DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

27 aprilie 2014

Duminica Tomii sau Pastele Mici

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


              Astazi a fost Duminica Tomii , sau Pastele mortilor..la Timisoara cimitirele au fost pline de credinciosi care i-au comemorat pe cei dragi , care au plecat in lumea celor drepti.
          Preotii au fost la fiecare mormant si au citit slujbe de pomenire , iar noi am daruit pachete de pomana , sucuri si oua rosii...Peste tot erau flori , candele sau lumanari aprinse, cosuri si plase incarcate cu bunatati pentru dat de pomana , celor saraci .
    La Turnu Severin in zona in care m-am nascut se merge la cimitir in ziua de Paste ,dupa amiaza , dar aici la Timisoara ,de Pastele Mici ,la o saptamana de la Sfintele Paste ..Mormintele au fost de ieri sapate ,aranjate si cu multe flori, asteptand parca minunata sarbatoare a Pastilor Mici cum li se mai spune in unele zone ...Dumnezeu sa le primeasca slujbele si pomenile celor decedati.


25 aprilie 2014

IZVORUL TAMADUIRII 2014

SARBATOAREA DE ASTAZI ,DIN VINEREA SAPTAMANII LUMINATE ARE IN CENTRUL EI, APA SAU MAI PRECIS DOUA IZVOARE SI DE AICI SI NUMELE DE IZVORUL TAMADUIRII...
PRIMUL IZVOR ESTE UNUL FIZIC LOCALIZAT IN TIMP SI SPATIU ,CU CARE OAMENII AU LUAT CONTACT IN MOD MIRACULOS. IN SEC AL CINCI -LEA IMPARATUL BIZANTIN LEON, CARE ERA FOARTE CREDINCIOS ,OBIJNUIA DUPA ASCULTAREA SLUJBEI SA MEARGA,  A INTALNIT INTR-O PADURE DE LANGA  CONSTANTINOPOL UN ORB RATACIT CARE I-A CERUT APA ...IMPARATUL NEAVAND APA CU EL A PLECAT SA CAUTE UN IZVOR ,IAR IN DRUMUL LUI , I S-A INTAMPLAT UN LUCRU MINUNAT , I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI SI I-A INDICAT LOCUL UNDE ERA UN IZVOR CU APA DE BAUT. I-A DAT ORBULUI SA BEA SI MARE MINUNE ORBUL A INCEPUT SA VADA...
IMPARATUL LEON A PORUNCIT CA PE LOCUL IZVORULUI TAMADUIRII SA SE CONSTRUIASCA O MANASTIRE INCHINATA MAICII DOMNULUI . CELALALT IZVOR DE CARE ESTE LEGATA SARBATOAREA DE ASTAZI ESTE UNUL  SPIRITUAL , ESTE IZVORUL  MANTUIRII ,AL TAMADUIRII ESENTIALE....INTRAREA LUI DUMNEZEU IN LUME S-A FACUT PRIN MAICA DOMNULUI , EA ESTE NUMITA IN LITERATURA LITURGICA IZVORUL MANTUIRII .
MAICA DOMNULUI  ESTE UN IZVOR DE VIATA PENTRU OAMENI PENTRU CA L-A NASCUT PE IISUS HRISTOS ,CALEA ADEVARUL SI VIATA .
UN FILMULET CU IMAGINI DE LA BISERICA NOASTRA ...DUMNEZEU SA NE APERE DE TOT CE ESTE RAU...

15 aprilie 2014

Procesiune de florii la Timisoara




Sambata 13 aprilie ,
in cinstea intrării Mântuitorului în Ierusalim ,preotii nostrii de la biserica Viile Timisoara ,impreuna cu credinciosii ne-am intalnit in centrul orasului,  si cu crengi de salcie ,cu flori si icoane în mâini, preoţii şi credincioşii ne-am îndreptat, într-un marş tăcut, spre Catedrala Mitropolitana ,unde   ne-am intalnit cu celelalte grupuri de credinciosi si preoti din alte zone ale orasului ,am înconjurat catedrala, apoi am intrat în biserică  unde ne astepta Preasfintitul  Paisie  Lugojanu... Au participat foarte multi copii , si elevi imbracati in costume populare . A fost deosebit de frumos...la ora 20 s-a terminat slujba si am plecat linistiti spre casa, incarcati spiritual...

8 aprilie 2014

O ISTORIOARĂ CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

           Toate păcatele sunt păcate grele si toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel "lucruri ale întunericului". Că auzi ce zice: Lepădati dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, betia, hula, necredinta... Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat si împotriva Duhului Sfânt si strigător la cer, si poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viata?

Nu vezi mata că si o furnică si un tântar si o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-si salveze viata. Fuge, aleargă, se păzeste să nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viata lui înaintea Tatălui ceresc?

Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul si asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, si este foarte mare păcat.

De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat, ca să se silească cu toată puterea să se mărturisească si să-si facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva dincolo să-l facă vesnic. S-a prea înmultit păcatul acesta si este strigător la cer, si aduce osândă vremelnică si vesnică si în veacul de acum si în cel viitor. Ia să vă spun o întâmplare adevărată si înfricosătoare:

Într-una din zile, m-am pomenit aici la mine cu o doamnă bine, care a venit si a căzut în genunchi si a început a plânge:

- Ce este, doamnă?

- Vai de mine, sunt de la Bucuresti, am venit cu mare greutate si cu mare necaz aici.

- Dar ce s-a întâmplat?

- Eu sunt fată de preot, a zis, si s-a întâmplat de m-a luat în căsătorie un mare functionar. Eu i-am spus că nu merg după dânsul. Eu sunt fată de preot si sunt credincioasă. Am crescut în credinta crestină ortodoxă, în frica lui Dumnezeu, dar el nu crede în Dumnezeu. El a spus: "Eu nu cred, dar îti dau voie tie să faci ce vrei: roagă-te, mergi la biserică, posteste, fă milostenie, roagă-te si acasă. Fă tot ce vrei, numai să mergi după mine în căsătorie!"

În felul acesta, ea a întrebat pe părintii ei si s-a încumetat si s-a dus. S-au luat în căsătorie si au trăit bine vreo câteva luni. Când ea a rămas gravidă, el atâta i-a spus: "Silvia, copii să nu-mi faci, că copiii sunt salba dracilor". Auzi ce expresie! Ea a rămas uimită când a auzit: "Fă ce stii, dar copii să nu-mi faci, că nici nu vreau să aud de dânsii!"

Atunci ea i-a spus: "Măi, criminalule, să-ti iasă din minte vreodată că eu am să fac această crimă! Eu sunt fată de preot. Eu ti-am spus înainte de a mă căsători că vreau să trăiesc cu tine crestineste, nu păgâneste". El i-a spus: "Gândeste-te bine, că eu am vorbit cu un doctor să dai copilul afară". Copilul avea două luni. Ea a spus: "Niciodată, nu voi face această crimă. Mai bine mor de o mie de ori decât să omor copilul".

Si a rămas vorba că el îi pregătea doctorul ca să-i omoare copilul, mai ales primul copil. Ea însă era hotărâtă până la moarte să nu facă avort. Si iată ce s-a întâmplat. A venit săraca aici la mine să întrebe, dar era hotărâtă în inima ei să nu facă această ucidere de om.

- Am auzit de dumneata si am venit să întreb, a zis ea. Ce zici, părinte? Eu sunt în a doua lună si el m-a amenintat cu moartea, dacă nu fac avort.

- Dacă te-ar tăia de o mie de ori si te-ar împusca, să nu omori nici un copil, că nici leoaica, nici lupoaica, nici scroafa sălbatică, nici serpoaica, nimeni nu îsi omoară puii. Dar omul a devenit mai rău decât toate fiarele de pe fata pământului. Omul îsi omoară copiii. Mai bine să mori de o mie de ori, dar să nu faci avort. Spovedeste-te si te pregăteste. Mucenită ai să fii cu Sfânta Varvara, cu Sfânta Tecla si cu toate martirele în ceruri, dacă ai să mori tu, ca să nu omori copilul.

- Cum să fac? Mă tem si de el că mă va omorî, mă tem si de Dumnezeu!

- Să te temi de Dumnezeu, Care a zis asa: Nu vă temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă. Temeti-vă mai vârtos de acela care, după ce a ucis trupul, poate să ducă sufletul în gheenă. Nu te teme! Trupul ăsta este o mână de pământ spre mâncarea viermilor. Azi este, mâine nu mai este. Sufletul nu moare în veci! Du-te hotărâtă în inima ta, spovedeste-te, împărtăseste-te si asteaptă moartea! Dar să nu avortezi!

Ce s-a întâmplat între timp? S-a dus femeia acasă hotărâtă să nu facă avort. Si cum era aproape sâmbăta mortilor, adică "Mosii de vară", anul trecut (1979), ea s-a dus în oras să cumpere câte ceva, ca să dea de pomană. A cumpărat castroane, căni frumoase, vase, pahare, portocale, bomboane. Voi stiti că la noi se dă de pomană, după cum este traditia noastră ortodoxă, pentru sufletul mortilor. Si a luat si făină de grâu, ca să facă cozonaci si plăcinte pentru pomană.

A venit acasă din oras cam obosită. A plămădit făina, a pus drojdie si a frământat aluatul până a dospit si s-a culcat.

Când a adormit, s-a făcut că era într-un defileu de munti, adică două rânduri de munti. Unul era pe dreapta si unul pe stânga, iar prin mijlocul acelor munti era o sosea dreaptă. Muntii erau foarte înalti si aveau pădure de brazi până la poale. Iar de la marginea pădurii, de-o parte si de alta, erau flori, două-trei sute de metri până la sosea. Ea mergea - asta era prin vis - pe soseaua aceea printre munti si se minuna de frumusetea acelor locuri.

Dar deodată, când si-a aruncat privirea în dreapta, spre pădure, a observat ceva foarte minunat: la poala pădurii erau arbori de foc, cât vedeai cu ochii. Un rând de arbori care ardeau scânteind de jăratec. Si de fiecare arbore de foc era legată cu funii de foc câte o femeie goală, cum a făcut-o mama sa, si focul le ardea grozav la spate, pe sira spinării, si ele tipau groaznic.

Cum se zvârcoleau aceste femei legate de arbori, deodată a văzut niste vulturi de foc care veneau din muntii ceilalti, cu gheare de foc, cu aripi de foc si cu ciocul de foc si s-au pus pe sânii lor si îi mâncau si ele strigau: "Vai de noi si de noi si de cei ce ne-au născut pe noi!" Vulturii mâncau sânii lor până la oase, de se vedeau coastele, si apoi zburau înapoi în munti, iar lor le cresteau sânii înapoi. Si veneau alti vulturi si le mâncau din nou si ele strigau tare si plângeau.

Si s-a minunat biata femeie: "Vai de mine, zice, nu mă mai uit în partea asta, că mor de frică". Si a întors capul spre stânga. În partea stângă a văzut un lucru mai înfricosat. Alt rând de copaci de foc, tot în marginea pădurii, si erau legate femei goale, dar aici nu le mai mâncau vulturii. Aici erau serpi cu două capete, niste balauri de foc, încolăciti peste ele si peste copaci, cu coada până în pământ. Cu un cap era pe o tâtă si cu altul pe cealaltă tâtă si le sugeau de le dădea sângele. Asa de tare strigau, de se cutremurau pădurile si muntii aceia.

Atunci ea, când a văzut că în stânga vede si mai înfricosat lucru decât în dreapta, de frică a slăbit si a căzut în genunchi si striga la Maica Domnului: "Maica Domnului, nu mă lăsa, că mor de frică!" si se uita dacă nu mai este cineva pe acolo, că se temea să nu vină serpii aceia si la dânsa.

Deodată vede în urmă pe drum că vine un tânăr prea frumos, cu haină albă ca zăpada, cu cruce în frunte si cu un baston de aur în mână. Când l-a văzut a zis:

- Multumesc Tie, Doamne, că nu m-ai lăsat în iadul ăsta singură. Si a căzut cu fata la pământ, zicând: "Doamne Iisuse, nu mă lăsa!"

- Eu nu sunt Iisus Hristos, a răspuns îngerul.

- Dar cine esti, Doamne?

- Eu sunt îngerul păzitor al vietii tale. Eu totdeauna te păzesc pe tine, si acum m-am arătat tie cu porunca lui Hristos.

- Doamne, scoate-mă de aici, că mor de frică! Fă milă cu mine si nu mă lăsa aici!

A sculat-o din genunchi si i-a zis:

- Nu te teme si mergi după mine!

El mergea înainte si ea în urmă. Si în urma lui se vedeau raze de lumină si era o mireasmă a Duhului Sfânt, cum nu mai este pe pământ.

Mergând cu îngerul pe drumul acela, ea a întrebat:

- Doamne, de ce pe femeile acestea le sug balaurii acestia cu două capete si pe acelea le mănâncă vulturii de foc. Le mănâncă sânii lor si iar cresc si ele se chinuiesc? Si a zis îngerul:

- Acestea n-au voit să le sugă copiii lor. N-au vrut să alăpteze copii si de aceea balaurii acestia de foc le vor suge în vecii vecilor si vulturii de foc le vor mânca sânii, că au fost criminale si au omorât copiii nevinovati din pântecele lor. Femeile care au omorât copiii prin avort, cu băi, cu injectii, cu pastile si i-au otrăvit cu buruieni de la babe, asa se vor munci în veci, că nu s-au pocăit, nici nu s-au spovedit, ci au crezut că-i glumă păcatul acesta.

Mergând asa, i se părea ei că au mers câtiva kilometri. S-a uitat în dreapta si a văzut un singur arbore de foc, unde nu era legată nici o femeie. Si ea a întrebat:

- Doamne, uite aici un singur copac care nu are legată nici o femeie de dânsul! Zice îngerul:

- Vezi copacul ăsta de foc? Acesta era copacul tău, dacă n-ascultai de preot si te duceai să omori copilul! Tu n-ai nici un copil pe lume si era primul copil. Dar avea să te pedepsească Dumnezeu, pentru că aveai să mori în timpul avortului la doctor. Dar fiindcă ai avut frică de Dumnezeu si te-ai hotărât în inima ta să nu omori copilul si ai întrebat pe preot si te-ai hotărât mai bine să mori decât să omori copilul, iată că ai scăpat de acest copac!

Apoi a zis ea: "Doamne, scoate-mă de aici! Încotro este tara mea? Unde sunt eu aici?" Îngerul i-a zis: "Să-i spui bărbatului tău cel criminal ce ti-am spus eu. Dacă te mai îndeamnă pe tine la avort, nu aici se va munci el, ci în alt loc, unde de o mie de ori va fi mai greu ca aici! Tu esti fată de preot si te-ai măritat fecioară, cum te-a făcut mama ta, iar el este un preacurvar. El s-a însurat cu tine, dar înainte el a trăit cu trei femei nemăritate si le-a obligat să facă avort si le-a plătit el la doctor. Acele trei femei au pierdut câte un copil. Deci are pe sufletul lui trei avorturi făcute de el. Are să mănânce carne în vecii vecilor, în focul gheenei!

El nu ti-a spus tie, dar este un mare curvar si spurcat. Tu te-ai căsătorit curată cum te-a făcut mama ta, iar el a fost un preacurvar si ucigas, care a plătit pentru acelea să facă avort. Să-i spui, că el n-a zis nimănui".

Atunci ea a zis: "Doamne, pe unde să mă duc eu acasă? Pe unde să ies?" Îngerul Domnului i-a spus: "Dar unde esti, acasă esti! Tu scoală-te si frământă aluatul, că a dospit în covată". Si l-a văzut ca un fulger când a zburat, si ea s-a trezit în casă.

S-a trezit femeia foarte spăimântată si aluatul dădea jos din covată, cum i-a spus îngerul. Se culcase la sapte fără un sfert si acum era ceasul nouă si un sfert seara. Deci două ore jumătate. În timpul acesta a fost prin iad si a văzut unde se muncesc femeile criminale care fac ucidere de om.

Când s-a sculat, de frică a început să strige în gura mare. Sotul ei venise de la serviciu si dacă a văzut că este obosită si se odihneste, n-a mai deranjat-o. Când a auzit răcnind, el a crezut că a luat foc ceva la cuptorul de pâine.

A venit bărbatul ei:

- Ce-ai pătit, Silvia? Ce ti s-a întâmplat?

- Vai de mine! Vai de mine! Am fost în iad. Am văzut iadul! Am văzut unde se muncesc femeile care fac avorturi.

- Cum?

Si i-a spus sotului tot ce i-a zis îngerul.

- Iată, zice, ce mi-a mai spus: că tu m-ai luat pe mine curată cum m-a făcut mama, dar tu ai trăit cu trei femei necăsătorite, si le-ai îndemnat să facă avorturi la doctori. Asa-i?

- Asa este.

- Auzi, că te asteaptă pe tine muncă mult mai mare ca aceea. Că tu ai si plătit la doctori ca să omori copiii, nu numai că le-ai îndemnat. Banii aceia sunt spre pierzarea ta în veci!

El, când a auzit că i-a descoperit păcatele, a zis:

- Să stii că adevărul ti-a spus. De azi înainte mă pocăiesc si eu până la moarte. Dar du-mă la un duhovnic să-mi spun păcatele, să pun si eu început bun, că am auzit că Dumnezeu primeste pe cel păcătos!

Apoi a venit cu sotia si s-au mărturisit amândoi, îndreptându-si viata. L-am mărturisit si i-am spus: "Iată, frate, ce a făcut Dumnezeu cu tine! Câtă milă a avut de tine! Prin femeie ti-a descoperit urgiile si fărădelegile tale, ca să te întorci la pocăintă".

Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Sfântu-lui Apostol Pavel, care zice: De unde stii, femeie, că nu-ti vei mântui bărbatul? Nu stii tu, zice, că se sfinteste bărbatul necredincios prin femeia credin-cioasă? si invers.

Iată o femeie crestină! O femeie cu frica lui Dumnezeu, care a fost hotărâtă în inima ei mai bine să moară, decât să facă avorturi! Si s-a rugat lui Dumnezeu si a câstigat si pe sotul ei la adevărata credintă si i-a îndreptat si viata lui. Si asa, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt până astăzi împreună si duc viată cinstită si curată înaintea lui Dumnezeu.

I-am dat si lui canon să nu se împărtăsească 20 de ani, că pentru un avort Sfintii Părinti opresc 20 de ani, iar cu iconomie 10 ani, dacă omul posteste toate posturile si miercurile si vinerile si face milostenie. "Fac toate!" a zis el. Atunci i-am redus canonul la 10 ani. Zece ani i-am dat canon si să plângă toată viata că a omorât trei oameni. Căci ori vei omorî copilul, cum ti-am spus, când l-a semănat Dumnezeu în pântecele mamei sale, când este cât o sământă; ori îl omori când este mai mare, tot acelasi păcat ai.

Să vă iasă din minte, cum zic unele femei: "Părinte, nu era decât de-o lună, că nu se stia ce-a fost!" Nu minti pe Dumnezeu, Care a zidit si Care a zămislit în tine. Nu auzi ce spune Ieremia Proorocul? Doamne, au nu Tu zidesti duhul omului la zămislire?

Pe Dumnezeu nu-l poate minti nimeni. Aveti frica lui Dumnezeu, păziti-vă de gândul acesta al uciderii de copii, mai tare decât toti balaurii din lumea asta si decât toate. Păziti-vă! Că dacă tot veti face mereu avort, poporul nostru se împutinează. Vom rămâne numai bătrânii si vor veni alte popoare si ne vor robi, că vom fi putini si nu vom mai avea copii ca să fie ostasi ai tării si oameni de ispravă să conducă tara!

Tineti nu numai la natalitatea poporului si la scumpa noastră tară, tineti la sufletul vostru, care-i mai scump decât toată lumea, că dacă îl veti pierde, cu toată lumea nu puteti să-l răscumpărati. Toate femeile care aveti bărbati si v-ati cununat, ca si acelea care ati gresit si ati făcut nuntă fără cununie, să nu omorâti copiii. Copilul este un înger si prin el te mântuiesti si tu! Naste-l, botează-l, creste-l si printr-însul te mântuiesti si tu.

Să te duci la mărturisire, că esti o crestină bună, si te iartă Dumnezeu. Iar a ucide copilul este cea mai mare crimă, cea mai mare fărădelege si împotrivire înaintea lui Dumnezeu, Care l-a creat în pântecele tău si ti-a dat tie nastere, iar lui i-a dat suflet viu si cuvântător.

Vă rog din toată inima să tineti minte această întâmplare. Aduceti-vă aminte, femeilor, de vulturii cei de foc si de copacii cei de foc care ard pe femeile care fac avort, ca si de balaurii cei de foc, care au să vă sugă pieptul!

Păziti-vă, vă rog, nu numai de-a face păcatul, ci si de-a gândi la aceasta, căci crimă si prea cumplită crimă este fată de constiinta ta, fată de Dumnezeu si fată de tara în care ne-am născut si trăim. Parintele Cleopa


Apocalipsa

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




                                                            Părintele Avelie Semionov
 Toţi suntem botezaţi. Dumnezeu are Cartea sa, a Vieţii, şi diavolul pe a sa. Este imposibil să fii în acelaşi timp şi într-o carte şi în altă carte. De aceea când primim numerele, automat suntem şterşi din Cartea Vieţii. Diavolul are acces la inima omului. Iată un copil de 3 ani, şi nici el nu mai ascultă. De aceea, când noi mergem şi renunţăm la paşaport, atunci îl mărturisim pe Hristos. Până când mai există bani în circulaţie, putaţi să mai fiţi încă stăpâni pe viaţa voastră, dar odată cu introducerea banilor electronici, totul va fi limitat, veţi deveni robi ai acestui sistem. De exemplu, dacă nu veţi participa la alegerile prezidenţiale, ei imediat vă vor bloca cartela (actul) electronică.
 Este
nu pur şi simplu un sistem de jandarmi, ci un sistem de închisoare. Cum vor introduce ei banii electronici? Prin foame! 666 este însăşi antihristul. Si aşa cum Dumnezeu are energia sa buna, aşa si el, introducând peste tot 666, încearcă să cuprindă totul cu energia sa negativă, spurcată. Fără întroducerea lui 666, diavolul nu poate să influenţeze sufletelor oamenilor şi toate lucrurile, de aceea sunt introduse codurile de bare, pentru a-şi impune puterea sa.
      Acum în lume domneşte diavolul. Şi acum şi statul face presiune prin legile sale. Din totdeauna biserica a apărat Adevarul, dar lumea de astăzi, şi ce e mai dureros, că însăşi arhiereii ne impun ceea ce 
 este  de neconceput, ce este păgubitor pentru suflet. Şi totul se repetă, ceea ce a fost acum 1500 de ani în urmă. Primul Sinod ecumenic a întărit credinţa. Noi trebuie sa cunoastem cum Sfinţii Părinţi au apărat credinţa, biserica.
        Noi suntem ai lui Hristos şi trebuie sa ramanem intru Hristos, si sa nu ne atingem de nimic ce ne-ar îndepărta de Iisus Hristos.
Cât de tare ar trâmbiţa arhiereii noştri, că toţi ne rugăm aceluiaşi
Dumnezeu, şi musulmanii, şi evreii,... este minciună. Dacă ar fi fost adevărat, în Sfânta Scriptură, trebuia să se vorbească şi despre Allah, dar nu este spus nimic...
De aceea, tot acest tablou mizerabil pe care îl vedem azi, când patriarhul, arhiereii, se îmbrăţişează, se roagă cu rabinii, musulmanii, budiştii, ne vorbeşte despre apostazia arhiereilor noştri, pentru că toţi
tac, privind cum este batjocorit Adevărul. Dacă ar fi fost la fel de zeloşi ca şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon de Trimitundei, şi alţii, în total 318 bărbaţi episcopi, apoi nu ar fi fost pe pământ nici un fel 
de    ecumenism, nici un fel de sectă. Toţi ereticii nu ar fi suportat duhul lui Hristos mărturisit de arhierei, de poporul lui Dumnezeu, de duhovnicime. Nu ar fi rezistat, ar fi fugit, pentru că nu şi-ar fi găsit 
loc   în inimile noastre, în minţile noastre nebunia lor.
Dar acum, cu părere de rău, totul merge invers. Din cauza păcatelor noastre Domnul îngăduie. Acum sunt timpuri deosebite. A fost epoca Marilor Cneji, a fost epoca monarhiei, a fost epoca lui
Petru, dar treptat păcatele poporului rus, care s-a îndepărtat de legile lui Dumnezeu, au dus la catastrofa anului 1917, când a fost trădat Ţarul. Şi păcatele arhiereilor sunt pe seama noastră, doar ei 
au venit  din rândurile noastre, a poporului, n-au venit de pe lună. Au fost aceleaşi mame care au născut copii, i-au educat, i-au dat la şcoli, la seminarii, şi au devenit ecumenişti. Greşeala este că o dată 
cu laptele   matern, nu le-a fost dată şi înţelegerea corectă a dreptei credinţe. Noi am fost deja comsomolişti, comunişti, am distrus bisericile, dar ne-am schimbat culoarea, ca şi cameleonii.
Totul ce se întîmplă astăzi este legitim. Ne este impus sistemul lui antihrist. Fără semnul lui nu vei putea nimic cumpăra şi vinde. Părinţii ne preîntâmpinau că atunci când va cădea sistemul 
comunist,  va veni sistemul lui antihrist, şi foarte curând şi încoronarea lui antihrist, şi Înfricoşata Judecată.
Astăzi trăim în timpurile când pe lîngă poruncile lui Dumnezeu transmise nouă de către Sfinţii Părinţi prin Evanghelie, ne este dată încă o poruncă, transmisă prin Apocalipsă: să nu fim părtaşi sistemului lui antihrist. Trebuie să ne păstrăm şi dragostea, şi milostenia, pentru că chiar de ai fi fără acte, dar ai trăi ca un animal, fără dragoste de oameni, fără să ierţi aproapele, niciodată nu vei intra în Împărăţia Cerurilor. Dar nici cu acte nimeni nu va intra acolo, pentru că actele sunt antihristice. Istoria neamului omenesc iată, iată, se va termina. Uitaţi-vă în ce au transformat Rusia, în Sodoma și Gomora. Este acelaşi nivel de viaţă, aceiaşi moralitate, ca şi în civilizația dinainte de potop. La fel umblau goi, fără ruşine, fără pocăinţă. 130 de ani Noe a construit arca de o mărime considerabilă, care astăzi se află pe vîrful muntelui Ararat. El le vorbea oamenilor, le spunea să se pocăiască, să-şi îndrepte purtările, dar ei râdeau de el. Şi s-au salvat doar 8 oameni, adică turma mică.
Astăzi, toată murdăria, toţi acei care ne impun acest sistem vor arde în foc, vor sfârşi în Tartar, dacă nu îşi vor da de seamă şi nu se
vor pocăi. Dar astăzi apostazia are loc şi în turma mică. De abia se vor găsi credincioşi la a Doua Venire a lui Hristos. Sfântul Kukşa spunea că oamenii vor fi cu forţa mânaţi în biserica lui antihrist. 
    Credincioşi    vor fi mulţi, dar credinţă – foarte puţină. Şi noi suntem martori ai acelor vremuri. Este clar că pentru a fi destoinici ostaşi a lui Hristos, trebuie să continuăm faptele Sfinţilor Părinţi de la primul Sinod
Ecumenic. Trebuie să procedăm ca şi ei. Trebuie nu doar pur şi simplu să renunţăm la aceste mizerii, semne antihristice, numere, paşapoarte, dar şi să mărturisim, doar timpurile sunt apostolice! 
      Foarte mulţi nu   cunosc cum stau lucrurile. De ce? Pentru că duhovnicimea tace. Le este mai scumpă propria cămaşă. „Dar cum să trăiesc fără numere? Voi pierde parohia. Am familie, copii, trebuie să-i hrănesc.” Iată aşa  toată duhovnicimea şi cade în această plasă.
Care este momeala ce-a mai mare a acestui sistem? Este aceea că
antihristul ne oferă totul. Construieşte, aureşte biserici, pocăieşte-te, roagă-te, dar fii în acest sistem! Sfântul Ioan Evanghelistul ne
preîntâmpină, ne vorbeşte de 2000 de ani, dar noi îl ascultăm pe
Andrei Kuraev, Ioan Krestianchin.. Cât de tare trebuie să ne fie afectată mintea, încît să vedem realitatea, şi oricum să-i urmăm pe
aceşti păstori înşelaţi? Cine suntem noi? Dumnezeu ne va întreba şi 
va   trebui să Îi răspundem, pentru că noi citim, dar nu vedem, auzim, dar nu înţelegem, ne-am împietrit, ne-am înăsprit la inimă. Venim la biserică, şi aici sunt doar oasele noastre, iar sufletul este în altă parte, la piaţă, în familie, în gospodăria noastră. De aceea Domnul şi îngăduie. După cum este poporul, aşa sunt şi conducătorii, după cum sunt păstorii, aşa este şi poporul. Noi singuri suntem vinovaţi, nu este destul că am păcătuit cu omorârea ţarului, dar ne-am şi împotmolit în acestă baltă plină de păcate.
Şi care este sfârşitul? Mai departe merge totul în lanţ. Iată toti aşteaptă o înflorire, că va veni ţarul. Părintele Kiril, care este 
bolnav  de cîţiva ani, paralizat, spunea că de unde să vină înflorire, 
de unde să   vină ţarul, uitați-vă ce popor avem… El se uita real, şi aşa vede în continuare. Şi într-adevăr, noi singuri cu mâinile noastre ne făurim viitorul. Şi ceea ce se întâmplă acuma, ne arată care vor fi fructele viitorului. Ne temem să mergem după Hristos, să-L mărturisim aşa cum l-au mărturisim Părinţii primului Sinod. Dar ne temem de cum vom trăi, fără numere. Însă Apocalipsa nu ne-a preîntâmpinat? Lui Hristos i-a fost mai uşor pe cruce? Câţi mucenici şi-au vărsat sângele, şi câţi noi mucenici avem în lagărele din perioada sovietică, care nu au vrut nimic să primească de la acest sistem.. Şi dacă noi sperăm că vom primi aceste numere, dar totuşi Dumnezeu ne va milui, ne înşelăm amarnic. Ei, cei care au renunţat la această paşaportizare, astăzi sunt lângă tronul dumnezeiesc, pentru că ei au mers la pătimire, şi-au vărsat sângele. Iar noi în jos vom fi, pentru că nu putem suporta nici o înţepătură de ţânţar. Ne tot întrebăm ce vom face, cum vom trăi, dar Dumnezeu unde este? „Tu crezi că Dumnezeu există, că El ne hrănește?”. „Da, cred.” „Atunci renunţă la paşaport!” Dar omul spune:
„Dar cum voi trăi, cum voi munci?” Iată vedeţi ce fel de credinţă
avem. Noi suntem deja toţi ai lumii, de parcă pâinea cea de toate zilele ne-ar da-o Putin, Zurabov, Medvedev, secţia de paşapoarte, 
fondul     de  pensii, etc... Nu, dragii mei, pâinea cea de toate zilele ne-o dă Dumnezeu.
     Când Adevărul va dispărea de pe faţa pământului nostru, chiar şi în persoana turmei mici, atunci gata, putem să punem cruce întregii noastre civilizaţii. Dacă noi nu vom trăi aşa cum ne îndeamnă Sfinţii Părinţi, ca să nu luam nimic de la acest sistem, atunci noi nu mai avem nici o valoare, ne negăm propria noastră personalitate, iar
personalitatea noastră are un nume care îl primim la botez. Iar acum noi primim numărul în loc de nume. Noi distrugem tot ceea ce Dumnezeu a creat şi vrem să fim aidoma lui antihrist. În Sfânta Scriptură numai el este sub acest număr. Conform tâlcuirilor Sfinţilor Părinţi, trei de 6 înseamnă deplinătatea nedesăvîrşirii, opusul desăvârşirii. Diavolul este atât de mizerabil, că el nu a meritat ca Dumnezeu să-l numească cu un nume, ci i-a dat nume de număr. Şi când noi primim aceşti trei de 6, care stau în paşaport, carnetele de plastic, codul de bare, facturile fiscale, carnetele de pensii, noi dovedim că suntem nu doar robi ai diavolului, ci şi luptători activi împotriva lui Dumnezeu, noi renunţăm la tot ceea ce mi-a dat Domnul. Şi primind aceste mizerii, toate aceste lucruri nedesăvârşite, josnice, care poate să le creeze această lume, renunţăm la numele de creştin, renunţăm la tot ceea ce poate să cuprindă Dragostea. De ce să ne mai mirăm? Sunt atâtea proorocii ale Sfinţilor Părinţi, că omul primind chiar și un singur element al acestui sistem, fie numărul, fie paşaportul, un aşa om nici vămile nu le mai poate trece. Sunt fără nume aşa oameni. Un arhimandrit din Lavra noastră mi-a povestit că au venit la el doi tineri căsătoriţi cărora le-a murit copilaşul mai mic de un an, şi nu trecuse nici 40 de zile, când li s-a arătat în vis și le-a vorbit: „Mamă şi tată, pe mine nu mă primesc, eu nu am nume.” Şi ei nu înţeleg ce înseamnă aceasta. Părintele i-a întrebat: „Dragii mei, dar voi la Starea Civilă l-aţi înregistrat?” „Da”. „Păi imediat i-au şi dat număr copilului. 
       Tu, mamă, cu mâna ta ai pus pe fruntea copilului pecetea lui antihrist.” Şi într-adevăr, aşa şi este, când înregistraţi copilul la Starea Civilă, şi ei imediat toate datele la secţia de finanţe, şi acolo i se dă număr. Puterea statală doar este vicleană, este antihristică. Ea nu ne întreabă dacă vrem noi număr, sau nu. Ei ni-l dau în mod viclean. Şi la fel va fi şi cu pecetea antihristului. Veţi merge să daţi amprentele digitale, şi laser imediat vi se va pune pecetea. O să mergeţi să vă faceţi fotografia biometrică, şi în acel moment pe frunte va fi pusă pecetea. Pecetea antihristului va fi pusă prin laser, aceasta este ultima etapă. Nu-i credeţi pe cei care zic că aceasta încă nu este pecetea, că uite eu am carnetul de moscovit, dar totuşi îmi fac semnul crucii. Dumnezeu pur si simplu mai dă dovadă de milostivire. El asteaptă ca noi să ne pocăim.
CNP-ul este pecetea lui antihrist, doar că într-o altă formă. La fel şi paşaportul, şi carnetul de plastic, iar tehnica mereu se perfecţionează şi se va pune prin laser. 
             Chiar şi oamenii care vor avea cip şi pecetea, vor intra în biserică, îşi vor face semnul crucii şi vor zice: „Voi vedeţi? Aceasta încă nu este pecetea deoarece reuşim să ne mai facem semnul crucii.” Astăzi sunt deja foarte mulţi oameni cipuiţi cărora prin laser le-a fost pus codul de bare pe frunte. Şi ei merg la biserică, aprind lumînări, îşi fac semnul crucii şi zic că încă nu este pecetea. Pecetea lui antihrist constă din două elemente: dintr-un purtător fizic şi o trăsătură duhovnicească, cînd noi ne supunem voinţa noastră acestui mizerabil. Şi atunci când el va veni, dacă oamenii i se vor închina ca lui Dumnezeu, atunci pecetea va intra în vigoare. Până atunci pecetea este un element fizic, iar când omul se va închina antihristului, atunci pecetea se va închide, şi omul nu va mai reuşi să ridice mâna şi să-şi facă semnul crucii. Iar până atunci toți umblă înţelepti şi zic că sunt schismatici cei ce ridică această problemă, pentru că atunci când va veni antihrist noi vă vom anunţa.
     Dragii mei, oamenii care vorbesc aşa nu înţeleg legile elementare ale vieţii duhovniceşti. Cum se vor opune ei lui antihrist, spuneţi-mi, cum? Când omul primeşte paşaportul, imediat pleacă harul. Chiar şi dacă preotul a binecuvântat primirea lui, oricum pleacă harul. Şi îi va fi foarte greu unui aşa om să se abţină de la ultimul pas. El nu va avea forţă, pentru că harul a plecat. El liber o să primească şi carnetul de plastic, şi de la pașii următori, de la cip, de la pecetea cu laser, îi va fi foarte greu să se abţină. Iar ispite sunt multe: părinţii, copii trebuie hrăniţi, vedeţi cât este de complicată viaţa. Şi dacă acum suntem atît de puţin credincioşi, atunci ce vom face în vremurile următoare? De abia dacă se vor găsi puţine suflete să nu i se închine. Să nu credeţi că el va veni şi îi va pecetlui pe toţi cu mâna sa, nici 10 ani nu-i vor ajunge. Pentru că nivelul de viaţă al popoarelor, statelor, ţărilor este foarte diferit. Conducerile acum sunt satanice şi au nevoie de ani de zile pentru a organiza totul. Ei încă nu au reuşit să înceapă scoaterea banilor lichizi. Ei tot pecetluiesc şi pecetluiesc.
Antihristul trebuie să vie când totul va fi pregătit. În acei trei ani jumate când el va domni, împreună cu slugile lui, vor căuta peste tot pe cei care încă nu i s-au închinat. Vor reuşi să nu i se închine numai
acei care acum au respins această pecete. Iar cei care au primit, de 
abia   vor mai găsi forţe. Pentru că puterea actuală deţine sistemul de sateliţi, legătura mobilă, brigăzi de acţiune rapidă, elicoptere, unde te vei ascunde, unde vei fugi? Numai prin puterea rugăciunii fierbinţi te vei putea salva. Dar cum vei reuşi să te rogi dacă tu vei fi fără nume?
De aceea, dragi fraţi şi surori, trebuie să-l urmăm pe Hristos. Să mergem ca şi toţi mucenicii, sfinţii, mărturisitorii! Aşa cum au trăit în toate timpurile drepţii credincioşi, aşa trebuie să trăim şi noi, refuzând tot ce este josnic şi mizerabil pentru Domnul. Iar Dumnezeu va şti cum să ne hrănească. La fel şi Hristos a trăit într-o societate la fel de agresivă ca şi astăzi. De aceea să ştiţi că dacă noi sincer, râvnitor, din toată inima, îl vom urma pe Hristos, Dumnezeu va şti cum să ne hrănească, cum să ne dea de băut, cum să ne dea un acoperiş deasupra capului. Totul va aranja Dumnezeu. Nu vom trăi în confort, vom fi prigoniţi, prigoana şi lagărele sunt viitorul nostru, este salvarea noastră. Şi trebuie cu bucurie să mergem la aceasta. Nu avem de ce ne teme. Şi Hristos a suferit. Să duci crucea este Slavă. Când vom merge la cruce, atunci îl vom proslăvi pe Hristos. Creştinii vor fi exterminaţi, pentru noi aceasta este salvare.
Dragi fraţi şi surori în Hristos, fiţi curajoşi, nu că temeţi de nimic. Cine spune că trei de 6 nu este nimic grav, nu vă amăgiţi, şi pe
aceştia să-i demascaţi întotdeauna, indiferent de ce rang poartă.
Dumnezeu ne-a dat cea mai principală armă: Adevărul. Iar diavolul cel mai mult se teme de acest Adevăr. De ce posedaţii strigă când 
se  vorbeşte despre acest sistem, telefoane mobile, paşaport, cărticele de plastic, pe toţi îi frige? Pentru că le este demascată intriga, viclenia lor, care păgubeşte sufletele oamenilor. De aceea voi să nu vă temeţi
să spuneţi adevărul, pentru că mulţi oameni, acasă, la serviciu, pe stradă, nu cunosc lucrurile, pentru că păstorii nu vorbesc. Să vorbiţi voi! Întotdeauna aşa a fost în istoria bisericii, locul preoţilor,
mărturisitorilor lui Hristos care mureau, îl luau mirenii şi propovăduiau Adevărul. Şi dacă la fel şi noi vom proceda, în vecii vecilor va exista dreapta credinţă ortodoxă şi ne vom mai lupta 
pentru    viitorul copiilor, nepoţilor noştri şi naţiunea ortodoxă va fi de neânvins în vecii vecilor, Amin.
Apocalipsa nu mai este de multa vreme un subiect care priveşte exclusiv sfera religiosului. Chiar şi lumea ştiinţifică a formulat un ipotetic sfârşit al existenţei umane şi al întregului Univers. Mulţi dintre cercetători au emis în acest sens diferite scenarii cu privire la "cele mai de pe urma”. Mai mult, unii dintre ei, s-au folosit în argumentarea lor şi de detaliile cu privire la acest subiect oferite de miturile şi religiile lumii şi, îndeosebi, de adevărurile de credinţă creştine cuprinse în Sfânta Scriptură.
Subliniem însă faptul că, în ceea ce priveşte raportarea la Sfânta
Scriptură, observăm drept caracter principal înscrierea în acel curent de "demitologizare” a acesteia. S-a ajuns astfel să se 
 vorbeasca de o  Apocalipsa fara Hristos, unde totul sta sub zodia tragediei ireversibile.
Aceeaşi perspectivă secularizată asupra Apocalipsei a inspirat numeroşi scriitori şi regizori de film ce s-au încumetat să "pună în
scenă” aceste realitaţi eshatologice. Observăm însă cum Apocalipsa fără Hristos a devenit (şi nici nu poate fi altfel) un adevarat scenariu
pentru filmele horror. Totul inspira groaza, frica, deznadejde.
Ne este înfăţişată o Apocalipsă sărăcită de sens, ce nu mai reprezintă "descoperirea” lui Hristos (din punct de vedere etimologic,
cuvantul "apocalipsă” = descoperire, revelaţie). Apocalipsa redusa
doar la sfârşitul tragic al existenţei umane încetează a mai fi Parusie, adică "prezenţa” a lui Iisus Hristos, prin cea de-a Doua Venire a Sa.
Un alt element ce se înscrie în aceeaşi tendiţă de pervertire a
adevărurilor de credinţă creştină, se numară şi învierea morţilor, ce este prezentată în multe din aceste filme horror într-o manieră în mod voit grotescă. Prin intermediul acestui tip de film - din neferiricire un gen destul de difuzat astăzi şi totodată urmarit - a luat naştere în imaginarul colectiv un "tablou" contrafăcut al învierii morţilor, după chipul şi imaginaţia omului rob al păcatului.
Atraşi de titlurile incitante, de efectele speciale de ultim moment folosite în realizarea lor, de renumele regizorilor sau actorilor din distribuiţie, ajungem să urmarim astfel de filme, poate fără a băga de seamă că în cadrul lor sunt batjocorite adevăruri de credinţă ale Bisericii Ortodoxe.
Fără a conştientiza, aceste imagini, special regizate pentru a inspira groaza şi frica, ajung să se aşeze în străfundul conştiinţei noastre, facându-ne să vedem într-un mod şi mai întunecat realitatea, mai urâtă şi mai hidoasă, chiar şi atunci când nu este cazul.
Atât Apocalipsa, cât şi învierea morţilor sunt unele dintre adevărurile de credinţă fundamentale ale Creştinismului, adevăruri ce se întemeiază pe Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. El S-a jertfit şi a Înviat pentru noi şi pentru mântuirea sufletelor noastre.
Însă, precum "saducheii” de odinioară, există numeroase persoane, chiar şi în rândul creştinilor, care nu cred nici în Învierea lui
Iisus Hristos, nici în învierea morţilor. Ori toate aceste scenarii menite să înspire groază, sunt dovada faptului că nu există credinţă în înviere.
De altfel, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este plină de
lumină şi tot aşa ne apar învierile pe care Mantuitorul le-a săvârşit în timpul slujirii Sale pământeşti. Desigur, atât în cazul întâlnirii cu Mântuitorul Înviat, cât şi în cazul persoanelor care au fost de faţă la învierea de catre Mantuitorul a acelor morţi , vor fi fost trăite sentimente de spaimă şi teamă, însă sub chipul acelui "mysterium tremendum”, experiat în faţa minunii, în faţa sfinţeniei manifestate. Nu a fost în niciun caz acea groază, inspirată de un trup descarnat, hidos şi înfricoşător.
Două lucruri le numeşte înfricoţătoare Biserică: păcatul şi, prin prisma lui, Judecata de Apoi. Judecata de apoi, legată de a Doua
Venire a Domnului, este numită înfricoşătoare, pentru ca atunci se vor vădi toate păcatele noastre nemărturisite, cele pentru care nu ne-am pocăit în timpul vieţii, păcate ce ne pot osândi la iad, la 
„suferinta   înveşnicită". Înţelegem de aici că nu trebuie să ne temem de Apocalipsă, de posibilele cataclisme şi evenimente tragice legate de ea, ci de propriul sfârşit, ca unul ce ne poate afla 
in  orice clipa   inruditi   cu pacatul şi departe de Hristos.
Apocalipsa nu înseamnă sfârşitul lumii, ci prefacerea ei în lumina Învierii, după cum nici moartea noastră nu înseamnă trecerea
în nefiinţă, ci trecerea într-un alt plan al existenţei. Mantuitorul înviat a spus femeilor mironosiţe, "Bucuraţi-vă! În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). La 
sfarsitul    vremurilor se vor bucura cu adevarat aceia care au înfruntat necazurile, ispitele şi încercarile cu indrăzneală, cei care împreună cu Hristos au biruit pacatul în ei înşişi şi în lume.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: "Dacă Hristos a înviat, şi noi vom învia!" Numai prin credinţă putem gusta fiecare dintre noi din veşnicia Învierii. De aceea, de fiecare dată încheiem de rostit Crezul, marturisind: "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vină”. Şi rostim, aşa cum marturiseşte din primele veacuri Biserica, nu cu groază şi frică nejustificate, ci cu nadejde deplină şi cu lumină pe chip.

Radu Alexandru

3 aprilie 2014

RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O, Prea Curata Fecioara, ceea ce esti plina de daruri, Imparateasa ingerilor si Maica crestinilor, ajuta-ne si noua cu sfintele tale rugaciuni si roaga-L pe Fiul tau si Dumnezeul nostru sa ne apere de toate ispitele celui rau. Roaga-te si pentru preotii tarii noastre, pentru tot clerul Bisericii Ortodoxe, roaga-te, Preafericita Fecioara, pentru parintii nostri, mosii si stramosii, roaga-te pentru tara aceasta Romania sa fie pazita de vrajmasii vazuti si nevazuti.
Intareste-ne credinta si ajuta-ne sa ajungem cu totii la limanul mantuirii, sa slavim si noi in ceruri pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, impreuna cu tine in vecii vecilor.


                                                      Sa alergam la Maica Domnului


“Cine nu vrea nu se vindeca. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. In cele din urma intelegem cine este de vina, intelegem ce se intampla inlauntrul nostru si ne lasam convinsi sa ne vindecam.
Sa alergam la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Credinta se manifesta prin vointa. Daca omul vrea sa se faca sanatos: “Vrei sa te faci sanatos?”, sa raspunda: “Da, vreau sa ma fac sanatos!”. Cand vrea cu adevarat, manifesta credinta adevarata. Cand are credinta adevarata, va manifesta si vointa adevarata. Ceilalti oameni care traiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-si gasesc odihna, nu-si gasesc vindecarea. Crestinii adevarati au aceasta sansa, Il au pe Hristos, o au pe Maica Domnului.
Cei care credem in Hristos, cei care suntem membri vii ai Bisericii si credem in Maica Domnului, o consideram Maica a noastra, sa alergam cu indrazneala la ea. Sa alergam si sa o rugam. Sa o rugam din tot sufletul nostru, din toata inima noastra, cu toata credinta si puterea din noi. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul nostru, sa ne vindecam de bolile trupesti si sufletesti”.(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnita mea, Editura Bizantina, 2009)
Sa alergam la Maica Domnului

“Cine nu vrea nu se vindeca. Cine vrea este vindecat de Harul lui Dumnezeu. In cele din urma intelegem cine este de vina, intelegem ce se intampla inlauntrul nostru si ne lasam convinsi sa ne vindecam.

Sa alergam la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate. Sa alergam la Maica Domnului, dar cu credinta. Credinta se manifesta prin vointa. Daca omul vrea sa se faca sanatos: “Vrei sa te faci sanatos?”, sa raspunda: “Da, vreau sa ma fac sanatos!”. Cand vrea cu adevarat, manifesta credinta adevarata. Cand are credinta adevarata, va manifesta si vointa adevarata. Ceilalti oameni care traiesc cu dumnezeii lor se chinuiesc, nu-si gasesc odihna, nu-si gasesc vindecarea. Crestinii adevarati au aceasta sansa, Il au pe Hristos, o au pe Maica Domnului.

Cei care credem in Hristos, cei care suntem membri vii ai Bisericii si credem in Maica Domnului, o consideram Maica a noastra, sa alergam cu indrazneala la ea. Sa alergam si sa o rugam. Sa o rugam din tot sufletul nostru, din toata inima noastra, cu toata credinta si puterea din noi. Sa aratam evlavie, sa facem metanii, sa-i sarutam icoana, sa ne ungem trupul cu untdelemn din candela ei ca sa se tamaduiasca trupul si sufletul nostru, sa ne vindecam de bolile trupesti si sufletesti”

.(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufletul meu, temnita mea, Editura Bizantina, 2009)

BIBLIA CEA ADEVĂRATĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

    CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE                                         BIBLIA CEA ADEVĂRATĂ 
     Motto: „Biblia este o carte care ne încălzeşte ca soarele şi ne hrăneşte ca pâinea. O carte care ne priveşte cu atâta bunătate şi încredere ca o lumină. Cine a pierdut pe Dumnezeul său şi-l poate găsi din nou în această carte“(H. Heine).
                                                                          Preot Ioan
                           Iubiţi credincioşi, 
       Numele de Biblie vine de la cuvîntul grecesc „Biblia“ care înseamnă cărţile. Prin Biblie sau Sfînta Scriptură se înţelege Cartea sfîntă care cuprinde la un loc toate scrierile inspirate ale unor sfinşite personalităţi dintre evrei şi ale profeţilor - scrieri care la un loc alcătuiesc Vechiul Testament - cum şi cele ale Apostolilor şi ucenicilor domnului Iisus Hristos, acestea formînd colecţia Noului Testament. Deci cărţile Vechiului şi Noului Testament, toate laolaltă, alcătuiesc Biblia sau Sfînta Scriptură. Vechiul Testament după Septuaginta (text grec) cuprinde 53 de dar cu conţinut moral.
    Noul Testament cuprinde 27 de scrieri istorice, didactice şi profetice. Expresia „Testament Nou“ este întîlnită în mai multe locuri: Luca 22:20; 1Corinteni 11:25; 2Corinteni 3:6; Evrei 9:15.„Iată , vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel ş i cu casa lui Iuda, Testament Nou“ (Evrei 8:8). 

    CE PUTEM SPUNE DESPRE TRADUCEREA BIBLIEI?

    Biblia a fost tradusă pentru prima dată în secolul II după Hristos, în limba siriacă - VETUS SYRA; în limba latină - secolul I, II - ITALA, corectată de Fericitul Ieronim - VULGATA (sec. IV - V) etc. Biblia sau Sfînta Scriptură a fost scrisă în ebraică (Vechiul Testament) şi în greacă (Noul Testament). Traducerile făcute în decursul timpului au căutat să redea cît mai exact sensul şi realitatea celor scrise în original. În anul 2000 î.d.Hr. este tradus în limba greacă Vechiul Testament (Septuaginta - numit aş a pentru că la traducere au participat 70 de înţ elepţ i). În ţara noastră a existat în secolul IX o traducere a Bibliei în limba slavonă - limba de cult în Biserică pînă în secolul XI. Primele traduceri fragmentare ale Bibliei în limba romînă au fost făcute de diaconul Coresi între 1560-1561. În 1648 apare Noul Testament (integral) tipărit la Alba Iulia de mitropolitul Simion Ştefan. În 1688 este tradusă toată Biblia (după Septuaginta - Vechiul Testament), iar Noul Testament, după un text grecesc original. Este numită Biblia lui Şerban Cantacuzino.
  De atunci au apărut mai multe ediţii, toate purtînd girul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Putem spune cu certitudine că Biblia este cea mai citită carte din istoria lumii. Educaţia oricărui om nu este completă dacă el nu a citit şi această carte. Nicolae Iorga spunea că: „Taina existenţei umane nu stă în a tră i, ci în a ş ti pentru ce tră ieş ti“.
Dintre toate cărţile lumii, Biblia este cartea care dă cel mai bun răspuns pentru cine vrea să afle sensul vieţii lui. Orice carte de lectură se citeşte o dată şi apoi se lasă bibliotecii.

Biblia însă, trebuie reluată mereu, pentru că este mai mult decît o carte, este Cartea Cărţilor.

 ● CARTE DE RELIGIE;
 ● CARTE DE Ş TIINŢĂ ;
 ● CARTE DE ISTORIE;
 ● CARTE DE GEOGRAFIE;
 ● CARTE DE BIOLOGIE;
 ● CARTE DE ETNOGRAFIE; 
● CARTE DE LITERATURĂ . 

      BIBLIA ESTE O CARTE DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE                                             UNIVERSALĂ 

                        BIBLIA - CARTE DE RELIGIE 

         Din Biblie poate afla tot omul despre Dumnezeul cel adevărat şi despre zeii popoarelor păgâne. Toată această Carte Sfântă este străbătută ca de un fir roşu de cuvintele care scot în evidenţă scopul vieţii noastre creştineşti-MÂNTUIREA, căci zice Iisus Hristos:„...Fiul Omului a venit să caute ş i să mântuiască pe cel pierdut“ (Luca 19:10), iar împăratul David strigă: „Dă -mi mie bucuria mântuirii Tale ş i cu Duh stă pânitor mă întăreşte“ (Psalm 50:13). În Vechiul Testament se arată felul în care s-a făcut pregătirea poporului evreu pentru a-L primi pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar în Noul Testament este cuprinsă învăţătura creştină. Din Biblie aflăm şi despre religiile altor popoare: EGIPTENII - au fost un popor politeist, adică credeau în numeroşi zei. Plăgile trimise de Dumnezeu asupra Egiptului, au fost îndreptate una câte una împotriva fiecarei zeităţi a ţării. CANAANIŢII - a căror religie ne stă ca o mărturie a decadenţei şi a imoralităţii unei societăţi umane desprinsă de Dumnezeu şi prăbuşită la nivelul animalitaţii credeau în Baal (Baal = zeu). Participanţii la ceremoniile religioase în cinstea lui Baal, celebrau fertilitatea, dedându-se la orgii dezgustătoare. Uneori pe altarele lor păgâne erau sacrificaţi copii. FILISTENII - aveau tot o religie politeistă. Credeau în zeii: Dagon, Astarteea şi Baal Zebub. HETIŢII - aveau şi ei tot un sistem politeist şi atunci când Solomon a adus în Israel idolatria, naţiunea s-a îndepărtat de închinarea la Dumnezeul cel adevărat (1Regi 11:9-13)FENICIENII - credeau în zei de parte bărbătească şi zei de parte femeiască. Şi sistemul lor de închinare mergea până la sacrificarea de copii. Căsătoria regelui Ahab cu feniciana Izabela, a prăbuşit Israelul în idolatrie (1Regi 18:19). ASIRIENII - aveau o religie naturalistă care personifica forţele naturii. Ei se închinau lui Şemac - Zeul Soarelui; lui Sin - Zeiţa Lunii şi lui Hadad - Zeul tunetului (Isaia 10:5-6; Ezechiel 16:28; Osea 8:9).BABILONIENII - puteau fi numiţi un popor al magiei. Împăratul Babilonului se afla sub totala dominaţie a magicienilor şi a vrăjitorilor. Proorocul Isaia le-a vestit pedeapsa ce-i aşteaptă (Isaia 14:22; 21:9).
Biblia surprinde şi războaiele pentru libertatea religioasă. Se discută despre jefuirea templelor, despre profanarea lor, depre închinarea la
 IDOLI  zei, Dumnezei 
Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea
Domnului ş au slujit Baalilor“ (Judecători 2:11).

 Dimensiunile luptei , morale, luptei religioase la care se referă Biblia, sunt date de unele descoperiri arheologice, cum ar fi tăbliţele scrise din cetatea Ugarit. Ele conţin descrierea miturilor, datinilor, ritualurilor crude, sălbatice, specifice religiilor Canaanului şi destinate zeului Baal, zeiţei Astarteea (3 Regi 14:23). 

                                           BIBLIA ŞI ŞTIINŢA

 În epoca în care a fost scrisă Biblia, oamenii au emis numeroase ipoteze privind FORMA PĂMÂNTULUI şi modul în care este susţinut în spaţiu. Spre exemplu, unii susţineau că pământul se sprijină pe patru elefanţi, care la rândul lor stau pe o enormă broască ţestoasă marină. Dar Biblia, departe de a se face ecoul ideilor fanteziste şi neştiinţifice ale acelor vremuri, spune cu simplitate: „El (Dumnezeu) întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic“ (Iov 26:7). Despre forma

pământului, The Encyclopedia Americana scrie: Potrivit celei mai vechi imagini pe care ş i-au fă cut-o oamenii, pă mântul era un disc rigid ş i plat, situat în centrul Universului. Ideea unui pământ în formă sferică nu a fost acceptată decât începând din Renaştere. Unii dintre primii navigatori se temeau să se aventureze până în apropiere de marginile discului terestru. Şi totuşi acum 2700 de ani, înainte de toate acestea Biblia a spus: „El(Dumnezeu) stă în scaun deasupra cercului pă mântului; pe locuitori îi vede ca pe niş te lă custe; El întinde cerul ca un vă l uş or ş i îl desface ca pe un cort de locuit“ (Isaia 40:22). Cuvântul ebraic CUGH, tradus aici prin CERC poate avea sensul de sferă sau globul pământului. Biblia nu a fost influenţată de ideea greşită că pământul este plat. 
  CIRCUITUL APEI 
despre care anticii nu ştiau nimic este descris în Biblie. Oamenii au observat de mult timp că fluviile se varsă în mări şi  oceane, fară ca adâncimea acestora să crească. Unii credeau că o cantitate egală cu aceea adusă de râuri şi fluvii se varsă peste extremităţile pământului. Mai târziu, s-a înţeles însă că Soarele pompează miliarde de litri de apă pe secundă sub formă de vapori. Norii formaţi din aceşti vapori de apă sunt antrenaţi de vânturi deasupra continentelor, unde cad din nou sub formă de ploaie sau ninsoare.
Acest circuit extraordinar despre care oamenii din antichitate nu stiu in general nimic este descris in Biblie si in acest verset
  „Toate   fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat“  (Eccleziast 1:7).

                  BIBLIA - CARTE DE ISTORIE

           Din Biblie aflăm atât despre ţări şi popoare, cât şi despre conducătorii lor. Din cartea Facerea aflăm că EGIPTUL a fost fondat de Miţraim, unul din fii lui Ham (Facerea 10:6). Avraam s-a dus şi el in Egipt să scape de foamete (Facerea 12:10). Tot în Egipt ajunge şi Iosif după ce a fost vândut de fraţii lui (Facerea 37:12-36). CANAANIŢII au locuit pe teritoriul Israelului de astăzi. FILISTENII au fost o naţiune tribală, crudă şi curajoasă, care au trăit în sud - vestul Palestinei. HETIŢII au fost un popor care a prosperat în Asia Mică (Exod 32:2). FENICIENII au locuit o fâşie îngustă de pământ între Liban şi Siria. Acest neam şi-a cunoscut culmea de glorie între anii 1050-850 î.d.Hr. (Ezechiel 27:8-9). ASIRIENII s-au ivit pe scena lumii din valea fertilă, aflată între Tigru şi Eufrat. Profetul Iona este trimis de Dumnezeu să vorbească cetăţii Ninive (Iona 1:1-13). BABILONUL a fost un extraordinar imperiu păgân. Despre domnia Babilonienilor în frunte cu regele Nabucadneţar se aminteşte de câteva ori în Biblie (2 Regi 24:10- 17; Daniel 1:13). PERŞII se trag dintr-un popor care a emigrat prin anul 2000 î.d.Hr.din Rusia şi s-a oprit să locuiască în partea de nord  a Mesopotamiei. Cirus împăratul perşilor le dă voie evreilor să se întoarcă în patrie şi să-şi reconstruiască Templul (2Cronici 36:22-23). GRECII s-au ridicat la putere predominantă pe scena lumii cam pe la sfârşitul perioadei de timp acoperită de relatările Vechiului Testament. Dominaţia imperiului grec a fost anunţată mai dinainte de profetul Daniel (Daniel 11:3-35). Răstignirea lui Hristos a avut loc sub ROMANI pe vremea împăratului Tiberiu (Luca 3:1). Martirajul lui Iacov, fratele lui Ioan s-a produs pe vremea împăratului Claudiu (Faptele Apostolilor 11:28 ;12:1- 2). Sfântul Apostol Pavel a cerut să fie judecat de Cezarul Nero (Faptele Apostolilor 25:11). În Vechiul Testament sunt amintiţi şi strămoşii noştri, SCIŢII: „Şi pe Menelau, capul a toată răutatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorociţii aceia, care măcar şi la Sciţi, de şi-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovaţi, pe aceştia i-a judecat spre moarte“ (2 Macabei 2: 47). În Biblie se fac referiri la ALEXANDRU MACEDON FIUL LUI FILIP ,LA DARIE REGELE PERSILOR ,(1Macabei1:1-2),la CIR  (Cyrus)
 regele perşilor (1Macabei1:1-2), la 45:1-2), la Pilat din Pont (Luca 23:3) etc. (Isaia Cercetările ştiinţifice au dovedit că evenimentele, faptele istorice cuprinse în Biblie sunt adevărate, redate cu precizie.  Arheologii au descoperit fortăreaţa lui Saul în Ghebea, grajdurile lui  Solomon la Meghida, edificiile lui Irod, locul în care a stat Iisus înaintea lui Pilat. Nume biblice, nume de personaje istorice au fost descoperite în inscripţii cuneiforme. Pe tăbliţele de lut ale asirienilor  s-au descoperit numele strămoşilor lui Avraam, aşa cum sunt ele în Biblie (Facerea 11). 

              BIBLIA - CARTE DE GEOGRAFIE, BIOLOGIE,                                                ETNOGRAFIE 

                  Biblia reconstituie universul în care a trăit Iisus, felul de a gândi şi a se comporta al oamenilor. Totul este plasat în timpul istoric respectiv şi în toposul real. Se pot face cu uşurinţă localizări pe baza numelor de localităţi, numelor diverselor forme de relief frecvent menţionate cu precizie în Biblie: CAPERNAUM - centrul misiunii lui Iisus, GOLGOTA, MUNTELE MĂ SLINILOR, APA  IORDANULUI, IERIHON, GALILEEA, IUDEEA, CEZAREEA, SINAI, NAZARET etc. Sunt locuri ce poartă şi astăzi aceste nume, altele au fost identificate sau descoperite în urma cercetărilor arheologice.
    Flora şi fauna la care se face referire în paginile Bibliei este cea specifică locurilor. Sunt frecvent amintite: măslinul, fisticul, vâscul, smochinul, rodia, cedrul etc. în descrierile făcute se referă la vegetaţia tropicală cu păduri de cedri, chiparoş i ş i stejari (Zaharia 11:1-2), sau la alte plante ca tufele de balsam (Ezechiel 27:17). Din flori, muguri,  arbuşti ce cresc şi astăzi în Palestina se extrăgeau ingrediente pentru parfumuri şi materii prime pentru coloranţi. Botaniştii au identificat mirodeniile biblice în vasele descoperite de arheologi. Cămilele, folosite pentru transport pe distanţe mari, aduceau mirodenii, aur, pietre scumpe (1 Regi 10:2).             
      Biblia cuprinde referiri la viaţa socială şi culturală a oamenilor. Sunt descrise aşezări omeneşti, cetăţi, fortificaţii, case, temple şi palate pe care săpăturile arheologice le-au scos la iveală, aşa cum s-a întâmplat cu oraşul istoric şi biblic Ninive, descoperit în  anul 1845 etc. Din interiorul locuinţelor patul de odihnă a lipsit multă vreme. Haina, o învelitoare de lână, servea ca pat şi covor (2 Regi 9:13; Matei 21:7-8). Târziu a fost cunoscut divanul (Ezechiel 23:4). Oamenii aveau îndeletniciri diverse: pescari, agricultori, negustori, constructori. Agricultorii asigurau existenţa cu roadele câmpului. Grâul era măcinat în casă cu ajutorul unor râşniţe de mână (Ieremia 25:10-11). Negustorii înfloresc comerţul. Se descoperă ţiţeiul (nafta în limba babiloniană): „Şi tovarăşii lui Neemia au numit apa aceea Nephtar“ (2 Macabei 1:36)
        
Oamenii acelor timpuri erau buni constructori. Au ridicat temple, ziduri de apărare, canale pentru transportarea apei etc. Tehnica folosită la construirea Turnului Babel prezentată în Biblie (Facerea 11:3-4) a fost confirmată de cercetările arheologice. 
      Acei trăitori cunoşteau numeroase mijloace de vindecare aşa cum dovedesc descoperirile arheologice făcute la Ugarit în 1939 de francezi. Ei au descoperit o carte străveche care conţine tratamente pentru cai. Sunt leacuri naturale folosite şi la oameni, preparate din plante, fructe, muştar, lemn dulce etc. Este prezentat şi un medicament la care se referă şi Biblia în 2 Regi 20:7: „Isaia a zis: Luaţi o turtă de smochine. Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat“. Se desprind şi alte preocupări ale oamenilor puse în lumină de existenţa bibliotecilor, întrecerilor sportive: „...se ţineau jocurile cele din cinci în cinci ani la care era de faţă şi regele“ (2 Macabei 4:18)
          Valorificând informaţiile din Biblie, privind îndeletnicirile oamenilor şi locurile în care le practicau, evreii au reconstituit modernul stat Israel. Din Biblie au aflat ce plante pot fi cultivate şi unde. Din Cartea Judecătorilor au ştiut că filistenii cultivau grâu, aveau grădini de măslini, aveau regiuni cu viţă de vie (Judecători 15:5). 
    Folosind ca ghid textul Bibliei, oamenii au găsit fântânile de apă săpate în vremea lui Avraam, păstor în ţara de miazăzi unde avea păşuni şi apă (Facerea 26:17-18). Luând în seamă menţiunea din Biblie „...ţară  ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scote aramă“ (Deuteronom 8:7-9), s-a descoperit aproape de Beerşeba zăcăminte de fier şi aramă, ce fuseseră exploatate de filisteni.

                 BIBLIA - CARTE DE LITERATURĂ 

       Numeroasele lucrări referitoare la Biblie, apărute de-a lungul timpului, menţionează multitudinea speciilor literare incluse în ea. Biblia conţine:

 CĂRŢI ISTORICE - Cartea lui Iosua, Cartea Judecătorilor, Cartea Rut, Cartea întâi a regilor, Cartea a doua a regilor, Cartea a treia a regilor, Cartea a patra a regilor, Cartea întâi a cronicilor (Paralipomena), Cartea a doua a cronicilor (Paralipomena), Cartea întâi a lui Ezdra, Cartea lui Neemia;

 CĂRŢI PROFETICE - Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechiel, Daniel, Osea, Ioil, Amos, Avdie, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia, Maleahi;

 CĂRŢI POETICE - Iov, Psalmii, Proverbele, Eccleziastul, Cântarea Cântărilor; 

CĂRŢI BIOGRAFICE - ăn Noul Testament: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

  Biblia a fost socotită: cântare de dragoste, imn liturgic, text de lege, descriere istorică ... Ea cuprinde pilde, parabole, epistole, povestiri, predici.
   Aducem ca exemplu în primul rând PILDA sau PARABOLA - o istorisire literară cu caracter moralizator, care ne învaţă un adevăr duhovnicesc. Spre exemplu: „A zis Iisus Hristos ucenicilor:
 «De aceea le vorbesc în pilde, că vă zând, nu văd ş i auzind, nu aud, nici nu înţ eleg»“ (Matei 13:13).
Pildele din Bibilie sunt în număr de 35: 
Cele două case (Matei 7:24-27); 
Haina nouă ş i burdufurile noi (Matei 9:16-17);
 Semă nă torul (Matei 13:3-8); 
Pilda neghinei (Matei 13:24-30);
 Pilda gră untelui de muş tar (Matei 13:31-32); 
Pilda aluatului (Matei 13:33); 
Comoara ascunsă (Matei 13:44);
 8 Mă rgă ritarul de preţ (Matei 13:45-46);
 Pilda nă vodului (Matei 13:47-50); 
Pilda robului nemilostiv (Matei 18:23-25); 
Pilda lucră torilor viei (Matei 20:1-16); Pilda celor doi fii (Matei 21:28-32); 
Pilda vierilor (Matei 21:33-46); 
Pilda nunţ ii fiului de împă rat (Matei 22:1-14);
 Pilda celor doi robi (Matei 24:45-51); 
Cele zece fecioare (Matei 25:1-13); 
Pilda talanţ ilor (Matei 25:14-30); 
Pilda cu să mânţ a (Marcu 4:26-29);
 Pilda portarului (Marcu 13:34-37); 
Pilda copiilor mofturoş i (Luca 7:31-35); 
Pilda celor doi datornici (Luca 7:41-43); 
Samarineanul milostiv (Luca 10:25-37); Prietenul de la miezul nopţ ii (Luca 11:5-8); 
Pilda bogatului neînţ elept (Luca 12:16-21); 
Pilda smochinului neroditor (Luca 13:6-9); 
Pilda celor poftiţi la cină (Luca 14:15-24);
Turnul netermintat ş i regele prudent (Luca 14:28-33);
 Oaia ră tă cită (Luca 15:4-7);
 Drahma pierdută (Luca 15:8-10); 
Fiul risipitor (Luca 15:11-32); 
Iconomul necredincios (Luca 16:1-9); 
Robi netrebnici (Luca 17:7-10);
 Judecă torul nedrept (Luca 18:1-8); 
Pilda vameş ului ş i a fariseului (Luca 18:9-14); 
Pilda minelor (Luca 19:11-27). 

   În Biblie găsim mai multe EPISTOLELa cele 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel se mai adaugă: Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, A doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, A doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, A treia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda, Apocalipsa Sfântului Ioan Telogul.
Biblia conţine un număr impresionant de PERSONAJE cu caractere şi destine arhetipale. Personajele biblice au dimensiuni simbolice. Iată câteva dintre marile figuri biblice: Iisus Hristos, Maria, Iosif, Ioan, Moise, David, Petru, Pavel, Iov, Iona, Cain, Abel, Ilie, Adam, Eva, Cei trei magi, Enoh, Iacov. 
    Sunt folosite în Biblie FIGURI DE STIL care adaugă frumuseţe, vioiciune şi sens textului. Prin aceste figuri de stil Cuvântul lui Dumnezeu va fi mai puternic şi mai clar şi ne poate ajuta să înţelegem versetele care par contradictorii. Exemplificăm cu: ALEGORIA, un procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. Alegoria descrie un lucru folosindu-se de imaginea unui alt lucru. Aducem ca exemplu alegoria „Viţa cea adevărată“ (Ioan 15) în care Vierul este Dumnezeu-Tatăl, Viţa este Domnul Iisus Hristos iar mlădiţele sunt credincioşii. METAFORA este o comparaţie din care lipseşte termenul comparat. De exemplu, Domnul Iisus Hristos a spus: „Eu sunt Pâinea vieţii“ (Ioan 6:48). Cu privire la Cina cea de Taină la care Mântuitorul a spus: „Acesta este Trupul meu care se dă pentru voi....Acest pahar este legea cea nouă, întru Sângele meu, care se varsă pentru voi...“ nu este vorba de o metaforă, ci cuvintele trebuie luate în sens literal, căci atunci când a rostit El aceste vorbe, pâinea s-a prefăcut în PREA SFÂNT TRUPUL SĂUiar vinul s-a prefăcut în PREA CURAT SÂNGELE SĂU.HIPERBOLA este o figură de stil care constă în exagerarea mărimii, importanţei reale a lucrurilor. Hiperbolele sunt frecvent folosite în Biblie şi iată ca exemplu Psalmul 119:20: „Totdeauna mi se topeş te sufletul de dor“. 
     PERSONIFICAREA este o figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însuşiri omeneşti. Spre exemplu citim în Isaia 55:12: „Munţ ii ş i dealurile vor ră suna de veselie înaintea voastră ş i toţ i copacii din câmpie vor bate din palme“.

                               VALOAREA BIBLIEI 

         Nu întâmplător Biblia, dreptarul de mare sfinţenie al vieţii omului,cartea cea mai căutată şi cu cea mai mare circulaţie şi influenţă asupra sufletelor, vreme de milenii, a mai fost numită CARTEA CĂRŢILOR, CARTEA DE CĂPĂTĂI, CEA MAI INTERESANTĂ CARTE. Valoarea ei este multiplă. Biblia are:                   VALOARE SPIRITULĂ - Cuprinde învăţătura de credinţă despre Dumnezeu. 
           VALOARE COGNITIVĂ - Cunoaştem adevăruri despre naşterea Universului, despre oameni, locuri, organizare socială, relaţii sociale, guvernare, organizarea armatei, a bisericii, despre credinţe, ocupaţii, obiceiuri, dinainte şi după Hristos. 
           VALOARE LITERARĂ - Biblia foloseşte stilul poetic, naraţiunea, descrierea, pilde, predici, studiul unor caractere, figuri de stil, o limbă literară şi în acelaşi timp pune în circulaţie expresii care o dată auzite se şi întipăresc în suflet, ca de exemplu: 
● „Dacă dragoste nu am , nimic nu sunt“ (1Corinteni 13:2); 
● „Toţ i cei ce scot sabia de sabie vor pieri“ (Matei 26:52);
 ● „Iată Omul !“ - „Ecce Homo !“ (Ioan 19:5);
 ● „Daţ i Cezarului ce este al Cezarului ş i cele ce sunt ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu“ (Matei 22:21); 
● „Unde te duci?“ - „Quo vadis?“ (Ioan 13:36); 
● „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură “. 
             VALOARE EDUCATIVĂ - în Biblie sunt abordate teme fundamentale ale existenţei (scopul vieţii noastre creştineşti, relaţia cu Dumnezeu, iubirea sfântă, dragostea, familia creştină, relaţia părinţi- copii, divorţ, recăsătoria, valori materiale, prietenie, ispitire, mândrie, compasiune, blândeţe, păcat, nădejde, milă, încredere, mulţumire, cinste, iertare, pace, rugăciune....). 
            VALOARE MORALĂ - Se conturează în Biblie legi ale existenţei (legea iubirii din care decurg toate celelalte: legea armoniei, a echilibrului, legea morală etc.). Biblia este un dreptar pentru oamenii credincioşi, un abecedar al existenţei, o chartă a îndatoririlor umane şi a convieţuirii în lume. Biblia este izvor pentru deontologie, poate fi socotită PRIMUL COD ETIC.

          BIBLIA ARE VALOARE DE ADEVĂR VEŞNIC, DE                                                 NETĂGĂDUIT!

             Biblia stă în faţa cititorului ca o prescure care poate să rămână pâine nedospită, poate deveni anafură sau se poate transfigura în Trup euharistic. Există deci trepte de iniţiere, trepte de pătrundere, trepte de cunoaştere şi trepte de sfinţenie. 

                                  BIBLIA
                                                                     (Prof. Floarea Bontea) 

Biblia este cartea-n care,  Căci în paginile sale
Aparent sunt doar poveşti; Sunt comori de-nţelepciune,
Însă nu-i ceea ce pare,        Spre-a găsi la toate-o cale,
Pildele de-i tâlcuieşti.        Să ieşi din deşertăciune.

Inspiraţia divină,                 Înainte de citire,
După care cartea-i scrisă, Roagă-te la Dumnezeu,
Dă celor aleşi lumină,         Să-ţi dea chei de desluşire
De la Dumnezeu trimisă.         Şi ajutor să-ţi dea mereu.

Că nu toţi au dezlegare,     Prin a Bibliei citire
Tainele să le-nţeleagă        Mintea să ţi-o limpezească,
Şi nu-i dat la fiecare,         Să-ţi dea har de întărire
Bogăţia s-o culeagă.                Şi credinţa să-ţi sporească.

Ia lumină şi-ntărire
Din cuvinte potrivite,
 Din cădere şi orbire 

Ieşi pe căile sfinţite.


               ESTE BIBLIA DEMNĂ DE ÎNCREDERE ?

      Pentru mulţi oameni Biblia nu este nimic mai mult decât o carte scrisă de oameni înţelepţi într-o epocă de mult apusă. Biblia însă afirmă despre ea însăşi: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate. Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun“ (2 Timotei 3:16-17).
 Deci, Biblia este demnă de toată încrederea. 
        Un ambasador lua masa adesea într-un restaurant din Paris, împreună cu mai mulţi oameni ce se declarau atei. Conversaţia acestora se învârtea adesea în jurul Bibliei pe care o criticau în fel şi chip, fără milă, spunând că ea nu are nici-o valoare. Într-o zi, ambasadorul le ceru voie să citească dintr-o carte foarte veche, pe care zicea că a găsit-o la un anticar. Ascultătorii au fost încântaţi de    măreţia gândirii şi simţirii, exprimate de necunoscutul autor. Atunci ambasadorul le spuse: „Aceasta este o pagină din Biblia pe care o criticaţi fără s-o cunoaşteţi. Întreaga Biblie este la înălţimea paginii care v-a stors admiraţia“. Fusese o pagină din proorocul Isaia. 
        În Sfânta Scriptură se întâlnesc şi texte dificile, pline de sens şi greu de interpretat. Nu există erori în textele sfinte ale Bibliei, există doar o mărginire a înţelegerii noastre. Cititorul trebuie să fie înzestrat cu evlavie şi smerenie. Mulţi oameni citesc Biblia ca pe o interesantă carte de istorie. O citesc aşa şi nu merg mai departe de acest punct de vedere pentru că nu îl văd pe Iisus Hristos-Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Ea trebuie citită în stare de rugăciune, trebuie să avem sentimentul că ne vorbeşte Hristos. Când te rogi vorbeşti cu Dumnezeu, iar când citeşti Biblia vorbeşte Dumnezeu cu tine şi atunci gândurile dumnezeieşti îşi vor face loc în mintea noastră. Deci, pentru înţelegerea corectă a Bibliei este nevoie în primul rând de o credinţă adâncă adică, de încredinţarea că Sfânta Scritură cuprinde cuvântul lui Dumnezeu. Şi să nu uităm un lucru: trebuie cercetat textul în contextul său.
     În Biblie întâlnim cuvinte cu două înţelesuri: unul literal, verbal sau gramatical şi unul simbolic tipic spiritual sau mistic. Spre exemplu: ADAM după sensul literal înseamnă PRIMUL OM. ADAM după sensul mistic înseamnă HRISTOS: „..Adam, care este chip al Celui ce va să vină“ (Romani 5:14). MANA după sensul literal este HRANĂ OBŢINUTĂ (dar picată din cer). MANA după sensul mistic este SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE. EXISTĂ OARE ÎN BIBLIE SENTINŢA: „CREDE ŞI NU CERCETA“ 
      În perioada comunistă se reproşa Bisericii că prosteşte lumea, că o aruncă în întuneric deoarece respinge cunoaşterea. Şi multă cerneală roşie a curs împotriva aşa-zisului dicton biblic: „Crede şi nu cerceta!“. Mulţi oameni s-au îndepărtat de Sfânta Biserică Ortodoxă numai aflând acest dicton care ucide aspiraţia firească a omului spre cunoaştere. Dar, de fapt acest dicton nu există în Biblie, ci există tocmai opusul lui: „Cereţi ş i vi se va da; CĂUTAŢI ŞI VEŢI AFLA; Bateţi şi vi se va deschide!“ (Matei 7:7). Am putea spune cuiva «Crede şi nu cerceta» când este vorba despre Sfintele Taine. Credem cu toată fiinţa că Iisus Hristos s-a  născut din Fecioara Maria care a rămas fecioară şi în naştere şi după naştere. Ori, aceste lucruri nu le putem cerceta. Le credem. Sunt taine ale lui Dumnezeu. Credem cu toată tăria că la Bobotează Duhul Sfânt se coboară prin apele ce se sfinţesc prin rugăciunea preoţilor, dar cum se pogoară Duhul Sfânt nu putem cerceta, rămâne o taină, un mister.
ARE CINEVA DREPTUL SĂ MODIFICE (SĂ SCOATĂ SAU SĂ ADAUGE) ÎN BIBLIE, ÎN VREUN FEL, UN CAPITOL, UN VERSET, UN CUVĂNT SAU CHIAR O VIRGULĂ?
Categoric nu! Mare pedeapsă vor avea cei care intenţionat traduc
greşit Biblia. Pentru că iată ce scrie acolo „Iar de va scoate cineva 
 din cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din 
pomul   vieţii  şi  din  cetatea  sfîntă şi  de  la  cele  scrise  în  cartea 
aceasta „   (Apocalipsa 22:19). Iată, tocmai de aceea ne spune Tertulian „
Unul a  schimbat cu mîna sa textul, altul cu răstălmăcirea sa înţelesul“ (Contra ereticilor). Iar Sfîntul Igantie Teoforul zice„Ereticii, pentru a părea
  vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu  propriile  lor
gînduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare, amestecate cu
miere şi vin: cel care nu ştie,  ia cu plăcere băutura otrăvitoare şi
moare din pricina acelei rele dulceţi“ (Către Traileni 6: 2-5).
           Şi pentru a ne fi mai clar, iată spre exemplu, ce înseamnă a schimba locul unei simple virgule. Pe cruce fiind răstignit, Hristos îi spune tîlharului din dreapta Sa, după ce acesta îl recunoaşte de Dumnezeu şi se căieşte: „ADEVĂRAT GRĂIESC ŢIE , ASTĂZI VEI FI CU MINE ÎN RAI“ (Luca 23:43). Observaţi virgula pusă înainte de cuvîntul astăzi, ceea ce înseamnă: chiar astăzi vei fi cu mine în rai. Unul din cultele religioase pune virgula după cuvîntul astăzi: „ADEVĂR GRĂIESC ŢIE ASTĂZI , VEI FI CU MINE ÎN RAI“Prin mutarea virgulei dispare siguranţa mîntuirii tîlharului şi implicit şi a noastră. Adică adevărul îl spune astăzi, dar va fi cu Dumnezeu în Rai, nu se ştie cînd, peste 1000, 2000 de ani sau poate niciodată . 

 UN CREŞTIN ORTODOX POATE CITI ORICE PLIANTE CU CONŢINUT RELIGIOS SAU ORICE BIBLIE I-AR CĂDEA ĂN                                                           MÂNĂ?

