DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

31 ianuarie 2014

DIN SUFLET PENTRU SUFLET: CINE DA, LUI ISI DA...

DIN SUFLET PENTRU SUFLET: CINE DA, LUI ISI DA...:

CINE DA, LUI ISI DA...

Cine da, lui isi da
Langa-un sat un biet batran
Chinuit de vremuri grele,
Isi facuse-un mic bordei
Din pamant si din nuiele.
Chiar la marginea padurii,
L-adapostul unui fag,
Unde soarele straluce,
Unde pasari cant cu drag.
Fara nici-o mangaiere,
Far-de nici-un ajutor,
Rezemat in niste carje
, Sprijinea al sau picior.
Chinuit asa, sarmanul,
Isi ducea al vietii fir,
Pana cand soarta l-o duce
Din bordei, la cimitir.
Cate-o data, pleca mosul
Catre satu-n sarbatoare,
Garbovit cu traista in spate
Sa cerseasca demancare .
Aratandu-si trist durerea
Prin zicala lui de pace :
-,,Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’’!
Il stia de mult tot satul,
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa
Ii da-n traista demancare .
: Atunci el cu voce slaba,
Exclama strigand in pace :
-,, Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’’!
Ani trecura de-arandul,
Multi din vremea lui murira,
Pe el harul si indurarea
Domnului il sprijinira .
Si din cand in cand pornea
Catre sat mosul, sarmanul,
Far-asi mai schimba tinuta :
Carja, traista si sumanul .
Cand si cand rasuna satul,
De zicala lui blajina,
Cand la poarta unei case,
Iese iute o gospodina .
Cersetorul isi ia darul,
Fara glas, dar tot nu tace :
-,,Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’’!
Intr-o zi o gospodina
Din-nalta societate,
Egoista, far-de mila,
Lipsita de bunatate..
. Vru s-aduca la tacere
Glasul celui cersetor,
Ce batea de multa vreme
Pe la poarta tuturor.
Repede facu o paine
Din faina cea mai alba,
Si in ea otrava puse,
Apoi o coace de graba.
Cum ii dete aceasta paine,
In ea inima-i tresalta,
-De acuma, stiu eu bine,
Nu te-oi mai vede la poarta!
Cersetorul isi ia darul
Privindu-l cu bucurie,
Fiind asa frumoasa painea
Se gandeste s-o mai tie...
Si repeta apoi zicala
Ce atat de mult ii place :
-,,Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’’!
Dupa ce colinda satul
Se intoarce la bordei,
Si-obosit se odihneste
Pe un scaunel de tei .
Dar nu se-odihneste bine,
Ca se arata pe carare
, Un fecior voinic ce vine,
De la a sa vanatoare..
Obosit si rupt de foame..
. Dupa el venea un caine ;
Ratacise prin padure,
Fara nic-un pic de paine. :
Venind la al sau bordei
Il intreba cu mirare :
-Mosule, de nu te superi,
Nu ai ceva de mancare ?
-Cum sa nu? raspunde el,
Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale
Aceasta paine mi-a dat.
Ia-o toata, si-o mananca,
Potoleste-ti foamea-n pace
-,,Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’’!
Dupa ce mananca painea,
Multumindu-i, a plecat,
Fara a banui misterul
Si de cele ce-au urmat
. Ajungand acasa bine
Mama lui ’l-mbratiseaza,
Dar deodata rau ii vine
Si la fata se intristeaza
. -Ce-i cu tine? mama-ntreaba,
Spune iute ce-ai mancat?
Insa el cu vocea zlaba,
Ii raspunde innecat :
-Doar atata am mancat,
Paine alba si frumoasa
Ce la cersetor i-ai dat,
Astazi, cand a fost acasa!
Un fior de groaza mare,
Mamei, inima-i cuprinde,
Fiul ei de-acuma moare,
Si in fata ei se intinde.
In necaz, priveste fapta,
Cea cruda si fara mila,
Vazandu-si acum rasplata
Inima-i de amar e plina .
La urechi rasuna glasul
Mosului trecand in pace :
-,,Cine da, lui isi da,
Cine face, lui isi face’’

Vorbire multă (cleveteală)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Un preot căruia o femeie i-a spus la spovedanie că, printre altele,
mai vorbeşte de rău pe alţii, i-a dat un canon care femeii i s-a părut
foarte uşor: Să mergi la târg joia viitoare şi să cumperi o găină. O
tai pe loc şi în drum spre casă, smulgi pană după pană în aşa fel
încât, când vei ajunge acasă, să fie gata curăţată.
Aşa a făcut, dar nu înţelegea rostul canonului. Se duse la preotul
care o aştepta şi îl întrebă, ce trebuie să înţeleagă din ceea ce a făcut.
Vei vedea îndată, îi zise preotul. Fă acum drumul înapoi şi
adună  toate   penele   pe   care   le-ai   smuls   şi   le-ai             aruncat.
Imposibil, răspunse femeia. „Bătea ntul şi le-a risipit în toate
părţile. Le-am aruncat la întâmplare.
"Cred că aşa este, i-a spus preotul. „Tot aşa s-a întâmplat şi
cu cuvintele rele, cu calomniile pe care le-ai împrăştiat tu despre
alţii. Au plecat în toate direcţiile, preluate de către unii şi de alţii.
Încearcă acum să le aduni, dacă mai poţi!  Fac rău peste tot pe
unde ajung şi tu nu mai ai putere să le opreşti.
Nu era mai bine să nu le fi spus? Cum îţi  vei suporta acum
părerea de rău?


 

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV