în altă parte, arătând că s32 i feciÎnsuşi Fiul Său i-a stat drept ajutor în
îndeplinirea acestui scop. Iată ce spune în această privinţă Sfântul
Nicodim: „Apoi, Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi iubitul Fiu al
Fecioarei Şi-a cheltuit toată viaţa Sa pământească, Şi-a pus toată
fiinţa Sa pentru nevoile noastre, ale păcătoşilor, şi a dat-o pe Maica
Sa ca să fie Maica noastră şi Apărătoarea noastră, ca să ne ajute şi
să fie, imediat după El, mijlocitoare a mântuirii noastre. Deci, cum
şi în ce mod ar putea vreodată această iubită Maică a Lui şi
apărătoare a noastră să se despartă de voinţa iubitului ei Fiu, ca să
nu ne ajute? Deci, apropie-te, iubite, apropie-te cu curaj, la orice
nevoie de ea, de Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru că
încrederea şi curajul ce le arăţi în faţa ei sunt o bogăţie şi o fericire
şi un adăpost sigur, şi totdeauna naşte pentru tine daruri şi milă.
     Şi acum iată o întâmplare adevărată în legătură cu puterea
Maicii Domnului şi cu pedeapsa pentru necinstirea ei: La o
adunare a unui cult religios, o tânără, vrând să dovedească
celorlalţi că Maica Domnului nu are nici o putere, a luat o
iconiţă sfinţită cu Prea Sfânta Fecioară şi a jucat-o în picioare
zicând: «Iată, să vă arăt că „Maria“ nu poate să-mi facă
nimic!». După adunare, când a ieşit în stradă, a venit o maşină
în viteză şi i-a retezat picioarele de lângă bazin. A văzut ce-a
îngăduit „Maria“ să i se întâmple!
              Creştinii dreptmăritori ai Bisericii dintru începuturi i-au acordat
cinstirea ce i se cuvenea Maicii Domnului, i-au arătat evalvia şi
dragostea, aducându-i rugăciuni de laudă, de mulţumire şi de cerere.
Încă din secolul al IV-lea, patriarhul Serghie al Constantinopolului a
alcătuit Acatistul Maicii Domnului.
Numele Maicii Domnului este rostit cu veneraţie de toţi creştinii,
la ea aleargă cei păcătoşi cu lacrimi de pocăinţă; cei asupriţi, cei
bolnavi trupeşte şi sufleteşte, cei pribegi şi cei împovăraţi cu multe
greutăţi, la ea aleargă şi nădăjduiesc. Tinerii şi bătrânii, oamenii
simpli şi cei învăţaţi rostesc numele Sfintei Fecioare cu adâncă evlavie
şi cinstire, cu dragoste şi cu speranţă. Oare cei care vorbesc despre
Maica Domnului ca de o femeie obişnuită, ar putea să ne spună cărei
femei, până la Fecioara Maria, i-a spus îngerul: „Bucură-te ceea ce
eşti plină de har, Domnul este cu tine. Şi iată vei lua în pântece şi
vei naşte fiu. Acesta mare va fi şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele său... şi
Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“.

                 Maica Domnului – Porfira a lui Hristos


           Maica Domnului are importanţă prin existenţa şi mijlocirile ei,
aşa cum a mijlocit şi la nunta din Cana Galileii. Preacurata Fecioara
Maria este nu numai cea dintâi care a crezut în Hristos cel întrupat, pe
temeiul cuvântului lui Dumnezeu, ci este şi cea dintâi care a crezut cu
adevărat în Hristos cel înviat.
Sfânta Biserică o numeşte pe Maica Domnului: „Porfiră a Lui
Hristos“, care a îmbrăcat în omenitate Cuvântul Cel fără de început
aşa cum este îmbrăcat un împărat în porfira (purpura) veşmintelor sale
împărăteşti.

                Tânărul cu evlavie la Maica Domnului


      Un tânăr care avea foarte multă evlavie faţă da Fecioara Maria i-a
făcut această rugăminte: Prea Sfânta Maică a lui Dumnezeu, pe care
după Dumnezeu te cinstesc şi mă închin, cu toată dorinţa şi evlavia
sufletului meu, dacă am aflat har înaintea ta, eu, smeritul robul tău, te
rog să-mi îndeplineşti o dorinţă: învredniceşte-mă să te văd aşa cu eşti
în rai. Învredniceşte-mă Pururea Fecioară, învredniceşte-mă. Stăpâna
Prea Curata a ascultat de rugăciunea evlaviosului rob, i s-a arătat cu
totul strălucitoare într-o noapte în vis, cu toată acea lumină a slavei cu
care străluceşte în cer.
S-a deşteptat tânărul şi într-adevăr a pierdut unul din ochii lui, dar
bucuria ce-o avea că a fost învrednicit să vadă pe Împărăteasa cerului
şi a pământului, nu se întrista deloc, că a fost lipsit de lumina ochiului.
Mai mult încă iaraşi a rugat-o pe Maica Domnului să o vadă încă o
dată chiar dacă şi-ar pierde şi celălalt ochi, Şi iarăşi a fost învrednicit
şi iarăşi a văzut-o. Dar ce socotiţi dumneavoastră? Că a rămas orb de
amândoi ochii? Maica lui Dumnezeu cea prea milostivă, când i s-a
arătat a doua oară, nu numai că nu l-a lipsit de singurul ochi cei mai
rămăsese, dar i l-a întors şi pe celălalt pe care-l pierduse. S-a deşteptat
tânărul acela şi cu amândoi ochii teferi şi cu totul luminat de îndoita
bucurie, cu multe lacrimi de veselie duhovnicească a dat mii de
mulţumiri Maicii lui Dumnezeu (Ilie Miniat, Didahii şi predici,
Editura Bunavestire, Bacău, 1995).

                   Maica Domnului ne dăruieşte flori


            Străbunii noştri au iubit-o atât de mult pe Maica Domnului
încât în poveştile lor spun că datorită ei avem cele mai frumoase
flori: crinul, rochiţa-rândunicii, năvalnicul, busuiocul, caprifoiul....
Se spune ca Maica Domnului s-a întâlnit cu un băieţaş care
culesese fragi. - Ce ai, copile, în coşuleţ? l-a întrebat cu blândeţe. -
Nimic, i-a răspuns copilul, ca să nu-i dea fragi. - Ei, dacă spui ca nu
ai nimic, să nu-ţi fie de folos ce ai în el! De atunci, se spune, deşi
sunt atât de gustoşi, niciodată nu te poţi sătura cu fragi!


                    Din vieţile minunate ale monahilor

                După 700 de ani de la Naşterea Domnului, un învăţat era
chinuit de întrebarea: Cum se poate ca Sfânta Maria sa fie şi

Maică, şi Fecioară? Trăia atunci în pustiu un părinte renumit,
Evdichie. Învăţatul s-a dus să-l caute. Cuviosul părinte, înştiinţat de
Dumnezeu i-a ieşit în cale şi a lovit cu toiagul într-o piatră, zicând:
Fecioară înainte de naştere! Din piatră a răsărit un crin.
Fecioară în timpul naşterii! A mai răsărit un crin. A lovit şi a
treia oară, strigând: Fecioară după naştere! A răsărit şi al treilea
crin... Apoi, Cuviosul părinte s-a în tors la chilia lui, fară o vorbă,
în timp ce învăţatul s-a întors acasă, vestind tuturor minunea
întâmplată.

           Maica Domnului apară o soţie urgisită de soţ


       O dată a trăit un bărbat şi o femeie având la început o căsnicie
foarte fericită. Dar de la un timp soţul a început a-şi urgisi soţia,
care pe cât de frumoasă, tot pe atât de bună, harnică şi mai ales
foarte credinciosă. Ea totdeauna se ruga lui Dumnezeu, dar mai ales
Maicii Domnului pentru toată lumea, pentru soţul ei îndeosebi şi
pentru ea. Soţul însă, căuta distracţiile în societatea altor femei şi nu
se interesa de casa lor, aşa încât din oameni foarte bogaţi au devenit
oameni săraci. De acum soţul umbla pe la cei bogaţi cerând bani cu
împrumut, iar soţia sa se ruga Maicii Domnului ca să le revină viaţa
fericită de altă dată'.
                 Într-o zi soţul şedea îngândurat în cârciumă şi deodată s-a
apropiat de el un domn, care i-a propus să-i vândă lui soţia în
schimbul unei sume de bani foarte mari. După multă ezitare soţul sa
învoit şi au făcut un contract în care s-a prevăzut, că a doua zi
soţul va primi banii care sunt îngropaţi în pădure, iar el pe acelaşi
loc unde sunt îngropaţi banii să-i predea peste două luni pe soţia lui.
Într-adevăr a doua zi soţul a primit în locul indicat o comoară
întreagă din aur şi pietre scumpe cu care a plătit toate datoriile şi a
început a trăi din nou în bogăţie. Iată că a sosit ziua când el trebuia
să predea soţia cumpărătorului. Seara el i-a poruncit să se îmbrace
şi să meargă cu el. Presimţind ceva rău, ea l-a rugat s-o lase acasă,
dar el a insistat cu severitate şi ea s-a supus.
             Mergând spre locul indicat, ei au trecut pe lângă o Sfântă
Biserică. Soţia l-a rugat s-o lase să intre în Biserică să se roage
puţin înaintea icoanei Maicii Domnului. A intrat şi cu lacrimi s-a
rugat la Maica Prea Sfânta s-o apere de toate relele ce s-au abătut
asupra ei. Aşa rugându-se a adormit în Biserică în faţa Sfintei
icoane.
          După multă aşteptare, soţul a văzut că soţia sa coboară scările
Bisericii cu faţa acoperită din cauza frigului de noapte, s-a apropiat
de el şi şi-au continuat drumul. Când au ajuns la locul stabilit, era
miezul nopţii. Cumpărătorul nu era acolo, dar în curând a apărut şi
el. Soţul i-a predat soţia conform înţelegerii, iar cumpărătorul i-a
restituit contractul şi spunând în acelaşi timp foarte clar: O
rugătoare, sârguinciosă, acum eşti în stăpânirea mea, şi cu
brutalitate a vrut s-o apuce de mână. Deodată, parcă atingându-se
de foc a sărit la o parte cu un răcnet grozav. Acoperământul de pe
faţa femeii a căzut, şi ea s-a uitat cu o privire severă şi totodată
măreaţă la cumpărător, care a spus cu groază: Maica lui Iisus?
Fecioara Maria? Cine a chemat-o? Ce caută aici? Mincinosule,
mi-ai făgăduit pe soţia ta şi iată pe cine mi-ai adus în locul ei!
Cu aceste cuvinte s-a repezit la soţ, dar Maica Domnului l-a
lipsit de putere, a căzut jos la pământ şi a dispărut pe loc. În acelaşi
timp s-a făcut nevăzută şi Maica Domnului.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