            Conform cu porunca a 7-a bisericească: „Să nu citim cărţi neortodoxe“, un creştin ortodox nu trebuie să citească orice, pentru a nu  cădea din neştiinţă în necredinţă. Deci, să nu intrăm în contact şi să nu acceptăm ideile, pliantele şi bibliile celor ce ne învaţă altceva decât Sfînta Biserică Ortodoxă: „Iar de basmele cele lumeş ti ş i bă beş ti, fereş te-te ş i deprinde-te cu dreapta credinţă “ (1Timotei 4:7).
 Şi iată în continuare o întâmplare adevărată care ne lămureşte despre cele de mai sus: 
Înt-o zi a venit la mine o doamnă care plîngea în hohote. Eu am întrebat-o: „Doamnă, de ce plîngeţi?“, iar ea mi-a spus: „Părinte, am trei copii. Doi sunt sănătoşi, iar cel mai mic, care este în clasa a noua, trage să moară. L-am spovedit, l-am împărtăşit, dar suntem supăraţi că nici nu ştim măcar de ce boală zace. De trei săptămîni, în fiecare seară, citesc Paraclisul Maicii Domnului. Ieri noapte, după rugăciuni, de oboseală şi de supărare am adormit îmbrăcată. Mi-a apărut în vis Maica Domnului şi mi-a spus: „Ţi-am auzit rugăciunile, şi-am numărat lacrimile şi aş putea să duc rugăciunile la  Fiul meu şi Dumnezeul vostru, dar tu ţii în casă cărţi de la alte culte religioase, printre care şi o biblie de-a lor, în care eu sunt numită nevastă (soţie). Şi aşa ceva mie nu-mi place, căci eu n-am fost nevasta nimănui. Sunt pururea Fecioara Maria“. Dimineaţa, cînd m-am sculat, mi-am adus aminte visul, am strîns toate pliantele sectante din casă inclusiv biblia sectantă şi am venit să-mi arătaţi de ce era supărată Maica Domnului“. Am deschis biblia neortodoxă şi i-am arătat că la Matei 1:20, Maica Domnului este numită nevasta lui Iosif, pe cînd în Biblia ortodoxă este numită logodnica lui Iosif. „Şi acum ce să fac părinte?“, m-a întrebat apoi femeia. I-am spus: „Biblia aceasta lăsaţi-mi-o mie, mergeţi acasă şi cu toată nădejdea să vă rugaţi în continuare, căci dacă v-a numărat lacrimile Maica Domnului cînd aveaţi biblia sectantă în casă, acum cînd n-o mai aveţi, nu vă poate lăsa fără ajutor“. A patra zi doamna a venit din nou la mine, tot plângând, dar acum cu lacrimi de bucurie în ochi, fiindcă fiul ei a început să se însănătoşească. După alte 40 de zile a venit încă o dată la mine să-mi mulţumească. Eu i-am spus: „Doamnă, lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să-i mulţumiţi, nu mie!“ Iar dînsa mi-a zis: „Părinte, aş vrea să vă rog, ca pe unde v-o purta Dumnezeu paşii, să spuneţi creştinilor ortodocşi să nu ţină în casă biblie de la cultele religioase (adventişti, baptişti, iehovişti, penticostali, evanghelişti liberi...) sau cărţi de la aceste culte religioase,, fiindcă Maica Domnului nu le va primi rugăciunile după cum spunem: Prea Sfîntă Născătoare de Dumnezeu, primeşte rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi 15 Biblia cea adevărată Dumnezeului nostru şi cere-i să mîntuiască prin tine sufletele noastre“.

  CUM PUTEM  ŞTI  DACĂ  O  BIBLIE  ESTE  DE  LA  ALTE                               CULTE  RELIGIOASE? 

     Casa cu biblie ortodoxă este binecuvântată de Dumnezeu, şi de aceea putem spune: Nici o casă de creştin-ortodox fără Biblie! Pentru a şti cum putem să deosebim o Biblie ortodoxă de una sectantă, vom compara pe cea ortodoxă cu biblia britanică, aceasta fiind o traducere făcută de Dimitrie Cornilescu. 
Acesta a părăsit Biserica Ortodoxă şi între anii 1921-1924 a tradus Biblia, nu după texte originale, ci după texte engleze, franceze şi germane. Apărută într-o formă grafică deosebită, Biblia Cornilescu este folosită astăzi de majoritatea sectelor care o revizuiesc aşa cum  le dictează interesul. Este o traducere intenţionat greşită, şi menţionăm mai jos numai cîteva diferenţe:

 1. Pe copertă nu are cruce. Dar atenţie, mai nou, unele culte religioase pun şi crucea pe copertă pentru a ne amăgi să citim biblia lor.
 2. Apoi, deschidem la prima pagină şi acolo ne uităm dacă scrie: 

Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cu aprobarea Sfîntului Sinod.
 Dacă scrie aşa, este ortodoxă. Dacă nu are acest gir, este de la alte culte religioase.
 3. Cele mai multe Biblii ale cultelor religioase au cuprinsul la început, pe când în bibliile ortodoxe, el se află la sfârşitul cărţii.
 4. Biblia ortodoxă are în cuprinsul Vechiului Testament 53 de cărţi, iar Biblia de la cultele religioase are în cuprinsul Vechiului Testament 39 de cărţi.
 Deci din nou apare o diferenţă între ele.
 5. Căutăm în Biblie la capitolul cu Psalmi, luând spre exemplu Psalmul 50, vom observa că este totalmente diferit. Şi nu numai acest psalm nu corespunde; şi cu ceilalţi situaţia este aceeaşi. 
6. În Biblia cultelor religioase, la Psalmul 96:7, scrie: „Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor, şi cari se fălesc cu idolii“.
 Iată, cultele religioase au înlocuit cuvântul „chipuri cioplite“ cu alt cuvânt - „icoane“Au făcut aceasta pentru a condamna cinstirea Sfintelor Icoane, însă trebuie reţinut un lucru: pe vremea aceea (în timpul împăratului David) nu existau icoane şi  nici nu ar fi putut exista, fiindcă Iisus Hristos încă nu se născuse, nu luase trup din Fecioara Maria. 
În Noul Testament, la ortodocşi, scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, LOGODNICA ta“ (Matei 1:20).
 În Noul Testament, la cultele religioase (adeventişti, baptişti, evanghelişti, iehovişti...), scrie: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, SOŢIA (NEVASTA) ta“ (Matei 1:20). 
Noi ştim foarte bine că, Maica Domnului este Pururea Fecioară. Ea nu a fost soţia sau nevasta cuiva. Acest cuvînt, soţie sau nevastă, este o hulă la adresa Maicii Domnului.

     OARE EXISTĂ ŞI OAMENI CARE NU CRED CĂ BIBLIA A            FOST SCRISĂ SUB INSPIRAŢIA DUHULUI SFÂNT?

      Există oameni care nu cred că Biblia a fost scrisă sub inspiraţia
Duhulu Sfânt.  Ori,  iată ce  n spun Sfîntu Aposto Pavel:
Toată
Scriptura este insuflată de Dumnezeu ş de folos spre învăţătură, spre
mustrare,  spre   îndreptare,  spre   înţelepţirea     cea   întru                  dreptate“
(2 Timotei 3: 16).
Cum a grăit Duhul Sfînt prin gura acestor autori ai
 Bibliei putem înţelege, foarte simplu, dacă ne gîndim, spre
exemplu, la frumoasele sunete pe care le scoate o trompetă atunci când suflă compozitorul în intrument. Asemenea trompetei au fost slujitorii lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei, care au fost pătrunşi de suflul lui Dumnezeu, fiind insuflaţi de Duhul Sfînt. 

      O femeie îşi aşezase taraba cu fructe lîngă un pod. Cînd nu avea clienţi citea din Biblie. Într-o zi un client a întrebat-o: „Ce carte citiţi dumneavoastră tot timpul?“„Această carte este Biblia, cuvîntul lui Dumnezeu,“ i-a răspuns ea. „Bine, dar ce dovadă ai că în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu? Cine ţi-a spus?“. Atunci femeia i-a spus: „El însuşi!“ „Păi, cum adică, a vorbit Dumnezeu cu dumneata personal?“. Pe moment femeia a rămas puţin dezorientată, dar apoi uitîndu-se spre cer, i-a arătat aceluia soarele şi l-a întrebat: „Domnule, poţi să-mi dovedeşti că acela este soarele?“ „Desigur, i-a răspuns omul, cea mai bună dovadă este că îmi dă lumină şi mă încălzeşte“. „Adevărat, acesta este răspunsul, însă este valabil şi pentru întrebarea pe care mi-aţi pus-o. Dovada că în Biblie se află cuvântul lui Dumnezeu este faptul că îmi dă lumină şi căldură în suflet“.
 Şi într-adevăr, citind din Biblie o singură pagină, un verset şi chiar un singur rând, unui om i se poate schimba în sens pozitiv tot mersul vieţii, începând din acea clipă. 

                                        Iubiţi credincioşi, 

      O carte, una singură are Dumnezeu pe pământ prin care vrea să ne vorbească despre El şi despre planul său de mântuire a sufletelor noastre. Însă oamenii se împart în trei categorii: unii îşi hrănesc sufletul citind din ea în fiecare zi, alţii habar n-au de ea, şi, în sfârşit, o parte care citesc Biblia, însă tradusă de oameni neautorizaţi (biblie a cultelor religioase). Iată ce spune marele poet german Goethe: Biblia nu este o carte naţională ci o carte a naţiunilor. Ea este o carte care va tră i veş nic, pentru că atât cât va fi lumea, nimeni nu se va gă si să spună : Eu o pricep în tot amă nuntul ş i în tot cuprinsul ei. 
    Viaţa unui popor şi puterea lui depinde de atitudinea pe care o ia faţă de Biblie. Viaţa este scurtă ca un film. Fă-ţi timp să citeşti Biblia, să te rogi, să mergi la Biserică, să te spovedeşti, să te împărtăşeşti şi nu invoca justificări de genul: sunt prea tânăr, prea fără griji, prea sigur pe mine, prea fericit, prea ocupat, prea îngrijorat, prea bătrân, căci apoi urmează prea târziu.
          Iată ce spune Sfântul Atanasie cel Mare, în a 39-a Scrisoare Pascală, despre cărţile Bibliei care alcătuiesc Canonul Vechiului şi Noului Testament: „Acestea sunt izvoarele mântuirii, aş a încât cel care însetează , să -ş i astâmpere setea cu cuvintele ce se află în ea. Nu există sub soare lucru mai dureros, decât un creş tin ortodox care ş tie a citi, dar nu are în casa sa Biblia ş i nu citeş te din ea zilnic ca să ia dar ş i putere“. 

    Citind Biblia vei înţelege că viaţa aceasta este plină de darul şi     îndurarea lui Dumnezeu! 
Bibliografie orientativă: Biblia, E.I.B.M., 1988; „învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă“, Craiova, 1952; „Catehism creştin-ortodox“, E.I.B.M., 1990; Preot Gabriel Sorescu, „Apologetica iubirii“; Verner Keller, „Arheologia Vechiului şi Noului Testament“, Editura Psychomassmedia, Bucureşti, 1995. 

            Completare la Cateheza Biblia cea adevărată 

După ce a propovăduit în lume adevărul de netăgăduit al învăţăturii Sale, Mântuitorul S-a adresat Sfinţilor Apostoli cu următoarele cuvinte: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura (Marcu 16:15). Prima şi cea mai importantă îndatorire a creştinilor ortodocşi este cunoaşterea dumnezeieştii învăţături ce ne-a fost dată pentru mântuirea sufletelor şi dobândirea vieţii veşnice. Este vorba de învăţătura cuprinsă în Sfânta Scriptură şiSfânta Tradiţ ie. Pentru creştinii ortodocşi Cuvântul lui Dumnezeu este lumina ce le luminează calea spre viaţa veşnică. Spunea un scriitor încă de la începutul acestui secol: „Prima operă care ar trebui pusă în mână poporului este Biblia. Biblia este în adevă r Cartea, Cartea prin excelenţ ă , Cartea Că rţ ilor“. „Sfă nta Scriptură cu evlavie să o citiţ i, că ci întru ea Se ascunde Dumnezeu. El întru ea se ascunde ş i prin ea Se descoperă . Nicio carte din lume nu vă poate spune mai mult despre Dumnezeu sau despre voi, decât Sfânta Scriptură “ (Sfântul Tihon de Zadonsk).

     Scurtă comparaţie între Biblia ortodoxă şi cea neortodoxă 

 ► În Vechiul Testament, Exod 20:14, în Biblia altor culte scrie: „Să nu preacurveş ti“.
 ► În Vechiul Testament, Exod 20:14, în Biblia ortodoxă scrie: „Să nu fii desfrânat“.
Preacurvia înseamnă relaţii sexuale între două persoane căsătorite. Curvia înseamnă relaţii sexuale între o persoană căsătorită şi una necăsătorită. Concubinajul înseamnă relaţii sexuale între două persoane necăsătorite. Biserica Ortodoxă interzice oricare din cele trei relaţii toate fiind desfrânări.
 ► În Noul Testament, Luca 2:14, în Biblia altor culte scrie: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu ş i pe pământ pace între oamenii bineplăcuţi Lui“.
 ► În Noul Testament, Luca 2:14, în Biblia Ortodoxă, scrie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu ş i pe pă mânt pace între oameni bună voire. Ei consideră că numai lor le-a lăsat Dumnezeu pace, ei fiind oamenii bineplăcuţi Lui, după textul: „Pacea mea las vouă“ (Ioan 14:27) adică numai cultelor religioase.
 ► În Biblia altor culte, scrie: „În ziua cea dintâi a să ptă mânii, fiecare dintre voi să pună deoparte acasă , ce va putea, după câş tigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu“ (1 Corinteni 16:2).
 ► În Biblia Ortodoxă, scrie: „În ziua cea dintâi a să ptă mânii (Duminica), fiecare dintre voi să -ş i pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea atunci când voi veni“ (1 Corinteni 16:2).
 Comparând cele două texte observăm că în Biblia altor culte apare cuvântul acasă, pentru că ei nu merg în acea zi de Duminică la Sfânta Biserică ca de altfel nici în alte zile. Moise spunea ca în ziua de sabat să aducă la Cortul Sfânt... 
► Referitor la ziua de odihnă în Biblia altor culte scrie: „Ră mâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu“ (Evrei 4:9)
► Referitor la ziua de odihnă în Biblia Ortodoxă scrie: „Drept aceea s-a lă sat altă să rbă toare de odihnă poporului lui Dumnezeu“ (Evrei 4:9)

                   Adâncul de necuprins al Sfintei Scripturi

      În lumea aceasta există destule lucruri adânci, profunde, dintre care am aminti marea, cerul sau sufletul omului mai adânc decât orice (Ieremia 17:9). Mai adâncă decât toate acestea este Sfânta Scriptură. Înţelepţii lui Dumnezeu, care s-au dedicat studiului acesteia, spun că este un zăcământ nesecat de apă, un necuprins zăcământ de aur, un ocean de bogăţie duhovnicească.
        În adâncul mărilor se ascund lumi de basm, populate cu corali, peşti aurii, mărgăritare, animale-plante. Valori nepreţuite se ascund şi în locurile unde s-au scufundat corăbii ce transportau obiecte de mare preţ. în adâncul mării există, aşadar, comori neştiute, comori ce pălesc însă înaintea celor aflate în această carte a lui Dumnezeu. În Biblie se ascund comori de o mare putere duhovnicească.            Adesea creştinii osteniţi sufleteşte, citind doar două trei versete din Psaltire, şi-au recăpătat puterea. Tăria cuvântului dumnezeiesc îi ridică pe cei căzuţi şi doborâţi. Uneori oamenii au trecut prin încercări grele. Pământul li s-a cutremurat sub picioare. Totuşi au izbutit să iasă biruitori, fiindcă s-au sprijinit pe un cuvânt al Sfintei Scripturi. Grăitor este cazul Sfântului Ioan Gură de Aur care, intrând în conflict cu autorităţile şi pregătindu-i-se prigoana, a rămas neclintit, tocmai deoarece căpătase o nebiruită putere dintr-un fragment din Matei 28:20, care spune „Iată, Eu sunt cu voi“.                 De multe ori, oameni scufundaţi în păcate s-au schimbat cu totul, devenind de nerecunoscut, tocmai datorită faptului că au studiat câteva pagini din Sfânta Scriptură. De asemenea, unii intelectuali au început să studieze Sfânta Scriptură pentru ca, găsind greşeli în ea, să o poată combate. Însă puterea Scripturii i-a transformat în fervenţi apărători ai Creştinismului. Cel mai la îndemână ne este exemplul lui Athenagoras (sec. II), devenind mai apoi apologet al Creştinismului. Un alt exemplu grăitor este acela al lui Max Muller (sec. XIX), cunoscut lingvist şi specialist britanic în domeniul mitologiei şi religiilor. La început Muller a socotit Sfânta Scriptură ca fiind un text asemănător textelor sacre din religiile occidentale, pe care le-a studiat mai mult decât oricare dintre contemporanii săi. Şi-a închipuit că Sfintele Scripturi sunt pline de conţinut mitologic. În foarte scurt timp însă a simţit cum din paginile Scripturii se ivea o lumină sfântă care, cu timpul, l-a transformat într-un adevărat apărător al Creştinismului. El însuşi a comparat această lumină cu aceea care l-a lovit pe Saul în drumul său spre Damasc. 
          Când cineva se ocupă cu studiul Sfintei Scripturi, mintea sa, venind în contact cu cuvântul sfânt al al lui Dumnezeu, se curăţă şi se sfinţeşte. Părintele Porfirie povesteşte că pe când era mic se îngrijea să înveţe mereu pe de rost capitole întregi din Sfintele Evanghelii. Făcea aceasta pentru curăţia inimii, adică pentru a-şi curăţa cugetul de gânduri necucernice şi deşănţate. Când mintea ne este îndreptată spre cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu, acestea se aseamănă unui curent electric care alungă şi ucide gândurile păcătoase. Cugetele ruşinoase pier, ca şi cum ar fi electrocutate.
        Un ieromonh ascet din Sfântul Munte Athos, Părintele Daniil, în timp ce citea Sfânta Evanghelie, datorită grăitei desfătări pe care o trăia, izbucnea în lacrimi care cădeau pe paginile Evangheliei, până ne se mai distingeau literele de loc. Cu cât ne îndeletnicim şi trudim mai mult citind Biblia, cu atât mai profunde sunt desfătările pe care ni le dezvăluie.
            În oceanul Sfintei Scripturi se ascund comori de frumuseţe duhovnicească. Iar frumuseţea ne atrage întotdeauna fiind o reflectare a Raiului. Există frumuseţi pământeşte care îi încântă pe oameni dar şi frumuseţi duhovniceşti care îi atrag pe cei ce iubesc cele cereşti. Frumuseţea duhovnicească nu este ca o floare care înfloreşte dimineaţa spre a se ofili o dată cu lăsarea serii. Nu este ca frumuseţea florilor de vară, ca toate se trec o dată cu sfârşitul verii. 
 Biblia  conţine belşug de frumuseţe. Pentru a o gusta însă, este necesară o curată vedere duhovnicească. Omul ce cugetă lumeşte, trăindu- şi viaţa în păcat, nu o poate simţi. 
     Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „A nu crede în cele scrise în dumnezeiasca Scriptură, ci a introduce altele din mintea ta, socot că acest lucru aduce mare primejdie pe capul celor ce îndrăznesc să facă aceasta“. 
    Iar Sfântul Ignatie Briancianinov ne învaţă astfel: „Sfântul Duh, care a grăit prin Prooroci şi Apostoli cuvântul lui Dumnezeu, l-a tâlcuit prin Sfinţii Părinţi. Atât cuvântul lui Dumnezeu cât şi tâlcuirea lui sunt dar al Sfântului Duh. Numai această tâlcuire o primeşte Sfânta Biserică Ortodoxă! Numai această tâlcuire o primesc adevăraţi ei fii! Cel ce tâlcuieşte după bunul plac Evanghelia şi întreaga Scriptură leapădă prin aceasta tâlcuirea ei de către Sfinţii Părinţi de către Sfântul Duh. Cel care leapădă tâlcuirea de către Sfâtul Duh, leapădă fără nici o îndoială, însăşi Sfânta Scriptură“. 
      Biblia stă în faţa cititorului ca o prescure care poate să rămână nedospită, poate să devină anafură sau se poate transfigura în Trup Euharistic. Trepte de iniţiere, trepte de pătrundere, trepte de cunoaştere, trepte de sfinţenie.
     Unui ucenic pe care l-a spovedit, Părintele Nicodim Măndiţă, i-a zis: „- Frate, nu-ţi dau alt canon decât să citeşti Noul Testament de cinci ori. De patru ori ca să-ţi fie ca patru pereţi de casă, iar a cincea oară ca să-ţi fie de acoperământ pentru casa sufletului tău“.
     O bătrână care nu ştia carte l-a întrebat: „- Părinte, cum să citesc Noul Testament, că nu ştiu carte?“ Iar el i-a răspuns: „- Dar când primeşti scrisoare de la feciorul tău, nu te duci la un vecin să ţi-o citească? Aşa să faci şi cu Noul Testament. Roagă pe cei ce au dragoste să-ţi citească şi amândoi vă veţi folosi“.   

                           Biblia, o carte actuală 

       Timpul nostru este marcat de un stres în creştere. Nenumărate imagini ne asaltează zilnic. Mijloacele de transmitere a ştirilor fac lumea noastră tot mai mică. Nici o generaţie înaintea noastră nu a văzut şi nu a auzit aşa de multe ca noi. O noutate o înlocuieşte pe alta. Deseori nu putem nici să medităm la impresiile variate ale unei singure zile. Nu putem acest lucru din cauză că sunt prea multe, unele le uităm, altele le reţinem fără să vrem. Fluxul de informaţii ne blochează, pentru că suntem deja plini.
        Cine îşi mai face timp pentru o carte ca Biblia? Are ea să ne spună ceva? Mai sunt actuale învăţăturile ei vechi de milenii? Aşa se întreabă unii oameni din zilele noastre, care sunt obişnuiţi să considere important numai noul. Dar pentru a auzi glasul lui Dumnezeu, trebuie mai întâi să facem linişte în interiorul nostru. Cine îşi va face timp pentru a citi Biblia va observa că Dumnezeu ne vorbeşte tuturor.

                Raportul dintre Vechiul şi Noul Testament

        Cu privire la raportul dintre Vechiul şi Noul Testament, Sfântul Ioan Gură de Aur zice:
 Acolo litera, aici Duhul,
 acolo corabia, aici Fecioara,
 acolo toiagul lui Aaron, aici Crucea,
 acolo mielul, aici Hristos,
 acolo azima, aici pâinea.
      Deosebirea dintre cele două Testamente este ca deosebirea dintre frică şi dragoste. 

                   Haideţi să citim Sfânta Scriptură 

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4:4).
      Cât de mult ne asemănăm noi, astăzi, după cum citim în „Pilda semănătorului“, cu sămânţa căzută între spini, care, înăbuşindu-se, nu a putut aduce roadă! Asemenea şi noi, copleşiţi de grijile veacului în care trăim, abia mai găsim timp să facem o rugăciune, să mergem la Sfânta Biserică în zilele de duminică şi sărbători, să mai citim o carte duhovnicească sau cartea de căpătâi a oricărui creştin, Sfânta Scriptură. Şi totuşi, dacă am cugeta mai mult, am descoperi că grija pe care trebuie să o avem faţă de suflet, este cu mult mai mare importanţă faţă de multe alte „griji“ mărunte care au pus stăpânire pe viaţa noastră de zi cu zi. 
     Aşa, bunăoară, ar fi mai de folos dacă în fiecare zi am renunţa puţin din timpul pe care ni-l răpeşte televizorul, ori mâncătorul de timp joc de table, remy sau orice altă distracţie măruntă şi ne-am îndeletnici măcar un sfert ori o jumătate de oră cu cititul Sfintei Scripturi. 
           Cât de trebuincioasă este citirea Sfintei Scripturi ne arată Cuviosul Nicodim Aghioritul care ne sfătuieşte: „Toţ i creş tinii care ş tiu carte sunt datori a citi Dumnezeieş tile Scripturi“. Asemenea Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Fă ră citirea Sfintelor Scripturi nu poate cineva a se mântui“. Sfântul Serafim de Sarov, obişnuia să citească toate Evangheliile în fiecare săptămână şi spunea că „de fiecare dată învă ţa ceva nou“.                      Cutremurătoare cuvinte! Dacă mântuirea noastră depinde, pe 
lângă altele, şi de citirea şi mai ales de cugetarea şi îndeplinirea celor citite în Sfânta Scriptură, iată aici temeiul pentru care tot creştinul trebuie să se nevoiască a citi Sfânta Scriptură cât mai des, mai ales în că vremurile în care trăim sunt atât de tulburi şi înşelătoare. Aşa după cum ne arată şi Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul: „Dacă în vremea cea veche era neapărată nevoie de citirea Scripturilor (când erau şi povăţuitori destui cu viaţă sfântă şi lumea era mai credincioasă)dar oare astăzi când s-au înmulţ it vicleş ugurile în lume ş i s-au împuţ inat pă storii cei buni, acum când nu mai gă seş ti pildă de viaţă curată ş i nici povă ţuitori sufleteş ti, cu cât mai mult trebuie să ne sârguim la citirea Sfintelor că rţ i pentru a nu greş i drumul mântuirii.... Deci, să fim cu pază de orice vă tă mare sufletească ş i mai sârguitori la citirea Sfintelor Scripturi că ci în ele vom afla mângâiere ş i luminare“
Citirea Sfintei Scripturi aduce, deci, mângâiere şi luminare celor deznădăjduiţi şi întristaţi, dar nu numai atât. Îndeletnicindu-se cu lectura Cărţilor Sfinte punem pavăză patimilor de tot felul şi nu le lăsăm să ne mai pătrundă în minte, căci Sfintele Scripturi sunt pentru cuget trâmbiţa care ne trezeşte să ne împotrivim păcatului, aşa cum ne arată Sfântul Efrem Sirul: „În ce chip trâmbiţ a strigând în vreme de ră zboi, deş teaptă osârdia vitejilor luptă tori împotriva inamicului, aş a ş i Sfintele Scripturi deş teaptă osârdia ta spre cele bune ş i te îmbă rbă tează pe tine împotriva patimilor. Pentru care, frate al meu trezeş te-te ş i te sârguieş te de-a pururea a te lipi de citirea Sfintelor Scripturi, ca să te înveţ e pe tine cum se cade a fugi de cursele vră jmaş ului ş i a dobândi viaţ a veş nică “.
        Acelaşi Sfânt Părinte Efrem Sirul ne spune că citirea Sfintei Scripturi ne luminează mintea pentru că Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, „graiuri ale Duhului Sfânt“; „Citirea Sfintelor Scripturi poate foarte mult să lumineze şi să adune mintea noastră, căci ele sunt graiuri ale Sfântului Duh şi în tot felul îi înţelepţesc pe cei ce le citesc“.
    Pe de altă parte, lecturarea Sfintei Scripturi nu este doar o simplă osteneală a intelectului uman, căci, când citim Sfânta Scriptură,
       Dumnezeu însuşi ne vorbeşte. Citirea Sfintei Scripturi este mai presus de toate, aşa cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur„o rugăciune al cărei folos nu întârzie să se arate. Este cu neputinţă ca cel ce stă de vorbă cu Dumezeu să nu dobândească vreun folos“.           Că este rugăciune, că mută mintea la cer, acelaşi Sfânt Ioan Gură de Aur ne arată zicând despre citirea dumnezeieştilor Scripturi: „Mare bună tate este, iubiţ ilor, citirea dumnezeieş tilor Scripturi. Aceasta face pe suflet filozof. Aceasta mută mintea la cer“. Înălţătoare cuvinte! Iată ce realizare măreaţă, să te opreşti, puţin măcar, din iureşul vieţii cotidiene şi aplecându-ţi atenţia la cuvintele Sfintei Scripturi, să păşeşti cu mintea la cer, să găseşti acolo, în această dorită rugăciune, liniştea sufletească, pe care, atât de greu o găseşti în viaţa ta zbuciumată. 
            Şi ce este oare mai de dorit în această viaţă pământească, decât să-ţi găseşti o oază de pace sufletească în deşertul neţărmurit al grijilor şi necazurilor de tot felul! Pentru aceasta, trebuie numai, frate creştine, să-ţi găseşti plăcuta îndeletnicire de a citi Sfânta Scriptură şi, poate, înainte ca somnul să-ţi aducă aşteptata odihnă trupului, să cugeţi cu smerenie la cele ce Dumnezeu ţi-a descoperit în lectura zilnică obişnuită. Este de mare folos să meditezi la cele pe care le-ai citit căci aşa după cum spune Sfântul Isaac Sirul:„Meditarea neîncetată a Scripturii este lumina sufletului. Că ci aceasta întipă reş te în suflet amintiri folositoare, pentru pă zirea de patimi ş i pentru stă ruirea în dorul de Dumnezeu, în cură ţenia rugă ciunii“.
         La fel, arătând frumuseţea şi folosul citirii Sfintelor Scripturi, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Cât de dulce este citirea Sfintei Scripturi, este mai dulce decât orice pă ş une, mai plă cută decât raiul ş i mai ales, când ş tiinţ a se adaugă lecturii. Pajiş tile, frumuseţ ea florilor, frunziş ul copacilor, iedera ş i arbuş tii desfă tează privirea, dar după puţ ine zile toate se ofilesc. Cunoaş terea Scripturilor întă reş te însă duhul, cură ţă conş tiinţ a, smulge deasupra să geţ ilor diavolului, ne face să locuim aproape de cer, eliberează sufletul de legă turile trupului, dându-i aripi uş oare ş i face să intre în sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodată mai bine“. 
       Frate creştine, dacă cele ce ai citit până acum te-au determinat să-ţi doreşti şi tu să fii un consecvent cititor al Sfintei Scripturi Ortodoxe, atunci nu mai sta pe gânduri. Citeşte în fiecare seară câteva versete sau un capitol din epistolele Sfântului Apostol Pavel, sau din Sfintele Evanghelii, ori din Vechiul Testament şi cugetând apoi la cele citite, în aşteptarea somnului, vei dobândi pacea şi liniştea sufletească de care ai atâta nevoie.  „Căutaţi liniştea sufletească în Evanghelie pentru că ea este izvorul nesecat al tuturor adevărurilor, ceea ce nu se mai găseşte nicăieri“, spunea Kant, lăsând parcă, cu titlu de testament aceste cuvinte peste veacuri, cu dorinţa de a descoperi fiecare comoară din adâncul sufletelor noastre. 

                            Să cari apă cu un coş de nuiele      Un bătrân călugăr care îşi petrecea viaţa mai mult în rugăciune şi meditaţie, s-a plâns într-o zi stareţului că lui nu-i rămâne nimic în cap din toate predicile şi citirile din Sfânta Biserică, sau de la trapeză, sau din alte ocazii, şi că ar cere să fie scutit de acestea. Poate că era greu de cap, poate că nu-i intrau în minte pentru că mintea îi era permanent ocupată cu rugăciunea, dar el a dat vina pe neputinţa lui intelectuală. Stareţul a socotit că gândul şi cererea lui e o călcare de rânduială şi i-a dat un canon:
 - Să iei cuvioş ia ta unul din aceste două coş uri de nuiele, să cari trei zile apă de la izvor ş i să uzi ră sadul de varză din gră dina mă nă stirii. Sper că Dumnezeu te va lumina la sfârş itul celor trei zile ş i vei înţelege că citirile ş i predicile nu sunt fă ră folos.
      Erau două coşuri alături, ambele murdare, pline de noroi. Se cărase cu ele bălegar. Şi-apoi cum să cari apă cu un coş de nuiele! Dar ascultarea din viaţa călugărească îşi are curiozităţile ei, dar, după cum vom vedea, are şi sensurile ei pline de înţelepciune.                      Bătrânul s-a mâhnit în sufletul său, dar şi-a făcut ascultător
  semnul Sfintei Cruci şi luând unul din coşuri a pornit să îndeplinească porunca şi canonul. - Ce-ai că utat, ai gă sit! - îşi zise el, mustrându-se pe sine. Iată că ai ajuns la bătrâneţe să cari apă cu ciurul! Trei zile a cărat apa, făcând drumul de la izvor până la răsadniţă, bineînţeles ajungând de fiecare dată cu coşul gol. Nici măcar cu o picătură de apă nu ajungea la grădină. Dacă nu s-ar fi întâmplat să plouă, s-ar fi uscat răsadurile de tot. A treia zi, seara a aşezat coşul lângă celălalt şi s-a dus la stareţ, după cuviinţă, să-şi ceară iertare. Stareţul i-a ieşit înainte şi s-au îndreptat amândoi spre locul unde erau cele două coşuri.
 - Oare de ce ţ i-am dat canonul pă rinte? Aha, întrebai ce rost au citirile ş i predicile, că tot nu-ţ i ră mâne nimic în cap ş i cereai să te scutesc de ele. Aş a este? Am auzit că fă cându-ţ i canonul pe care ţ i l-am dat, mă tot bodogă neai: stareţ sucit, om fă ră minte, să mă pună să car apă cu un coş de nuiele, ş i câte nu mai ziceai. Am vrut să te folosesc chiar cu riscul de a compromite ră sadurile. Ei, acum ai înţ eles că totuşi 26 Biblia cea adevărată citirile ş i predicile îş i au rostul lor, chiar când ţ i se pare că nu le înţ elegi ş i mai ales când nu-ţ i ră mân în cap?  Nu-ţ i vor fi ră mânând în întregime, dar ceva tot ră mâne. Aş a cred eu.
 - Cum era să înţeleg? a ripostat bătrânul încă mai mâniat. Am înţeles că trebuie să fac ascultare. Asta-i tot la ce gândeam înainte. - Nu nu-i vorba de asta. Ascultare ştiam că ai, şi ai dovedit-o timp de trei zile. Eu am urmărit altceva. Aici sunt două coşuri, cum erau şi acum trei zile când ţi-am dat canonul. 
     Oare nu vezi nici-o deosebire între ele? Bătrânul s-a uitat atent la ele şi deodată faţa i s-a luminat: Unul e murdar iar celălalt e curat. - Care e curat? - Cel cu care am cărat apă. - Vezi? i- a zis stareţul. N-ai putut duce apă cu el, fiindcă coşul n-a ţinul apa, şi nici acum nu are apă în el. Dar cărând mereu apă cu el, şi petrecând-o prin pereţii lui, atât cât a ţinut la început coşul s-a curăţit. Vezi ce frumos e? Aşa se întâmplă şi cu mintea ta. Ţi se pare că nu reţine, dar pritocind mereu cuvintele, citirile şi predicile, ele te curăţesc fără să prinzi de veste şi dau minţii prilejuri de rugăciune, de pocăinţă şi multe subiecte de meditaţie. Călugărul a făcut metanie mare şi s-a întors la chilie luminat. Când a bătut clopotul de adunare pentru citirea psalmilor Utreniei, a fost cel dintâi care a intrat în Sfânta Biserică.

                                       Citirea Sfintei Scripturi   
      Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu. Ea este cartea de căpătâi a fiecărui creştin şi constituţia Sfintei Biserici, pe care trebuie să o cunoaştem. Dintre toate cărţile care s-au scris în lumea aceasta, nici una nu se poate asemăna cu Biblia, scrisă de Prooroci şi de Sfinţii Apostoli, cu asistenţa neîntreruptă a Duhului Sfânt. Sfânta Scriptură este izvor curat şi etern de viaţă spirituală şi regulă supremă a credinţei.
       Cuvintele Sfintei Scripturi sunt lumină pentru noi. După cum cel lipsit de lumina firească nu poate merge pe drumul cuvenit, tot aşa şi cel ce nu este luminat de raza învăţăturii biblice poate greşi, rătăcind în întuneric. Prin cuvânt Dumnezeu a fă cut să se să lă ş luiască lumina, se spune în rugăciuea de la Agheazma Mică.      Cuvintele Sfintei Scripturi sunt scrisoarea pe care Dumnezeu ne-o adresează nouă, căci zice Fericitul Augustin: Dacă în rugă ciune noi vorbim cu Dumnezeu, în Sfintele Scripturi, dimpotrivă , Dumnezeu este Cel Care ne vorbeş te nouă . Dar trebuie să ne facem timp să-L ascultăm, după ce am citit scrisoarea Sa. Ce am spune despre un marinar de cursă lungă, care i-ar scrie în fiecare dimineaţă soţiei, iar aceasta nu i-ar citi scrisorile, fiind prea ocupată?
      Aşa  ne vorbeşte nouă Dumnezeu, iar noi, de multe ori nu citim scrisoarea Sa, din cauza grijilor mărunte. Scriitorul rus Merejkovski, mărturisea odată unui prieten că zilnic citeşte din Sfânta Scriptură şi de fiecare dată are impresia că citeşte ceva nou, fiind convins că nu va putea pătrunde niciodată profunzimea ei. S-a şters coperta Bibliei mele, - zicea el - paginile ei s-au îngălbenit, foile s-au îndoit, legătura cărţii s-a stricat. Ar trebui s-o dau din nou la legat, dar nu mă îndur să mă lipsesc de ea chiar doar pentru câteva zile. Ce-mi vor pune oamenii în sicriu când ca să fiu înmormântat? Biblia! Cu ce voi învia? Cu Biblia! Ce-am făcut de seamă în viaţă? Am citit Biblia! 
      Astăzi s-au înmulţit vicleşugurile pe pământ, când nu mai găseşti pildă de viaţă curată şi nici îndrumători sufleteşti, trebuie să ne sârguim la citirea Sfintelor Cărţi, pentru a nu greşi drumul mântuirii. De aceea Sfântul Serafim de Sarov îndeamnă: Dacă nu găsim un părinte capabil de a ne conduce la viaţa contemplativă, trebuie să ne conducem după Sfânta Scriptură, căci Dumnezeu însuşi ne porunceşte: Cercetaţ i Scripturile, că ci acelea mă rturisesc despre Mine (Ioan 5:39).
     Cuvântul Sfintei Scripturi este sabia Duhului (Efeseni 6:17), care taie necazurile şi încercările ce năvălesc asupra noastră. Acest cuvânt linişteşte frământările inimii, alungă disperarea, modelează sufletul creştinului în duhul sfinţeniei, ridicându-l la statura bărbatului desăvârşit (Efeseni 4:13). Ascultând cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător (Evrei 4:12), ne trezim din somnul greu al păcatului şi urmând calea virtuţii, primim arvuna nemuririi. În acest sens, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune clar: Adevă rat, adevă rat zic vouă , dacă cineva va pă zi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac (Ioan 8:51). (Predici la duminicile de peste an, Vestirea Evangheliei Mântuirii, Dr. Irineu Pop - Bistriţeanul, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2008).

                              Citirea Sfintei Scripturi 

       Mântuitorul spune cercetaţ i Scripturile, că ci ele mă rturisesc pentru Mine. Deci ştim din gura lui Hristos că Sfintele Scripturi sunt mărturii ale lui Dumnezeu. Proorocul David zice: În calea mă rturiilor Tale, Doamne, m-am desfă tat ca de toată bogă ţia. Mare adevă r este în aceste cuvinte.
           Când începem a citi Biblia, să n-o citim aşa ca pe oricare altă carte. Nu! 
Aşa ne învaţă Sfiinţii Părinţi: iei Biblia, zici Tatăl nostru, faci trei metanii, faci Sfânta Cruce de trei ori deasupra Bibliei şi pe faţa ta. Săruţi  Biblia şi zici aşa: Doamne, descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta! Doamne, arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, pentru că Biblia este plină de Duhul lui Dumnezeu şi noi ne rugăm să ne deschidă Dumnezeu ochii minţii, să înţelegem ceea ce citim şi să mulţumim lui Dumnezeu. 
        Orice creştin are voie să citească Sfânta Scriptură, dar nu oricine are dreptul de a învăţa, de a tălmăci cuvântul Sfintei Scripturi. Dreptul acesta îl are numai Biserica, care este stâlp ş i temelie a adevă rului (1 Timotei 3:15). 
         Dreptul de a învăţa îl au numai episcopii, preoţii şi diaconii, fiindcă zice Sfântul Apostol Pavel: Cum vor propovă dui dacă nu au trimitere? (Romani 10:15). Fiecare este dator să-şi vadă darul şi chemarea pe care o are: Oare toţ i sunt apostoli? Oare toţ i sunt prooroci? Oare toţ i sunt învă ţă tori? (1 Corinteni 12:28-30). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa spune: Nu spargeţ i oasele Sfintei Scripturi, având dinţ ii înţ elegerii de lapte. Sfânta Scriptură cuprinde trei înţelesuri: 
1. înţelesul după literă, obştesc, gramatical, verbal sau istoric.
 2. înţelesul alegoric, metaforic, mai înalt sau sufletesc. 
3. înţelesul spiritual duhovnicesc.
 ◙ Fiecare se luminează din Sfânta Scriptură, pe măsura curăţiei minţii şi a inimii lui. Iată, dacă am sta mâine cu toţii în faţa soarelui, şi ar fi soarele la amiază, şi unu-i cu un ochi, altu-i cu amândoi, altul este miop, altul zăreşte numai oleacă cu amândoi ochi, fiecare se împărtăşeşte din lumina soarelui după măsura puterii lui cea văzătoare. La fel şi cu mintea. După măsura în care ne-am curăţit mintea şi inima, putem înţelege Sfânta Scriptură.
 ◙ Citirea Sfintei Scripturi ne ajută la adunarea gândurilor din risipire.
 ◙ Citirea Bibliei adună şi luminează mintea.
 ◙ Prin citirea Sfintei Scripturi mintea noastră se deşteaptă, se adună, se luminează şi i se dă cunoştinţa de Dumnezeu.

                                   Am citit Biblia

          Scriitorul rus Merejkowski, care a trăit ca refugiat în Franţa, într-o carte (Hristos, acest necunoscut), se exprima aşa despre Biblie: În fiecare zi citesc din Noul Testament şi voi citi atâta vreme cât ochii mei vor putea să citească; şi voi citi pretutindeni pe unde voi afla lumină, la lumina soarelui sau la aceea a focului, în miez de zi sau în miez de  noapte, în fericire sau în nefericire, sănătos sau bolnav... Mi se pare totdeauna că citesc ceva nou de tot, ceva necunoscut până atunci, ceva ce nu voi putea niciodată să pătrund până-n adânc, până la capăt. Auritura marginilor a dispărut, hârtia s-a îngălbenit, legătura de piele s-a ros, câteva foi s-au dezlipit. Ar trebui să-l dau la legat din nou; dar nu sunt în stare să-l părăsesc. Tremur la gândul că trebuie să mă despart de el pentru câteva zile... Ce-mi vor pune oare în sicriu? Biblia. Ce am făcut pe pământ? Am citit Biblia. 

                             Descoperirea lui Columb 

                  Pe vremea când oamenii credeau că pământul este plat,   Cristofor Columb (1451-1506) a descoperit că el este rotund. Columb a crezut din tot sufletul ceea ce afirma. Cei din jur l-au ironizat şi l-au batjocorit. Cum a descoperit Columb că pământul este rotund? Prin cercetarea Bibliei! Citind acest adevăr în Biblie, Columb s-a grăbit să-l creadă.
         Ca urmare, în loc să ajungă la capătul pământului în călătoria sa, el a descoperit un pământ nou. În anul 1502, Columb scria regelui Ferdinand şi reginei Isabella următoarele cuvinte:Descoperirea mea împlineş te pe deplin ceea ce fusese scris de proorocul Isaia. Cristofor Columb a fost un om care citea Biblia şi aşa a găsit afirmaţia proorocului Isaia: El (Dumnezeu) ş ade deasupra cercului pă mântului... (Isaia 40:22). 
      Iată încă o dovadă, că multe altele, că Biblia este adevărată!

        Rugăciune pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi 

        Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea neînserată a cunoştinţei dumnezeirii Tale şi deschide ochii noştri spre cunoaşterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi şi frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupeşti cu totul călcându-le, viaţă duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându- le şi făcându-le. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi purururea şi în vecii vecilor. Amin. 

                      Voltaire huleşte creştinismul 

            Voltaire (1694-1778) marele filozof şi scriitor francez, un înverşunat duşman al Bisericii lui Hristos, afirma într-o scrisoare către un prieten de- al lui, că peste 20 de ani Biserica Creştină nu va mai exista, iar Biblia va dispărea şi că nimeni nu o va mai citi. Oare s-a împlinit profeţia lui Voltaire, sau el a fost un profet mincinos, ca atâţia alţii??? Istoria ne dovedeşte, că exact după 20 de ani, Voltaire moare, iar casa în care el a scris scrisoarea către prietenul său, a devenit una din multiplele tipografii destinate tipăririi Bibliei. Voltaire credea că a profeţit pieirea Bisericii lui Hristos, dar în realitate a profeţit pieirea lui. Biserica a rămas şi vă dăinui până la sfârşitul veacurilor. Doctorul care l-a îngrijit până în clipa morţii, mărturisea înspăimântat că muribundul era chinuit de groaznice mustrări de conştiinţă, din care cauză aiura. Abia atunci şi-a dat el seama cum ar fi trebuit să trăiască şi ce-l aşteaptă după moarte, căci i-a zis doctorului: Dacă îmi prelungeşti viaţa cu 6 luni, îţi dau jumătate din averea mea, iar de nu, să ştii că eu la dracu mă duc şi te iau şi pe dumneata cu mine.

                                    Zâmbetul ceresc

       Să vă spun despre un creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran. Citise mult Sfânta Scriptură, însă în afară de aceasta nu mai citise nici o altă carte. Acum se afla în aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi alţi oameni cu înaltă cultură, care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest biet ţăran se străduia să aducă la Hristos pe un membru al Academiei de ştiinţe. Dar în schimb primea numai ironii.
 - Domnule, nu-ţi pot explica mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd... - Ia nu- mi mai spune mie poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos? - Nu pot să-ţi spun cum Îl văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri poate vedea cineva. În vis, să zicem, vezi multe lucruri. Mie mi-i deajuns să închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul meu, acum văd pe cumnata mea, pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un altfel de vedere. Văd pe Hristos! - Chiar Îl vezi pe Hristos? - Da, Îl văd! - Nu mai spune, cum îl vezi? Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum te priveşte? Zâmbeşte vreodată? - Ai găsit, a răspuns ţăranul, îmi zâmbeşte! - Domnilor, veniţi să auziţi ce îmi spune acest om! Mă ia în batjocură. Zice că Hristos îi zâmbeşte. Arată-mi şi mie cum îţi zâmbeşte?
          Acesta a fost unul din cele mai mari momente din viaţa mea. Ţăranul a luat o înfăţişare foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie luminoasă. Un zâmbet a apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu pictor ca să zugrăvesc acel zâmbet. Era într-însul o doză de întristare pentru sufletul pierdut al omului de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în acel zâmbet! Avea atâta dragoste şi compătimire şi o bucurie de a mântui acel suflet! Toată frumuseţea Raiului se vedea în zâmbetul acelei feţe. Era murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul ceresc al Raiului. Iară, profesorul, şi-a plecat capul şi a zis: „Ai dreptate, domnule. Ai vă zut pe Hristos. Ţ i-a zâmbit“. (Ierom. Petroniu Tănase - Întâmplări minunate din vremea noastră) 

              Cuvinte minunate şi adevărate despre Biblie 

           Viaţa creştinului este Biblia creş tin ortodoxă . Fericit cel ce citeşte cuvintele Bibliei! Este o mare diferenţă între cărţi făcute de oameni şi Cartea (Biblia) care face oameni. Poate că Biblia o fi veche, dar adevărurile ei sunt totdeauna noi. Biblia nu are nevoie să fie rescrisă, ci recitită. Bibliile prăfuite conduc la vieţi murdare. Cine ţine Biblia deschisă (adică citeş te din ea) nu va găsi închisă poarta cerului! Sfânta Scriptură ne învaţă cel mai bun fel de a trăi, cel mai nobil fel de a suferi şi cel mai liniştit mod de a muri. Ori păcatul ne va despărţi de Biblie ori Biblia ne va despărţi de păcat. Nu te îngrijora pentru ce nu înţelegi din Biblie… fii îngrijorat pentru ce înţelegi şi nu trăieşti. Nu vom putea niciodată să distrugem Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, ne putem însă distruge foarte uşor pe noi înşine încercând să le încălcăm. Biblia este o fereastră prin care putem privi din lumea aceasta, ca dintr-o închisoare, înspre libertatea veşniciei. Nu este şansa de mântuire pentru cel ce, cumpărând o Biblie, n-o citeşte sau citind-o, n-o trăieşte. Nu există pericolul ca Biblia să ajungă o carte depaşită, atâta vreme cât noi nici n-am ajuns încă să ţinem pasul cu ea.Biblia este cartea răspunsurilor mici şi mări. Oamenii nu resping Biblia pentru că se contrazice pe sine, ci pentru că îi contrazice pe ei. 
         Noul Testament este cea mai bună carte care a fost şi va fi vreodată cunoscută în această lume. Biblia nu este cuvântul omului despre Dumnezeu, ci cuvântul lui Dumnezeu despre om. O Biblie necitită este semnul unui creştin distrus. Biblia este dată pentru a fi pâine pentru fiecare zi, nu prăjitura pentru ocazii speciale. Biblia nu este doar o carte - este putere vie.  Este imposibil să înrobeşti mental sau social un popor care citeşte Biblia. Principiile Bibliei sunt fundamentul libertăţii umane. Existenţa Bibliei, ca o carte pentru oameni, este cel mai mare beneficiu pe care l-a exprimat vreodată rasa umană. Este numai o carte care se poate numi CARTEA: Biblia! Este imposibil să conduci lumea cu dreptate fără Dumnezeu şi fără Biblie. 

                                        Istorioară 

          Un necredincios american, se afla în vizită pe o insulă ai cărei băştinaşi, fuseseră la origine canibali. Văzând un localnic citind Biblia, turistul a început să-şi bată joc de el pentru faptul că dădea atenţie acestor „mituri răsuflate“. Atunci băştinaşul a zâmbit, spunându-i: “Prietene, ar trebui să fii mulţumitor pentru faptul că citesc această carte; altfel, acum te- am fi servit drept cină.” Cu adevărat Biblia schimbă vieţile oamenilor, şi acest fapt uimitor confirmă inspiraţia ei.

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV