DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

25 februarie 2013

DESPRE SMERENIE, OSÂNDIRE DE SINE SI EGOISM

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


CATEDRALA DIN TIMISOARA

                MOASTELE SFANTULUI IOSIF DE LA PARTOS OCROTITORUL TIMISOAREI...


* Cel care ne nesocoteste, ne nedreptăteste si ne învinuieste, arde rana egoismului nostru ca să ne
facem bine. Dumnezeu îi îngăduie ca să ne însănătosim, pentru că atâta timp cât avem egoism, avem si
dureri. Când va veni vremea în care ne vom smeri, nu ne va mai durea, si atunci ne va cuprinde pacea si
linistea.
* Ce a zis Sfântul Antonie cel Mare? “Îndată ce am luat greutatea lucrului si am aruncat-o asupra
mea, linistea mi s-a asezat în suflet. Din clipa în care am aruncat greutatea pe altul si am spus, acesta e de
vină si nu eu, atunci am simtit în mine supărare si amărăciune“. Iată care este drumul: aruncă vina pe tine,
osândeste-te si spune “Eu sunt de vină pentru păcatele mele. Dumnezeu a îngăduit asta spre îndreptare,
pentru că sunt plin de egoism, si de aceea mi s-a întâmplat...“. Dacă zicem “de ce să-mi facă asta?“ si
altele asemenea, trăim în boala egoismului nostru.
* Trufia este o boală greu de deosebit pentru că este duhul abia văzut al mândriei. Se arată prin
patimi si cugete, si doctorul duhovnicesc o zăreste si începe să cerceteze pentru a găsi cauza.
* Dacă vrem să umilim patimile si pe diavol, să umilim cugetul nostru, să facem ceea ce e nevoie,
ceea ce porunceste Dumnezeu.
* Chiar si între soti, când se iveste scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când
un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, si se face foc si pulbere, si familia e aruncată în aer.
Ce trebuie să facem în această situatie? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se
linistească, să se roage pentru celălalt, si astfel pacea va reveni.
Ce face amiralul când vede valurile spumegând? Dacă începe să se lupte cu valurile, făcând pe
viteazul, va distruge corabia. Ce face cel cu experientă? Opreste motorul si lasă corabia să meargă după
cum o duc valurile. Si, când marea se linisteste, porneste încet motorul si astfel salvează si corabia si
echipajul. De aceea e nevoie de întelepciune când se întâmplă un asemenea caz între două persoane
egoiste; unul dintre ei trebuie să cugete, să oprească motorul, si încet-încet să meargă împreună cu valul,
să lase egoismul si strigătele celuilalt să se sfârsească si, când acela se va linisti, vor găsi rezolvarea
neîntelegerii. Asa trebuie să facă sotii în familie, si nu numai ei, ci în general oamenii din obste si din stat.
* Care este cauza certurilor, despărtirilor si divorturilor? Egoismul... Când dragostea pleacă, pleacă
si Dumnezeu.
* Fără smerenie nici o lucrare nu împrăstie mireasmă. E ca si când am spune: “nici o mâncare nu
este gustoasă dacă nu pui sare“. Dacă nu pui smerenie în lucrarea ta, mică sau mare, nu are nici un sens.
Nici gust, nici bună-mireasmă, nici frumusete, pentru că nu are în ea continuturile potrivite, care vindecă.
Căci mândria este otravă, distruge totul, orice continut de folos ar cuprinde sufletul, îl otrăveste, îl
anulează definitiv. Vedem lucrări mari ale oamenilor care, neavând smerenie în ele, sunt nefolositoare.
Dumnezeu le respinge pe toate.
* Fără să ai mândrie, nu-l poti judeca pe om. Smerenia este aceea care îl scapă pe om. De aceea si
părintii zic: “faptele lipsite de smerenie nu-l fac pe om fiu al lui Dumnezeu; însă smerenia fără fapte îl
face pe om fiu al lui Dumnezeu“.
* Nimeni nu poate urca spre înăltimi dacă nu coboară, dacă nu se apleacă, dacă nu îngenunchează,
dacă nu este chinuit de preocuparea de a izgoni toate ispitele. Nu e de-ajuns să se cunoască pe el,
slăbiciunile si neputinŃele lui, ci trebuie să aibă fapte bune.
* Fără smerenie nu înaintăm. Ispitele pregătesc smerenia. Fără ispite nu se câstigă smerenia. Vom
trece prin truda si cazna tăierii propriei vointe. Ne vom smeri cugetul si astfel vom urca spre înăltimi. Alt
drum nu există. Smerindu-ne ne vom înălta. Dacă nu ne smerim, vom rămâne jos, în patimi si neputinte,
si în acestea vom muri.
* Când vin ispitele asupra noastră, să nu ne certăm cu altii. Să ne întoarcem dioptria înlăuntrul
nostru ca să vedem starea noastră scăldată de patimi, de unde începe tulburarea inimii. Când avem lumină,
vedem că pricina îsi are izvorul în inimă, în starea plină de patimi. În omul vechi care trăieste în noi.
* Când omul nu rabdă durerea cercetării, a mustrărilor, a tăierii propriei voi, a nesocotintei, a ironiei
celorlalti, atunci va rămâne în patimi, bolnav, si la sfârsitul vietii va vedea cu limpezime că nu a lucrat
cum trebuia pentru mântuirea sa... Fără răbdarea durerii, omul nu se vindecă. Trebuie să răbdăm
încercările tămăduitoare ale lui Dumnezeu.
* Ascultarea este pentru noi mântuire. Este sigurantă. Omul care ascultă se găseste în liniste
duhovnicească.
* Să fim cu luare-aminte la purtarea noastră, să nu fie necuviincioasă, ci să trăim cu cuminŃenie si
atentie. Să nu facem ceva fără ascultare si binecuvântare. Un vapor nu se scufundă numai din cauza unei
rupturi mari, ci si din cauza mai multor crăpături mici. Asa si greselile mici, când se repetă, devin o
greutate mare si ne scufundă sufletul.
* Smerenia se dobândeste când cerem iertare, când luăm greselile asupra noastră. Dobândim
smerenia când ne spovedim si primim povetele duhovnicului. Atunci dobândim si discernământul, care se
naste din smerenie, iar smerenia este rodul spovedaniei.
* Noi toti suferim de egoismul si mândria noastră, si tocmai de aceea suntem bolnavi sufleteste. Om
sănătos înseamnă om smerit. Sănătate sufletească este când omul este eliberat de păcate, când nu are boli
sufletesti. Când nu suferă nici de gelozie, nici de invidie, nici de judecarea aproapelui, nici de obrăznicie,
nici de mândrie si egoism. Doar cel pe deplin sănătos este omul smerit al lui Hristos.
* Nu există amăgire fără trufie si mândrie. În amăgire nu se găseste nici urmă de smerenie si de
aceea cel amăgit nu acceptă nimic!
* Să nu nesocotim îndelung-răbdarea lui Dumnezeu. Hristos apreciază foarte mult strădania omului.
Si, când crestinul se străduieste, Dumnezeu îi va da putinta si ocazia de a se îndrepta. Să cercetăm iubirea
si îndrumarea lui Dumnezeu, ca să ne smerim sufleteste în fata Lui.
* Egoismul este cauza tuturor relelor si rana îngrozitoare care ne provoacă toate durerile păcatelor.
Smerenia este virtutea cea mai îmbucurătoare. În omul smerit, diavolul nu poate intra niciodată.
* Nenumărate sunt milele lui Dumnezeu si din iubire pentru noi S-a răstignit. Poate o asemenea
iubire să conducă la nedreptate? Dumnezeu este Acelasi, nu Se schimbă niciodată. Dacă nu avem în noi
constiinta iubirii lui Dumnezeu, ne vom clătina.
* Ca să fim fericiti, trebuie să ne apropiem de lumina si bucuria lui Dumnezeu, prin rugăciune si
viată virtuoasă, si să ne străduim să supunem constiinta, când ne cercetează, prin ascultare.
* Pe pământ, lucrurile nu sunt statornice, lumea când îl înaltă pe om, când îl umileste, si asta se
întâmplă pentru că omul este nestatornic. Nestatornice sunt lucrările lui, gândurile lui, nestatornice sunt
cele ce se petrec în viata lui în această lume. Minunată este smerenia Hristosului nostru. Întreaga viată a
Domnului nostru nu este altceva decât un exemplu de smerenie, ca să ne ajute să ne smerim cugetele
noastre, căci mereu vrem să avem mai mult si să satisfacem egoismul nostru întunecat.
* Viata lui Hristos, de la Nasterea Lui si până la răstignire, nu este altceva decât o lectie
cutremurătoare de smerenie. Prin smerenie l-a învins Hristos pe diavol. Iar omul a fost înfrânt de diavol
prin egoismul său.
* Asa si acum, când facem ascultare la strigătele diavolului, la cugetele rele la care ne îndeamnă, la
mândrie, la egoism, la împotrivire, ne înfumurăm. Si, fiind înfumurati, facem greseli în gândire, în
vorbire, facem gesturi urâte si multe altele.
* Smerenia nu ne lasă să alunecăm, să păcătuim grav. Însă când ne cuprinde mândria, căderea
noastră va fi prăpăstioasă.
* Hristos a propovăduit pretutindeni iubirea si iertarea, prin smerenia Lui. De aceea smerenia este
frumusetea crestinilor.
* Întreaga înfătisare a lui Hristos este smerită, simplă, fără slăviri si cinstiri... Prin smerenie vine la
pătimirea mântuitoare. L-a înfruntat pe diavol în fată, cu smerenie, si l-a dezarmat.
* Smerenia adevărată si sinceră, izvorâtă din experientă, este vesmânt dumnezeiesc. Cel ce este
învesmântat cu smerenie adevărată este învesmântat cu Dumnezeu.
* În firea omenească si-a ascuns Hristos Dumnezeu dumnezeirea Sa, si a coborât pe pământ si a
vorbit cu omul. În firea omenească si cu smerenie a dat marea luptă cu diavolul, si ca învingător al luptei
l-a câstigat pe om cu Sângele Lui si ne-a adus la Dumnezeu Tatăl...
* Dumnezeu l-a biruit pe diavol cu smerenia Lui; si noi, îmbrăcati cu smerenia, îl vom birui pe
vrăjmas. Dar din păcate, pe noi ne învinge diavolul, pentru că suntem egoisti. Egoismul nostru devine
pricina datorită căreia diavolul ne loveste cu cugete necurate, patimi, neputinte, întrucât nu dispunem de
vesmânt dumnezeiesc prin puterea căruia să-l izgonim pe diavol de lângă noi. Se apropie de noi pentru că
nu avem vesmântul dumnezeirii, smerenia adevărată în inima noastră.
* Când noi, oamenii, luptăm de partea egoismului, diavolul ne înseală, si noi nu îl pricepem... La
asemenea nesocotintă ne aduce egoismul nostru înfricosător. De aceea Hristos a venit pe pământ, ca să ne
salveze si să ne dea si leacul pentru a ne face bine. A venit să ne înarmeze cu armele luminii ca să-l
războim pe vrăjmas. Si armele luminii sunt în mâinile noastre. Să îngenunchem si să ne rugăm cu lacrimi,
iată o armă; altă armă este smerita cugetare, apoi arme sunt si iubirea, studierea Sfintei Scripturi,
participarea la slujbele Bisericii, spovedania, Sfânta Împărtăsanie. Si ce nu avem? Avem cuvintele
duhovnicesti, avem trezvia, atunci când cercetăm omul lăuntric ca să nu primim microbi. Aceasta este
lucrarea privegherii: să tină departe pe orice vrăjmas. Si astfel păstrăm în noi dumnezeiasca pace.
* Dumnezeu, dragii mei, cu toată slava Sa, este smerit, iar noi, oamenii sărmani, plăsmuiti din lut,
ne înăltăm fruntea si cerem dreptate, si atunci cădem în nesocotintă, care ne face să fim încontinuu
vinovati în fata smereniei lui Dumnezeu.
* Când dinadins nu oferim, când fără să ne dăm seama ne revoltăm, atunci vom merge cu traista
goală. N-o să avem nimic să-i oferim lui Hristos. Ce-i vom da? În loc să avem în traistă aur, diamante,
lucruri frumoase si pretioase, vom avea paie, gunoaie, resturi. Acestea vor fi lucrările noastre. Si ne va
zice Hristos: “Bine, în toti anii pe care i-ati trăit, pe care vi i-am dat, atât ati reusit? Asta ati lucrat? Asta
Mi-tadus?“... Atunci constiinta ne va spune adevărul. Atunci vom avea martorul acuzării care este
constiinta si omul va tăcea, îsi va închide gura, nemaiavând nimic cu care să se apere.
* Dacă nu ne smerim cugetul si dacă nu credem nesovăielnic că suntem mici si neînsemnati, că
suntem cei mai păcătosi, nu vom putea simti bucuria Învierii. Dumnezeu ascultă rugăciunea celui smerit.
Doar prin smerenie se curăteste inima. Fiecare virtute, strădanie si trudă are ca scop curătirea inimii. Iar
smerenia este medicamentul cel mai puternic. Cerurile s-au deschis si Hristos a coborât între noi si noi,
oamenii, nu ne închinăm fruntile în fata Domnului. Nu ne smerim cugetele, ci lăsăm să trăiască în noi
duhul mândriei.
* În vreme ce Dumnezeu, Care a făcut cerul si pământul, a zis că este smerit si blând, noi, cei mici,
păcătosi, plini de patimi, miluiti din belsug de Dumnezeu, ne mândrim si ne închipuim că suntem
cineva?... Egoismul spurcat este acela care făureste toate relele din viata noastră.
* Cei smeriti Îl vor vedea pe Dumnezeu în lumea cealaltă. Cei mândri vor fi lăsati afară din
împărătia Cerurilor.
* Să ne luptăm împotriva egoismului înarmati cu rugăciunea. “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-mă“
să nu se oprească, dacă e posibil, zi si noapte. Când rugăciunea lipseste din suflet, acesta devine locas
al bolilor molipsitoare. E nevoie de luptă pentru a-L slăvi pe Dumnezeu în Sfânta Treime, si cu glasul si
cu duhul.
* Asa cum Hristos ne-a învătat prin exemplul Său, suntem chemati si noi să urmăm smerenia,
iertarea, iubirea si îndelung-răbdarea Sa. Si precum Tatăl nostru ceresc este îndurător, milostiv, îndelungrăbdător
si preabun, asa trebuie să fim si noi cu semenii nostri, pentru ca Hristos să ne deschidă portile
Împărătiei Lui. Aici e toată întelepciunea. Ecuatia pretioasă a mântuirii omului se află în fraza: orice dai,
vei lua.
* Să ajungem la o asemenea iubire si smerenie încât să ne rugăm pentru fratii nostri cu lacrimi.
* Dacă nu ne smerim si nu-l iertăm pe fratele nostru, nu vom fi în stare să-L urmăm pe Hristos în
lucrările Lui si să ne aflăm împreună cu El.
* Dacă vreti să aveti pace în casa voastră, la lucru, oriunde ati fi, smeriti-vă. Doar în anumite cazuri
ne putem dezvinovăti...
* Smerita cugetare este cea mai mare virtute. Pe aceasta a îmbrăcat-o Cuvântul lui Dumnezeu si a
venit pe pământ, a luat trup si l-a biruit pe diavol. Asa si noi, dacă vom îmbrăca smerita cugetare, îl vom
birui pe diavol, vom birui patimile noastre, vom deveni si noi hristosi si dumnezei după har.
* Să credem că, dacă avem smerenie, vom atrage harul-această mare putere a lui Hristos. Prin
smerenie vom atrage puterea lui Hristos si vom învinge.
* Să studiem cele care ne-au fost date spre învătătură, ca să se modeleze în noi Hristos în virtutile
Lui.
* Îndată ce începem justificările, “eul“ si “de ce-ul“, smerenia îsi ia zborul si pleacă. Numai prin
smerenie si pocăintă suntem condusi cu sigurantă la intrarea în Împărătia lui Dumnezeu.
* Noi putem să aducem harul lui Dumnezeu în ajutorul nostru când avem smerenie si cerem sprijin
de la Dumnezeu.
* La toate găsim vindecare, dar nu vrem să ne trudim pentru a ajunge la vindecare.
* Osândirea de sine are înlăuntrul ei umilintă, are harul smereniei, care este mireasma lui Hristos.
* Nu trebuie nici să-l deznădăjduim si nici să-l lăudăm pe om înainte de sfârsit si înainte de moarte.
Toată sporirea, tot rezultatul duhovniciei omului constă în dobândirea smereniei, care contine
discernământ. Discernământul se schimbă si se anulează când omul este cuprins de duhul mândriei.
* Dacă nu hrănim fiara egoismului cu delăsări, încet-încet va fi stârpită cu harul lui Dumnezeu.
* Orice om mândru si egoist se îndepărtează de Dumnezeu, pe când omul smerit se face iubit si
îndrăgit de Dumnezeu.
* Harul lui Dumnezeu trebuie să vină ca să ne îndepărtăm de omul vechi, ca să ne facem oameni ai
lui Hristos, ai Adevărului si Învierii. Lupta nu este usoară, si izbânda si triumful împotriva egoismului –
această fiară cu multe capete – nu se obtine în timp scurt. Lupta noastră trebuie să fie continuă si
rugăciunea neîntreruptă.
* Leacul principal împotriva egoismului este smerenia si blândetea, pentru că ne dăruiesc odihnă
duhovnicească în suflet si lumină, încât să vedem lucrurile mai limpede. Diavolii tremură în fata
smereniei.
* Când omul pune încuietoare gurii si limbii sale, scapă de o multime de păcate.
* Mândria si egoismul îl macină pe om în interior, si duhoarea ajunge si se simte în fapte si în
vorbe, si ne facem de râs.
* Dacă inima nu s-a curătit, dacă nu a scăpat de egoismul scârbos, de trăirea mândră, si dacă în ea
nu si-a făcut sălas smerenia lui Hristos, lumina Învierii nu e văzută de ochii sufletului, nu e simtită de
inimă. Hristos ne-a arătat drumul curătiei. “Învătati-vă de la Mine că sunt blând si smerit cu inima, si veti
afla odihnă sufletelor voastre“.
* Ce dovedesc greselile si păcatele noastre? Dovedesc egoism... Astăzi Dumnezeu trebuie să ne
trimită milă nesfârsită ca să ne curătească.
* Când lipseste rugăciunea, asceza, păzirea mintii, pocăinta, privegherea, spovedania, Sfânta
Împărtăsanie, studierea cuvântului dumnezeiesc, atunci răutatea va pătrunde adânc în noi. Lipsurile devin
cauza intrării relelor...
* Nu avem acea osândire de sine care să zdruncine sufletul din temelie si să-l facă să se smerească si
să plângă. Adică avem un simplu simtământ al păcatelor si al păcătuirii. Acest simtământ nu este profund
si de aceea nu avem în ochii nostri lacrimile ce izvorăsc din adânc, si folosul este foarte mic.

24 februarie 2013

RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Plec genunchiul meu, ţie, Stăpână…..fă-mă pe mine, cel ce te slăvesc , luminat să privesc la lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară!

Bucură-te, Dumnezeu după Dumnezeu, care ai locul al doilea după Sfânta Treime, Ceea ce nemijlocit ai primit de la Dumnezeu plinătatea darurilor şi pe acestea le împarţi tuturor, Îngerilor şi oamenilor, deopotrivă; bucură-te, semn al cerului de foc; bucură-te, minune vădită a dumnezeieştilor voiri.

Bucură-te, porumbiţă preafrumoasă, care ai aripile aurite cu înţelepciunea, floarea nestricăciuni, porfiră înţelegătoare; bucură-te, dumnezeiască scară; bucură-te, pod care îi treci pe muritori la viaţa cea cerească; bucură-te, leacul celor bolnavi; bucură-te, săturarea celor lipsiţi.

Bucură-te, Fecioară , prin care iadul s-a omorât şi moartea s-a nimicit şi cel întâi zidit s-a izbăvit de înfricoşătoarea cădere; bucură-te, turn de veghe neclintit; Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Celui ce dă mare milă.

Tu esti ocrotitoarea sufletului meu, Preacuvioasă, Curată, căci întru tine zdrobesc puterea duşmanilor, de tine mi-am atârnat toate simţurile şi mintea, Fecioară,… mântuieşte-mă … mântuieşte-mă, ca să te măresc pe tine cu dor.

23 februarie 2013

Taina Icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului Siriaca, Ghighiu Manastirea

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Taina Icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului Siriaca, Ghighiu Manastirea




Taina Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Siriaca, de la mănăstirea Ghighiu

Am ajuns la mănăstirea Ghighiu (com. Bărcănești, jud. Prahova) fără să cunosc prea multe despre Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de acolo. Doar atât, că e foarte frumoasă (văzusem copii ale ei) și că e... făcătoare de minuni. Și poate n-aș fi ajuns prea curând la ea, dacă nu m-ar fi rugat cineva să poposesc și să mă rog anume acolo, pur și simplu.

În semiîntunericul bisericii cu hramul Izvorul Tămăduirii, am zărit Icoana Siriaca, aproape întunecată. Pelerinii se rugau înaintea ei, în genunchi, pe rând. În jurul Icoanei, aerul părea mai curat, sfințit și sfințitor. Îți piereau gândurile, grijile, rămâneai doar tu înaintea Maicii Domnului, cu rugăciunile tale. Problemele tale păreau acum mici, și un singur lucru am putut face, spontan, fiind de ziua Sfântului Ioan Iacob Hozevitul: să-i cânt în gând, Maicii, un cântec pe versuri de Sfântul zilei: Preasfântă Maică și Fecioară / Nădejdea sufletului meu / Tu ești a mea mijlocitoare / Spre milostivul Dumnezeu. / De n-ar avea la ceruri lumea / Rudenie de pe pământ / Atunci ar fi pustie viața / Asemenea unui mormânt.

    
Ai fi vrut să rămâi și să sorbi din ochi icoana cu sclipiri de pietre scumpe.

Abia apoi am cercetat, descoperind informații despre Icoană. Crezusem că... mai multe minuni s-au petrecut, cumva, la Icoane minunate din Grecia, Rusia... Dar nu era așa, ci numai o necunoaștere și un studiu neaprofundat despre Icoanele făcătoare de minuni din România. De altfel, se pare că notițele despre minunile Icoanei de la Ghighiu s-au pierdut.

Însă au rămas câteva lucruri clare, povestite, repovestite de măicuțe și de pelerini: locul mănăstirii este unul ales, pe care s-a arătat însăși Maica Domnului, în urmă cu peste 400 ani, poruncind logofătului Coresi să reconstruiască lăcașul monahal. Pe locul unde a pășit dânsa, a țâșnit un izvor tămăduitor, păstrat până astăzi. Despre acest izvor nu știusem nimic înainte, deci nu l-am vizitat, fiind undeva în spatele mănăstirii.

La mănăstire se petrec lucruri uimitoare, pe lângă vindecările de la Icoană: apa izvorului curge foarte încet în mod obișnuit, dar din când în când țâșnește cu putere. Icoana însăși se arată uneori foarte întunecată la față, alteori însă e foarte luminoasă. Uneori nu se lasă ridicată și mutată, și nici fotografiată. Minunile petrecute sunt diverse, de la vindecări de cancer, de sterilitate, alungarea duhurilor rele, la tămăduirea stărilor de tristețe.


Aducerea Icoanei s-a petrecut în mod aparte.
Episcopul Vasile Samaha al Antiohiei a avut un vis prin care Maica Domnului îi spunea unde să fie mutată Icoana, precizând numele mănăstirii Ghighiu. În anul 1958, Icoana a fost adusă cu fast, la mănăstirea Ghighiu, în prezența patriarhului Justinian Marina. În ziua mutării, 25 februarie, episcopul sirian a izbucnit în lacrimi în fața tuturor, simțind că pentru păcatele conaționalilor săi Maica Domnului a poruncit schimbarea locului Icoanei.

Dar despre toate acestea am aflat după închinare... și m-am înfiorat. Există atâtea locuri sfințite și la noi, unde Maica Domnului a binevoit să se arate și să cheme pe cei credincioși, spre ajutor și mântuire.

Am mai citit că Icoana de la Ghighiu este considerată tristă, în privința expresiei Preacuratei Fecioare. Că uneori Maica plânge. Personal nu am putut vedea această tristețe a Maicii Domnului, ci frumusețea ei nemaiîntâlnită și prezența ei sobră și vie, alături de Fiul ei și... de noi.




SURSA
http://mirelasova.over-blog.com/article-taina-icoanei-facatoare-de-minuni-a-maicii-domnului-siriaca-de-la-manastirea-ghighiu-81363656.html

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI KOZELSHCHANASKAYA, FĂCĂTOARE DE MINUNI (prăznuită pe 21 februarie)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Preacurată Fecioară, Ceea Ce veseleşti toate cerurile cu strălucirile darurilor Tale, Bucuria neapusă a celor ce voiesc a se îndulci de lumina iubirii dumnezeieşti, Ceea Ce totdeauna petreci înaintea jertfelnicului rugăciunii, aducând cereri de milostivire spre credincioşi către Cel Ce are putere a ridica pe toţi din prăpastia căderii, ia aminte şi la suspinurile inimilor noastre şi dă-ne grabnică izbăvire din necazuri.

Ca Una Ce ai primit săgeţeile întristării în inima Ta privind Răstignirea Fiului Tău, ca să scoţi sabia întristării din inima Evei, alungă de la noi toate ispitele cele de întristare, şi cu pacea lui Hristos întăreşte inimile robilor Tăi. Ceea Ce ai primit în pământul inimii Tale cuvântul Arhanghelului şi ai adus lumii pe Rodul mântuirii, cu ploaia rugăciunii Tale stropeşte şi pământul inimii mele ca să aducă roadele cuvintelor dumnezeieşti la bună vreme sub strălucirea Soarelui dreptăţii. Ceea Ce Te-ai deschis ca o carte spre a cuprinde pe Cuvântul Cel Necuprins de minte, scrie-mă şi pe mine în cartea vieţii cu condeiul Duhului şi deschide-mi cămara pocăinţei, întâmpinându-mă cu veselă faţă şi cu nădejdea mântuirii prin osârdia rugăciunilor Tale. În ceasul sfârşitului meu, să Te grăbeşti Preacurată, a-mi întinde mână de ajutor şi a mă păzi pe mine netulburat de mânia vrăjmaşilor nevăzuţi. Cu îndrăzneala Ta de Maică, mie, celui lipsit de îndrăzneală pentru păcate, să-mi soleşti iertare şi răspuns bun la judecată.

Ca O Mireasă Preacurată înconjurată de cetele îngereşti luminezi cerurile, iar acum alungă întunericul mâhnirii din sufletele noastre, dăruind tuturor după nevoie toiagul rugăciunii Tale spre sprijinire pe calea mântuirii. Fii celor răniţi de patimi Grabnică Tămăduitoare, celor săraci Milostivă Vistierie de daruri şi binecuvântări, celor scârbiţi Mângâietoare nebiruită, celor deznădăjduiţi Lumină a bucuriei, celor asupriţi Scăpare minunată, celor întristaţi Bucurie neaşteptată, celor părăsiţi de îndrăzneală Milostivă Ajutătoare, celor încercaţi Răbdare neclintită, celor însetaţi de mântuire Fântână adâncă de daruri dumnezeieşti, celor din primejdii Pavăză nebiruită, celor bolnavi Ridicare grabnică din patul durerii şi pe noi pe toţi ne acoperă sub veşmântul rugăciunii Tale, ca într-un glas al inimii să-Ţi aducem totdeauna mulţumire, iar lui Dumnezeu slavă, în veci. Amin. 

21 februarie 2013

Rugaciune catre toate puterile ceresti

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Această rugăciune este foarte puternică şi este bine să o citească creştinul în fiecare zi. Sfinţii Părinţi recomandă să se facă câte 3 metanii la fiecare (iar în zilele când nu se fac metanii să se înlocuiască cu 3 închinăciuni). Însă cine nu poate, e bolnav, neputincios sau nu are condiţii, poate să facă măcar o metanie, sau chiar o închinăciune. Dumnezeu primeşte orice osteneală. Însă, cei ce pot şi au evlavie, este bine să respecte rânduiala lăsată de către Sfinţii Părinţi. Când citim această rugăciune, toate puterile cereşti merg chiar în acel moment înaintea lui Dumnezeu şi mijlocesc pentru noi. Este foarte folositoare să se citească şi noaptea între orele 00:00 şi 03:00, când cerurile sunt deschise iar rugăciunea ajunge direct înaintea Stăpânului.

1. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Treime;
2. Milostivă să-mi fii mie Preasfântă Născătoare de Dumnezeu;
3. Milostivi să-mi fiţi mie cei 4 Evanghelişti ai Domnului;
4. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Ioane Botezătorule al Domnului;
5. Milostivi să-mi fiţi mie cei 12 Apostoli ai Domnului;
6. Milostivi să-mi fiţi mie cei 70 Apostoli ai Domnului;
7. Milostivi să-mi fiţi mie toţi sfinţii din ceruri şi toate puterile cereşti;
8. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi din ceruri;
9. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Mucenici din ceruri;
10. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Cuvioşi din ceruri;
11. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Părinţi Ierarhi din ceruri;
12. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Martiri din ceruri;
13. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Prooroci din ceruri;
14. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Pustnici din ceruri;
15. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Cuvioase Femei din ceruri;
16. Milostive să-mi fiţi mie toate Sfintele Muceniţe Fecioare din ceruri;
17. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Arhangheli din ceruri;
18. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii Îngeri din ceruri;
19. Milostivi să-mi fiţi mie toţi Sfinţii zilei de astăzi;
20. Milostivă să-mi fii mie toată puterea cea lucrătoare a cerului;
21. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al meu (numele);
22. Milostiv să-mi fii mie Sfinte Patron al casei (numele);
23. Milostiv să-mi fii mie îngeraşul meu sfânt păzitor;

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI TIKHVIN

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Cu ce laude vom împodobi icoana Ta cea de minuni izvorâtoare, prin care se revarsă râuri îmbelșugate de daruri celor ce Te cinstesc pe Tine, Preacurată ? Cu ale Tale mijlociri izbăvește poporul Tău din legăturile celui viclean și ne dă nouă a petrece întru curăție și smereniei vremea acestei vieți trecătoare, ca să ne învrednicim a ajunge și în lăcașurile slavei cerești. Deschide-ne nouă poarta pocăinței, mai înainte de a fi înghițiți de valurile cugetării lumești. În corabia mântuirii ne așează pe noi și cu adierile rugăciunii Tale ne dăruiește drum netulburat până la limanul Vieții. Născut-ai pe Cel mai presus de fire și firea noastră cea stricată de păcat ai înnoit-o. Blestemul morții s-a dezlegat prin nașterea ta cea sfântă și lumea a aflat mântuire din adâncurile cele întunecate ale iadului. Pentru aceasta, cu ce cuvânt de laudă vom mări minunile Tale, căci numai Tu, Stăpână, cu smerenie Te-ai plecat Ziditorului Tău când ai primit în pântece pe Cel nemărginit. Acestuia roagă-Te pentru noi, ca să fim izbăviți de focul cel veșnic și să ajungem la limanul odihnei cerești. Ajută-ne a purta fără cârtire sarcina necazurilor pentru păcatele noastre și dă-ne toiagul rugăciunii Tale ca sprijinire pe calea vieții.

Bucură-Te, oglinda fecioriei, slava monahilor, palatul Stăpânului, veselia drepților, dorirea pustnicilor, sabie necruțătoare pentru duhurile răutății, mângâiere credincioșilor, apărătoarea celor nedreptățiți, floarea cea neveștejită a fecioriei, bogăția săracilor, nădejdea celor smeriți, cununa celor înțelepți, vasul slavei cerești întru care s-a lucrat mântuirea neamului nostru spre slava lui Dumnezeu, către Care roagă-Te să fim noi izbăviți de focul cel veșnic și să dobândim răspunsul cel bun la judecată, ca să Te mărim pe Tine cu mulțumire în veci. Amin+

20 februarie 2013

PILDE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



În vremea Sfântului Ioan Gură de Aur (sec. IV) trăia un bogat, care ţinea, împreună cu soţia lui, de erezia lui Macedonie. Odată, ascultând învăţătura sfântului, s-a pocăit şi s-a întors la adevărul Sfintei Biserici. Soţia lui însă, în timp ce din gură mărturisise credinţa ei în ortodoxie, inima ei trăia încă în erezie.
La o mare sărbătoare a Bisericii, când se obişnuia să se împărtăşească mulţi creştini, s-a întâmplat următorul fapt:
Soţia bogatului s-a dus pe ascuns la preoţii ereticilor să se împărtăşească. Dar nu s-a împărtăşit, ci luând în mâinile ei pâinea, a dat-o pe ascuns slugii ei să o păstreze fără ca cineva să-şi dea seama ce a făcut.
(La începuturile creştinismului, creştinii luau Sfintele Taine separat. Adică luau în mâna dreaptă Sfântul Trup şi după aceea, separat, Sângele Mântuitorului. Această ordine s-a schimbat se pare în secolul al VIII-lea, iar astăzi numai preotul se împărtăşeşte cu Sfintele Taine separat.)
Când mai târziu se săvârşea Sfânta Liturghie a ortodocşilor, femeia s-a dus împreună cu bărbatul ei să se împărtăşească. Când a venit rândul ei, a luat Sfântul trup din mâna Sfântului Ioan Gură de Aur, însă nu s-a împărtăşit, ci a luat pe ascuns pâinea ereticilor.
Însă imediat s-a cutremurat de o minune. Pâinea ereticilor s-a transformat în gura ei în piatră. Femeia s-a înfricoşat. Cu o voce tare a povestit tuturor întâmplarea şi a crezut din tot sufletul în Biserica Ortodoxă. Sfântul Ioan Gură de Aur a aşezat acea piatră în chivot ca să amintească minunea.

Milostenia - nimic mai simplu

Un credincios mai nevoiaş îl întrebă pe preotul lui, zicându-i: ,,Părinte, cum poţi face milostenie când nu ai ce da?”.
Preotul răspunse: ,,Să luăm ca pildă pe Ioana cea din capul satului cu bărbatul ei şi cu cei trei copii. Ei sunt mai nevoiaşi ca dumneata, dar pentru că Ioana este o bună creştină, găseşte mereu prilej să facă milostenie. Să-ţi dau nişte exemple:
Ieri dimineaţă, Ioana văzând o bătrână cu o greutate cam mare de lemne în spinare, i le-a luat şi le-a cărat până a trecut dealul.
Tot ieri, vecina ei trebuia să plece la doctor, dar nu avea cu cine să lase copilul. Ioana s-a oferit, a luat copilul la ea şi l-a îngrijit împreună cu copiii ei.
O femeie bătrână, din vecini, a primit o scrisoare de la fiul ei din armată şi, cum nu ştia să citească, Ioana i-a citit-o cu răbdare şi dragoste, încât bătrâna nu mai putea de bucurie că băiatul ei este sănătos şi apreciat de superiorii lui.
După vreo două ceasuri, în faţa porţii ei doi tineri se certau dintr-o nimica toată, iar Ioana nu s-a lăsat până nu i-a împăcat, spunându-le că sunt creştini şi dacă nu sunt împăcaţi, supără pe Dumnezeu...
Iată iubire frate, câte milostenii poate face un om nevoiaş, dar numai să fii credincios şi milostiv. Aşa face un adevărat creştin.

Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, ne spune şi ne asigură că sunt fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui, cu alte cuvinte, se vor mântui.

18 februarie 2013

O mare minune a Maicii Domnului cea Grabnic Ajutatoare !



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

" Dupa ce-i murise sotul, o doamna din Megara a fost instiintata de Serviciul Fiscal sa se prezinte la oficiul local pentru reglementarea unei mari datorii pe care sotul o facuse prin firmele pe care le avea. S-a dus asadar la Fisc ca sa afle despre ce suma de bani este vorba si despre cum se poate achita de datorie. Functionarul i-a spus ca n-o poate primi in acea zi pentru ca se ocupa de alti solicitanti si trebuia sa studieze dosarul cu atentie. Asa ca i-a spus ca-i va telefona in doua-trei zile.
Dar pentru ca bani nu erau, inainte de ziua aceasta grea s-a dus impreuna cu sora ei la Manastirea Maicii Domnului " Grabnic ascultatoarea " si s-a rugat din inima Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa " reglementeze "ea chestiunea asa cum stie si poate mai bine.
Si , intr-adevar , dupa trei zile, cand s-a dus la Functionarul Fiscului pentru a afla suma datorata, nu i-a venit sa creada ce a auzit :" Doamna , cazul datoriei dvs . a fost inchis. A venit ieri o doamna si a achitat toata datoria !" Doamna l-a intrebat atunci ce si cum, fiindca ea nu trecuse sa plateasca. "Nu stiu ", i-a spus el, "cine era doamna aceea. Important pentru noi e ca dosarul a fost inchis, pentru ca datoria a fost platita".
Trebuie spus ca despre datoria aceasta nu avea cunostiinta nimeni altcineva in afara de mama si de fiica femeii. Mai stia insa si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,....
Spunea fiica ei c-o auzise pe vaduva zicand apoi: " Preasfanat mea, imi arde inima numai cand ma gandesc la aceasta minune nemaiauzita, cum ai intrat in sediul Fiscului tinand in mana banii pentru datoria noastra, cum ai pasit pe holurile zgomotoase ale cladirii...Cum voi putea spune lumii intregi despre casierul care a luat banii din sfintitele tale maini fara sa se cutremure de nedumerire ? Preasfanta Maica , l-a trecerea ta n-au sunat clopotele, insa ele rasuna in nima mea si vor rasuna cat voi fi , impreuna cu lacrimi de recunostiinta pentru ca m-ai invrednicit sa traiesc asa o minune - eu , o atat de neinsemnata roaba a lui Dumnezeu"....

Minunea s-a petrecut in 1995 si s-a consemnat in cartea Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Stapana cea Grabnic Ascultatoare, editata de Sfanta Manastire Mandra din Attica. Identitatea femeii este cunoscuta Sfintei Manastiri.
Icoana Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoarea"a fost pictata in Muntele Athos, in jurul anului 1800 , si dusa de calugarii athoniti in orasul Smirna din Asia Mica.
Odata cu izgonirea grecilor de catre turci si refugierea lor in Grecia, icoana a poposit in insula Mytilini pana in anul 1965, cand a fost daruita Manastirii din Mandra, regiunea Attiki, unde se afla si astazi.
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se afla printre noi, dar noi ne punem prea des nadejdea in cele ale lumii, si prea rar in puterea lui Dumnezeu, a Maicii Sale si a Sfintilor , care atat asteapta de la noi - credinta si putina osteneala in lupat cu propriile patimi...

Nota :
Minune publicata in " Familia Ortodoxa " nr.9 din septembrie 2012.

Aer duhovnicesc : Stapana !

Aer duhovnicesc : Stapana !



“ In partile Lombardiei traiau doi soti foarte credinciosi care aveau multa evlavie la Maica Domnului. Pentru aceasta, cuprinsi de dor dumnezeiesc, au pictat pe un perete al casei lor icoana ei, cheltuind multi bani pentru ca ea sa devina cat mai frumoasa si mai mareata. De fiecare data cand treceau prin fata icoanei, se inchinau cu respect si rosteau cantarea ingeresca: “Bucura-te, Ceea ce sti plina de har, Marie…” Pentru acest obicei bun la lor, Maica Domnului le-a trimis toate bunatatile ceresti si pamantesti. Viata lor era plina de fapte bune, traind in pace cu toata lumea. Din acesta pricina oamenii i-au numit “ pasnicii”. Acesti crestini binecuvantati aveau un copil de trei ani care, vazand pe tatal si pe mama lui ca de fiecare data se opreau inaintea icoanei Maicii Domnului si se inchinau cu evlavie, a incept sa faca si el la fel.Incet-incet a invatat si cantarea ingeresca, pentru ca o auzea in fiecare zi de la parintii lui. Copilul insa nu se ruga din evlavie, ci dintr-o obisnuinta buna, deoarece credea ca Maica Domnului, asa cum era zugravita stand pe tron, era Stapana casei.Intr-o zi , in timp ce se juca cu alti copii pe malul raului, din lucrarea diavolului a cazut in adancul apei. Copiii au vestit-o pe mama copilului care, impreuna cu vecinii, au alergat la rau. Doi barbati au sarit in apa, dar in ciuda nenumaratelor lor incercari, nu l-au putut afla pe copil.Atunci mama copilului a alergat ca o nebuna in josul raului nadajduind ca il va gasi acolo. Deodata il vede pe copil in mijlocul raului stand pea pa ca pe un scaun. Vazandu-l, mama lui a strigat cu nespusa bucurie :
- Copilul meu, ce faci acolo ? Esti bine ? – Sunt bine, mama ! Stapana ma tine si de aceea nu ma tem ! Din pricina bucuriei mama copilului nu a inteles despre care Stapana ii spunea el. Doi barbate au inotat pana la mijlocul raului si au luat copilul, pe care l-au dat inapoi mamei lui. Ajungand acasa si intrebandu-l cum s-a izbavit de inec, copilul a raspuns: - Cand am cazut in apa, Stapana casei noastre( si copilul a artatat cu degetul spre icoana Maicii Domnului) m-a scos din apa si m-a tinut pana au venit vecinii si m-au luat. Atunci toti cei care se adunasera sa auda cele povestite de copil s-au inchinat Maicii Domnului si s-au minunat de iubirea de oameni si de milostivirea ei.Toata noaptea au cantat tropare si cantari de lauda in cinstea Maicii Domnului. Desigur cantarea cea mai iubita de toti a fost : “ Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara…”
Nota : Minune preluata din" Patericul Maicii Domnului "

17 februarie 2013

Pildă duhovnicească

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



În miezul unei nopti de primăvară, un tânăr crestin-ortodox,care se ruga în fata unui altar, în genunchi, lângă câteva icoane si cărti sfinte, într-o cămărută mică foarte sărăcăcioasă, atât de umilă, încât avea o gaură mare în tavan şi  era neîncălzită si neelectrificată, printre lacrimi, aprinzând 7 lumânări, deznădăjduit din cauza faptului că niciodată nu L-a putut simti pe Dumnezeu, desi dintotdeauna L-a căutat, a  început să se roage timid:
 „Doamne, dacă într-adevăr existi, permite-mi să Te simt, să Te întâlnesc, să Te găsesc; Doamne,
vorbeste-mi!”
Afară a început să plouă; picăturile de ploaie  acompaniau suav o pasăre, care s-a oprit din zbor în dreptul  ferestrei camerei băiatului, cântând, însă băiatul nu a auzit-o.
Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit”!
 Neauzind nimic, tânărul s-a rugat iar: „Doamne, vorbeste-mi!”
si pasărea a ciocănit de trei ori geamul, atât de puternic, încât  sunetul a răsunat în toată cămăruta lui, dar băiatul nu a  ascultat-o. Era prea concentrat să audă doar ce considera el ca  trebuind. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” a doua oară.
Cu durere în suflet tânărul a murmurat în tihnă: „Doamne, Te implor, vorbeşte-mi!”.
 Vântul a început să bată lin, afară, părând a fi o adevărată simfonie, la pătrunderea lui printre  crăpăturile ferestrei măcinate de trecerea timpului, dar băiatul  nu i-a dat importanţa cuvenită, ci l-a tratat cu ignorantă. Se astepta la altceva. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” pentru a treia  oară!
Stingând 3 lumânări, trist, tânărul a spus cu voce parcă lipsită  de viaţă: „Doamne, arătă-mi-Te, vreau să Te văd!”. Pasărea a zburat de la geamul lui. Un fulger a brăzdat toată bolta  cerească, dar tânărul nu a observat măretia lui. Dumnezeu,  astfel, i s-a „arătat”!
Nedumerit, tânărul a început să strige fierbinte, printr-o rugă lăuntrică: „Doamne, Dumnezeul meu, lasă-mă să Te miros!”.
O floare de pe icoana Sfintei Treimi a căzut lângă genunchii băiatului, iar nectarul ei s-a împrăştiat pe hainele lui. El, însă, nu i-a perceput mirosul îmbietor. Aştepta altceva. Dumnezeu,  astfel, S-a lăsat „mirosit”.
Stingând încă 2 lumânări, tânărul continuă să converseze cu  Dumnezeu: „Până când mă vei lăsa zadarnic, să Te chem, oare vrei putina credinţa-n Tine să mi-o pierd? Doamne, vreau să Te întâlnesc, să Te găsesc, să pun mâna pe Tine, să Te ating!”.
Prin gaura din tavanul cămăruţei sale, dintr-un stup, din podul casei, veni pe aripile aerului o albină şi se puse pe umărul  drept al băiatului, dar el a lovit-o cu mâna stângă; a gonit  fragila insectă. Dumnezeu, astfel, S-a lăsat „atins”!
 Apăsat de o profundă povară, pe băiat l-a cuprins somnul, dar în ultimul moment a apucat să stingă încă o lumânare si să mai spună câteva cuvinte, înainte să adoarmă: „Doamne, Doamne,Doamne, lasă-mă să Te gust!”.
 Adormi, gemuit fiind lângă  altar, cu capul sub candela care ardea pâlpâind. O picătură de
untdelemn din candelă s-a scurs usor si a căzut pe obrazul lui.
S-a prelins si a ajuns în gura băiatului. Pulsul inimii lui s-a  accelerat, iar tânărul s-a trezit având în gură un gust dulce  parfumat, dar nu l-a simtit, pentru că s-a grăbit să se pună în  pat, pentru a-ti continua somnul. Dumnezeu, astfel, S-a lăsat „gustat”!
Ajuns în pat şi continuându-şi somnul, băiatul a avut un vis: Sa  visat pe el însuşi, în faţa altarului, în genunchi, vorbind cu  Dumnezeu, şi spunându-i: „Nu Te simt, Doamne, nu Te
întâlnesc, nu Te găsesc, cred că nu exişti, sau dacă exişti m-ai parasit , nu ma mai iubesti...Cuvintele lui au fost urmate de un vuiet puternic...
Dintr-odată un înger frumos foarte, a apărut stând lângă singura lumânare, care încă mai ardea, şi i-a spus, privindu-l: „Băiatule, eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care  ridică rugăciunile oamenilor dreptcredinciosi şi le înalţă  înaintea slavei Celui Sfânt. Am fost trimis la tine de Cel Preaînalt. Nu te teme! Eu îţi voi spune ce-mi este îngăduit, iar  tu vei păstra toate cuvintele mele în inima ta. Binecuvântează-l pe
 Dumnezeu, slăveşte-L şi cunoaşte slava Lui; mărturiseşte  înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru tine. Dar ce a făcut El pentru tine, în această noapte?
 La toate rugăciunile ţi-a răspuns, dar tu nu ţi-ai dat seama. De ce? Nu ţi-ai lăsat inima si trupul să-L simtă pe Dumnezeu, doar pentru că mintea ta nu  a înţeles felul în care El ţi s-a făcut cunoscut. L-ai fi simţit  dacă ai fi avut iubire si credinţă puternice, în inimă si suflet,
pentru că cel care iubeşte si crede în El, cu adevărat, nu are cum să nu-L simtă, de vreme ce Dumnezeu este iubire. Dar tu ai avut îndoieli si, mai mult decât atât, ai îndrăznit chiar să ceri semne de la Dumnezeu, ispitindu-L. Le-ai primit pe toate, băiatule, dar, chiar şi asa, tu nu le-ai înteles.
 Iubirea de  oameni a lui Dumnezeu, însă, este mare. Priveşte către icoana  Sfintei Treimi”. Tânărul, vizibil uimit de cuvintele Sfântului
  Înger, se uită către icoană. O voce blândă şi-a făcut simţită  prezenţa, rezonând din spatele icoanei, care era total învăluită  într-un nor de lumină albă-aurie: „Fiule, îi zise vocea, nu te teme, Eu ştiu demult că inima ta geme. Eu sunt Dumnezeu,  Alfa si Omega, Începutul si Sfârsitul,
 Cel dintâi si Cel de pe  urmă; Eu exist! Nu te-am uitat, nu te-am părăsit. Să nu crezi  că aş putea să te uit vreodată, că as putea să te părăsesc. Lângă
tine stă mereu unul dintre îngerii mei, la fiecare pas al tău. Să  nu te simţi singur niciodată, ai toată dragostea mea”. Pe băiat  îl bufni plânsul. Dumnezeu continuă să-i vorbească: „ Fără  credinţă, dar, nu este cu putinţă să fii plăcut mie, căci cine se  apropie de mine trebuie să creadă că Eu exist şi că mă fac  răsplătitor celui care mă caută „. Dar ce este credinta, Doamne, întrebă băiatul, căci eu am trăit tot timpul cu  senzatia că am credintă în Tine? „
 Credinţa este  încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Altfel spus este încrederea sau crezarea în ceva  nevăzut ca si cum ar fi văzut, şi dorirea şi sperarea celor aşteptate ca şi cum ar fi de faţă, ca si cum ar fi primite.
 Oh, fiule, credinsa ta în ma fost prea mică si nestatornică. Te-ai îndoit de existenta mea. Să stii că dacă aş fi dorit, Eu aş fi putut pur şi simplu să apar în faţa ta, în trecut, pentru a  demonstra că exist, însă dacă aş fi făcut acest lucru, tu nu ai  mai fi avut nevoie de credinţă. Fericiti sunt cei ce nu au primit  nici o dovadă a existenţei mele, dar au crezut în mine!
 Fiule, există o mulţime de dovezi cu privire la existenţa mea.  Biblia, Cuvântul Meu, spune: „ Cerurile spun slava lui  Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei  spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă „ (Psalmul 19:1,2).
Aşadar, minunăţiile naturii demonstrează existenţa mea, tocmai de aceea Eu ţi-am trimis pasărea, albina, fulgerul...; semnele de la mine. Prin ele m-am revelat tie, dar tu nu te-ai asteptat la o altfel de revelatie, tocmai de aceea nici  nu le-ai luat în seamă.
 Nu mă poti vedea, întelege, fiule, pentru că Eu locuiesc în lumină neapropiată. Pe mine nu M-a  văzut nici un om, niciodată, nici nu m-a înteles. A încerca să
Mă vezi, să mă întelegi, să mă atingi, îti este si îti va fi  întotdeauna cu neputintă. Acum stii că Eu exist, însă.
Credinta ta prea mică în mine s-a transformat în convingere.  Cunoaşte-mă si vorbeste despre mine prin antinomie, pe cale  apofatică si pe cale catafatică. Calea apofatică înseamnă să mă  cunoşti prin negaţie, evitând să gândesti si să spui ceva despre  mine, din toate ce nu pot fi gândite si spuse.
 Eu sunt necuprins, nemărginit, necunoscut pe calea raţiunii, căile mele sunt necercetate şi nepătrunse. Calea catafatică înseamnă să recunosti si să sustii existenţa mea prin afirmaţii: Dumnezeu  este bun, atotputernic, înţelept, milostiv si asa mai departe.
 Eu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, adică Cel viu, Singurul, dar în trei ipostasuri: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, Care lucrez în creaţia mea, Eu, Care m-am revelat lui Moise, în rugul aprins, mă fac cunoscut prin opera mea, prin tot ce  există şi am creat numai de natură pozitivă, căci nu Eu am  creat răul, dar sunt de necunoscut în fiinţa mea. Prin opera mea, Eu pot fi numit creator, dar prin fiinţa mea nu am nume grăit, pentru că sunt de negrăit. Apropie-te  întotdeauna de mine, în mister divin, fiind mulţumit să mă întâlnesti şi să realizezi, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a mă înţelege. Te iubesc!”.
Vocea şi norul de lumină aurie dispărură. Îngerul Rafael a zâmbit, a stins ultima lumânare aprinsă, cea de-a ?aptea, şi, îndată, visul băiatului a luat sfâr?it.
 Era dimineaţă! Trezit din somn, tânărul şi-a adus aminte de visul pe care l-a avut ?i se simţea pe deplin fericit că Dumnezeu i-a vorbit. Cuprins de o iubire de nedescris, s-a dat jos din pat, s-a spălat pe faţă, s-a îmbrăcat şi a început să facă metanii în faţa altarului, în semn de recuno?tin?ă. Era convins de existen?a Celui pe Care l-a căutat mult timp ?i pe Care l-a  întâlnit tot de atâtea ori, însă fără să realizeze. În timpul celei de-a treia metanii a observat Biblia deschisă, deşi tot timpul era închisă, pentru că a?a obi?nuia să o lase. S-a oprit, şi a
început să citească: „De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună:
Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat
împărăţia cerurilor. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
 Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. Nu vă adunaţi comori
pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Nu oricine Îmi  zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 4:17; 5:44,45,48; 6:19-21; 7:21). Emotiile l-au invadat. O lacrimă i s-a scurs
din ochiul drept, gâdilându-i si umezindu-i pielea uscată. A închis gentil Biblia, a pus-o pe altar, şi a deschis
fereastra, ca să admire frumuseţea dimineţii. O adiere de vânt l-a mângâiat. A închis fereastra şi, din nou, a observat Biblia  deschisă. A luat-o în braţe şi a început să citească: „”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mai mare decât acestea nu
este altă poruncă” (Marcu 12:30,31). Uluit de ce a citit, a închis Biblia, a pus-o pe altar şi a plecat afară, contemplând la cele citite. Ajuns afară un gând îi tot reverbera insistent în minte: „întoarce-te în camera ta, degrabă, întoarce-te”. S-a întors şi a observat pentru a treia oară consecutiv Biblia deschisă. S-a pus în genunchi, fiind oarecum speriat de ce i se întâmpla, şi a început să citească: „Atunci Iisus a zis ucenicilor
Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine  îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale „ (Matei 16:24-27). Un fior cald l-a traversat din cap până în picioare. Atunci a înţeles că
Dumnezeu a făcut în a a fel, încât Biblia să se deschidă în numele Sfintei Treimi, ca el să citească unele dintre cele mai importante versete, cu scopul de a-si da seama ce să facă mai departe cu viaţa lui.
Emoţionat fiind, negăsindu-şi cuvinte de slavă, ca să-L laude pe Dumnezeu, a închis Biblia şi a deschis-o la întâmplare, pe la sfârşit, sperând că va găsi acolo cuvintele prin care să-ti poată arăta recunostinta fată de nemăsurata bunătate a lui Dumnezeu; şi le-a găsit, cu îngăduinta Lui: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut” (Apocalipsa 4:11).
Din acel moment băiatul si-a predat inima în mâinile lui Dumnezeu si, ducând o viată bineplăcută Lui, s-a mântuit ajungând în Raiul în care ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, Îl laudă pe Dumnezeu, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta ".


Rugaciune pentru omul bolnav

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Preaputernice si slavite Doamne Iisuse Hristoase!
Tu, Care ai venit în lume sa tamaduiesti neputintele oamenilor,
Care nu ai venit sa chemi la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, si ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastra!
Din adâncul inimii Te rog sa primesti smerita mea nevointa si aceasta mica rugaciune a mea pentru cel încercat de boala!
Mântuieste-l, Doamne, precum stii, ca un bun si iubitor de oameni, si rânduieste
 Tu toate spre folosul sau.
 Ca noi neputinciosi suntem si nu îl putem ajuta daca nu ne vei lumina cu harul Tau.
De e voia Ta, îl poti pedepsi precum se cade pentru pacatele sale, tamaduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.
Dar cazând înaintea Ta Te rog, îndura-te de robul Tau, potoleste-i fierbinteala, alina-i suferinta, ridica-l din patul durerii.
Sa îi fie aceasta încercare prin care trece spre îndreptarea vietii, spre început bun mântuirii si spre iertarea pacatelor.
Si daca îi e de folos sa duca mai departe crucea bolii, fie, Doamne, dupa voia Ta, nu dupa voia noastra. Daruieste-i lui rabdare si liniste, alungând de la el toata frica si toata deznadejdea, ca sa nu fie îngenuncheat de durere si sa cârteasca sau sa cada în patima mâniei.

Ajuta-l, Iubitorule de oameni, ca vazând el mila Ta sa cada la picioarele Tale cu lacrimi de pocainta si de multumire, ca sa se învredniceasca sa auda glasul Tau cel sfânt: „Iertate îti sunt pacatele!” Amin.

16 februarie 2013

Rugăciune către Maica Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!...

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!...

Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!...

Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!

Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului.

citat din Avva Isaia

Cele mai mari pacate impotriva vietii si sanatatii trupului sunt:

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



1) Primejduirea si distrugerea vietii;

2) Ciuntirea de sine, prin care cineva urmareste sa devina nepotrivit pentru munca. Daca aceasta se face insa cu scopul de a-si pastra viata, de pilda extirparea unui madular bolnav, atunci ea este chiar o datorie;

3) Lenea;

4) Imbuibarea cu mancare si bautura;

5) Nestapanirea patimilor care macina sanatatea trupului;

6) Nebagarea in seama a bolilor si lipsa de masuri pentru preintampinarea lor sau pentru vindecare.

. Pentru implinirea datoriilor catre sine insusi, are crestinul nevoie de bunuri materiale? Ce invata sfanta noastra Biserica despre bunurile materiale?

Dumnezeu, dupa ce a creat pe cei dintai oameni, i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul. Apoi a zis Dumnezeu: "Iata va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi voua hrana voastra" (Fac. 1, 28-29).

Asadar, bunurile materiale sunt darurile lui Dumnezeu catre om, pentru sustinerea vietii si pentru indeplinirea feluritelor trebuinte legate de ea. Stapanul lor deplin este Dumnezeu, Creatorul intregii zidiri. Omului ii sunt date bunurile materiale numai spre buna administrare, chivernisire si folosire, avand a da seama de ele, ca de orice fapta a sa.

 Are fiecare om dreptul la bunurile materiale?

Bunurile materiale fiind neaparat trebuitoare vietii, de buna seama ca fiecare om are dreptul la ele. Ele trebuie sa fie insa castigate prin munca proprie, cinstita, iar nu prin exploatarea muncii altora, caci citim in Sfanta Scriptura: "Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance" (II Tes. 3, 10).

. Condamna Biserica bogatia in sine?

In urma pacatului stramosesc, oamenii abatandu-se de la legea lui Dumnezeu, impartirea bunurilor pamantesti de catre ei nu s-a facut niciodata cu dreptate. Unii, mai puternici, asuprind pe semenii lor mai slabi, si-au adunat averi, socotindu-le ca proprietate a lor deplina, iar altii, mai slabi, au ramas asupriti si in suferinta. Crestinismul a adus si aici o indreptare. Pe de o parte, el nu condamna bunastarea materiala. Averea poate fi castigata prin munca staruitoare si prin buna chivernisire si atunci ea este un drept firesc al fiecaruia, ca rod al muncii cinstite, caci "Vrednic este lucratorul de plata sa" (Luca 10, 7). Bogatia in sine nu este ceva rau, dupa cum nici saracia nu este o virtute. Prin munca proprie, cinstita, nimeni nu poate aduna insa averi prea mari. De alta parte, bogatia cuprinde in sine o mare primejdie. Ea il leaga pe om prea mult de bunurile pamantesti trecatoare, il face mandru, lacom, zgarcit, impietrit la inima fata de suferintele semenilor si fata de implinirea poruncilor morale. In felul acesta, bogatia poate fi o piedica in calea mantuirii, dupa cum spune Mantuitorul: "Mai lesne este a trece camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu" (Matei 19, 24). Mantuitorul nu condamna aici bogatia, ci pe detinatorii ei, pe bogatii lipsiti de credinta si de mila. Acelasi lucru se intampla si atunci cand El indeamna pe tanarul dornic de desavarsire sa-si vanda averile si sa le dea saracilor (Luca 18, 22). Din aceeasi pricina si Sfintii Parinti au cuvinte foarte aspre nu atat fata de bogatie, cat fata de bogatii nemilostivi.

Fata de parerea ca bogatia ar fi un ideal in viata, deci un scop in sine, si ca fiecare poate sa o intrebuinteze numai pentru el, crestinismul vine cu o indreptare. Crestinismul invata ca bogatia trebuie socotita numai un mijloc pentru aratarea dragostei catre aproapele in suferinta si pentru lucrari de folos obstesc. Mantuitorul spune: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui" (Matei 5, 7). Iar Sfantul Vasile cel Mare zice: "Cei ce judeca cu intelepciune ar trebui sa nu uite ca bogatiile ne-au fost date pentru a le intrebuinta, nu pentru a le face sa ne slujeasca la placeri". Folositoare pentru suflet este intrebuintarea bogatiei pentru ajutorarea celor in suferinta. Caci tot Sfantul Vasile cel Mare spune: "Cum poti tu sa ai paturi de argint, mese de argint, scaune de fildes, cand curtea locuintei tale este plina de saraci fara de numar, al caror plans il auzi? Cate datorii s-ar putea plati din pretul unui inel de al tau? Un singur dulap de al tau cu haine cuprinde atat cat ar incalzi o intreaga populatie care tremura de frig".

 Prin implinirea datoriilor catre Dumnezeu si catre sine insusi isi indeplineste crestinul toate datoriile sale?

Nu. Caci omul, dupa insasi firea sa, e facut sa traiasca laolalta cu semenii sai. Omul are, adica, in sine o pornire care-1 atrage catre semenii sai, de ajutorul carora are nevoie pentru dezvoltarea insusirilor sale proprii, ca si pentru implinirea trebuintelor sale de viata. Apoi si graiul cu care este inzestrat omul, pentru impartasirea gandurilor si vrerilor sale, este un semn ca el are nevoie sa traiasca impreuna cu semenii sai.

De aici decurg insa si anumite indatoriri ale crestinului catre semenul sau aproapele sau; numai prin implinirea lor crestinul poate sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu.

 Care sunt indatoririle crestinului catre aproapele?

Asemenea datoriilor catre sine insusi, datoriile catre aproapele se cuprind si ele in trei virtuti de seama: 1) cinstirea sau respectarea aproapelui; 2) dragostea catre aproapele; 3) dreptatea fata de aproapele. Dar inainte de a arata in ce se cuprind acestea, se pune intrebarea:

. Cine este aproapele nostru?

Raspunsul ni-l da insusi Mantuitorul, in frumoasa parabola despre samarineanul milostiv (Luca 10, 29-37), care a legat ranile si a dat ajutor celui cazut intre talhari, fara sa cerceteze cine este el, ci numai vazandu-l ca este om ca si el. Raspunsul este deci: aproapele nostru este orice om, fara nici un fel de deosebire. Dupa invatatura crestina, toti oamenii sunt fii ai aceluiasi Tata Ceresc. Toti sunt creati dupa "chipul lui Dumnezeu", toti au aceeasi fiinta, se trag din aceeasi unica pereche de oameni (Adam si Eva), stau sub osanda aceluiasi pacat stramosesc, sunt mantuiti prin aceeasi jertfa de pe Cruce si au aceeasi chemare la aceeasi viata vesnica. Adevarul acesta il face pe Sfantul Apostol Pavel sa spuna: "Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti, in Hristos Iisus" (Gal. 3, 28).

Pe temeiul invataturii crestine despre egalitatea tuturor oamenilor inaintea lui Dumnezeu si despre egalitatea drepturilor la viata pentru fiecare, s-a ajuns apoi, treptat, la recunoasterea egalei indreptatiri a fiecarui om la bunurile vietii.

 Ce inseamna cinstirea aproapelui?

Cinstirea aproapelui, ca si cinstirea de sine insusi, este recunoaste-rea vredniciei pe care o are fiecare semen al nostru de la Dumnezeu si inaintea lui Dumnezeu, ca om. Sfantul Apostol Pavel spune: "In iubire trateasca unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate" (Rom. 12, 10). De asemenea, Sfantul Apostol Petru spune: "Dati tuturor cinste, iubiti fratia" (I Petru 2, 17). Datoria cinstirii aproapelui se sprijina pe aceleasi temeiuri ca si datoria cinstirii fata de sine insusi. Caci, dupa invatatura crestina, oamenii fiind creati toti dupa "chipul lui Dumnezeu" si avand toti aceeasi fiinta, au si datoria sa-si recunoasca unul altuia vrednicia si insusirile cu care i-a inzestrat Dumnezeu, mai presus de celelalte fapturi.

 Care sunt pacatele impotriva cinstirii aproapelui?

Impotriva cinstirii aproapelui se pacatuieste prin dispretuirea lui, adica prin nerecunoasterea vredniciei si a insusirilor cu care 1-a inzestrat Dumnezeu pe fiecare om. De asemenea se pacatuieste si prin folosirea aproapelui la lucruri injositoare, precum si prin nerecunoasterea drepturilor ce se cuvin fiecaruia prin legile firii omenesti, ca de pilda prin stirbirea libertatilor lui.

 Ce este dragostea catre aproapele?

Dragostea catre aproapele este virtutea prin care crestinul doreste si voieste aproapelui binele vremelnic si vesnic, dandu-si totodata si silinta de a-i face acest bine. In virtutea aceasta salasluieste deplin duhul invataturii si vietii crestine. De aceea, Mantuitorul o si numeste semnul de recunoastere al crestinului: "Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 35). Asadar, cine nu se calauzeste de virtutea dragostei catre aproapele, acela nu este crestin adevarat.

 Este dragostea catre aproapele o datorie de seama a crestinului?

Da, si inca ea este neaparat necesara pentru mantuire. Este adevarat ca in fruntea tuturor datoriilor crestinesti sta dragostea catre Dumnezeu. Pe aceasta o numeste Mantuitorul "marea si intaia porunca", dar indata adauga: "Iar a doua, la fel cu aceasta: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 22, 37-38). Implinirea dragostei catre Dumnezeu se poate cunoaste, de altfel, numai in dragostea catre aproapele. Aceasta este roada si dovada cea mai de pret, dupa cuvantul Sfantului Apostol Ioan: "Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau" (I Ioan 4, 20-21).

Asadar, intre amandoua aceste porunci este o legatura stransa si nedespartita, incat una fara alta nu se poate implini. Sfantul Apostol Pavel scrie: "Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; caci cel care iubeste pe aproapele a implinit legea" (Rom. 13, 8). "Toata legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Gal. 5, 14). Aceasta inseamna ca precum fata de Dumnezeu, asa si fata de aproapele, dragostea este implinirea legii. In ea se cuprind toate poruncile si prin ea isi implineste crestinul datoriile sale. De aceea implinirea datoriei de dragoste catre aproapele este neaparat necesara crestinului pentru mantuire.

11 februarie 2013

BABA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Oamenii trec uneori prin situaţii aparent inexplicabile. De exemplu: pagube, nedreptăţi, jigniri şi altele asemenea. Dar nimic nu este întâmplător. Toate sunt cu voia, cu ştirea şi cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru folosul oamenilor. Toate acestea vin datorită faptului că oamenii nu se spovedesc sincer, curat şi la timp, şi pentru că nu au primit un canon pe măsura păcatelor sau, dacă l-au primit de la duhovnic, nu îl împlinesc. Şi cred că aţi auzit şi dumneavoastră de părinţi bătuţi şi chinuiţi de copiii lor. Motivul: şi părinţii, la rândul lor, s-au comportat asemenea cu bătrânii lor. Sau unora li se întâmplă să li se fure bunuri de valoare, fiindcă şi ei, la rândul lor, au furat de la alţii. Altora apa, viitura, le ia casa şi toată agoniseala. Şi alte asemenea evenimente dureroase ce se întâmplă cu îngăduinţa lui Dumnezeu din raţiuni ştiute numai de El.

Cunosc un caz, un fapt autentic, pe care vreau să vi-l relatez şi dumneavoastră.

Undeva, într-un sat, o bătrână îşi avea casa lângă fiicele ei. Cu una dintre ele trăia chiar în aceeaşi casă. Între bătrână şi fiicele ei nu existau tensiuni, certuri sau alte probleme; convieţuiau paşnic. Singura problemă, oarecum jenantă, era că două dintre fiicele bătrânei nu-i ziceau mamă, ci „babă”. „Babo” în sus, „babo” în jos, „ce faci babo?” Nu prea îi convenea bătrânei apelativul acesta, dar ce să facă. Şi aşa i-au zis până când bătrâna, la 94 de ani, a plecat la Domnul. Dar, nu după mult timp, au îmbătrânit şi fiicele bătrânei. Una din ele are acum 91 de ani şi locuieşte cu o fiică de a sa, care din… „babă” n-o slăbeşte. Tot „babă îi zice şi fiică-sa. Cealaltă soră, care are acum 81 de ani, îşi primeşte şi ea răsplata pentru atitudinea faţă de mama ei. Deşi copii dumneaei nu-i zic „babă”, dar toţi nepoţii, pe un ton jignitor, din „babo” n-o mai slăbesc. Să fie oare întâmplător? Eu cred că nu. De aceea trebuie să ne revizuim comportamentul faţă de bătrânii noştri. Iar dacă am procedat asemenea celor două fiice, să ne spovedim şi să ne gândim că mâine-poimâne vom fi şi noi bătrâni, de ne va da  Dumnezeu zile, şi ne vom primi răsplata, cu vârf şi îndesat, pentru comportamentul nostru.

10 februarie 2013

ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA MANASTIREA PETRU VODA A PLANS CU MIR

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...





Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Petru Voda din Moldova a plans duminica aceasta cu mir, fapt observat de credinciosii adunati in numar mare, au relatat calugarii de la fata locului, care ne-au transmis si fotografia icoanei.

Ieri a fost a 33-a Duminica dupa Rusalii, a Vamesului si a Fariseului si inceperea Triodului iar Parintele implineste maine 90 de ani.

Zilele acestea, Manastirea cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil este in centrul atentiei lumii ortodoxe dupa ce duhovnicul Iustin Parvu a facut un Apel romanilor, cinului monahal si ierarhilor Bisericii sa nu accepte indosarierea electronica prin cipuri biometrice introduse obligatoriu in pasapoarte, cu incepere de la 1 ianuarie.

La apelul parintelui Iustin s-au strans pana acum peste 50.000 de semnaturi din intreaga tara, ce vor fi inaintate Guvernului, Parlamentului si Patriarhiei, alaturi de cererea de a putea alege acte de identitate cu sau fara dispozitive de supraveghere electronica prin unde radio (RFID). Sfantul Sinod a anuntat de altfel ca va discuta problematica cipurilor biometrice la urmatoare sedinta din 25-26 februarie a.c., iar o coalitie de organizatii ale societatii civile a contestat Hotararea Guvernului la Curtea de Apel, cazul urmand a se judeca chiar martea aceasta, pe 11 februarie, orele 9.00.

CITESTE MAI DEPARTE...URMEAZA LINCUL...

Legenda celor mai frumoase daruri

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




Dragii mei, cel mai frumos moment din viata unei familii este atunci cand se naste un copil. Venirea pe lume a unui nou suflet este cea mai mare minune, fiind lucru sfant, motiv de mare bucurie atat in familia micutu­lui, pentru parintii si rudele sale, cat si in cer, unde ingerii si sfintii se bucura si ei si se roaga pentru sana­tatea si mantuirea pruncului. Tradi­tia este ca atunci cand mergi pentru prima data la un copilas nou-nascut sa-i duci ceva in dar. Acest frumos obicei crestin a ramas de cand Maica Domnului L-a adus pe lume pe Pruncul Iisus.
Se spune ca, atunci cand s-a apropiat sorocul venirii pe lume a Mantuitorului, mare bucurie si nerabdare era sus, in cer, fiecare inger nestiind cum sa se pregateasca mai bine pentru clipa cea mare.
- Tii, zise un arhanghel, eu ma voi duce cu ingerii mei si voi canta cele mai frumoase cantari, cum nu s-au auzit vreodata pe pamant sau in cer, pentru a le incanta sufletul Pruncului si Maicii Sale.
- Bine te-ai gandit, i-a raspuns alt arhanghel, eu ma voi duce cu ingerii mei, vom aprinde toate stelele si vom alunga toti norii. Astfel, noaptea Sfintei Nasteri, va fi cea mai frumoasa noapte din cate s-au pomenit.
- Noi, sarira bucurosi alti ingeri, ii vom anunta pe pastori, sa vina si ei sa se inchine Domnului si vom avea grija ca nimeni sa nu tulbure linistea Pruncului.
Va dati seama, dragii mei, ce zarva era in cer. Toti isi pregateau darurile. Doar undeva, intr-un colt de rai, statea trist un inger care nu stia ce sa ii duca micului Iisus, cand Se va naste. Ingerul acesta era ocrotitorul animalelor si toate vietatile il ascultau.
- Eu cred, zise ingerul in sinea sa, ca tare frumos ar fi ca si necuvan­tatoarele sa se inchine Domnului, la Nasterea Sa, caci toata creatia se va bucura de venirea Sa pe lume. Dar ce animale ar fi mai potrivit sa trimit ? Si numaidecat cobora pe pamant, intr-o frumoasa poienita de la margi­nea unei paduri. Anunta sa i se infatisese toate vietatile care ar vrea sa I se inchine Domnului si sa-I duca daruri. Vestea s-a raspandit cu re­peziciune si fiarele au si inceput sa apara. Primul, bineinteles ca a venit leul, regele animalelor. Oricum, cine ar fi indraznit sa apara inaintea lui ?
- Eu il voi pazi pe Prunc, nu voi lasa pe nimeni sa se apropie. Coltii si ragetele mele cumplite ar alunga, fara indoiala, orice nepoftit, zise plin de el leul.
- Ei, dragul meu, ii raspunse ingerul, tu esti prea fioros. Cred ca mai degraba L-ai speria pe micul Prunc. Asa ca, fara suparare, eu zic sa I se infatiseze altcineva.
Nici nu a terminat bine vorba, ca vulpea, care atata astepta, a si sarit in fata ingerului si, prefacandu-si glasul cat mai mieros cu putinta, zise:
- Vai, dar bine v-ati mai gandit, fara indoia­la ca e nevoie de cineva care sa aiba grija multa de Cel nou-nascut. Eu as fi cea mai potrivita, iar darul meu tare bine ar mai prinde: in fiecare dimineata ii voi aduce cate o gaina si alte bunatati de-ale gurii, pentru a nu flamanzi nici o clipa.
- Stai usurel, cumatra vulpe, ii intoarse vorba ingerul, tu esti prea vicleana si nu cred ca Bunul Dum­nezeu nu s-ar bucura de darurile tale obtinute prin furtisaguri.
Asa ca ia sa vedem cine mai doreste.
- Noi, noi, suntem aici sus, pe creanga, ciripeau de zor pasarile: ciocarlii, vrabiute si multe alte inaripate. Noi vom canta cele mai frumoase triluri.
- Nici asta n-ar fi bine, le-a intre­rupt ingerul. Voi sunteti prea gala­gioase. Daca veti ciripi toate odata va fi mare harmalaie si, oricum, vor fi acolo cei mai priceputi ingeri sa cante, asa ca nici voi nu puteti merge.
- Dar mergem noi! zisera cateva furnici iesite dintr-un musuroi, i-am duce Pruncului faramituri de paine proaspata si faramite mici de zahar.
- Ei, harnicutelor, ar fi frumos si va multumesc ca v-ati gandit, dar voi sunteti prea mici si vor fi acolo pastorii si magii. Si tare mi-e frica, din neatentie, sa nu va striveasca vreunul sub picior. Asa ca mai bine ramaneti la ale voastre.
- Dar eu, zise paunul, desfacandu-si coada-i nemaipomenita: Eu cred ca as fi cel mai potrivit sa ma infatisez inaintea Domnului. Fru­musetea mea va incanta pe toata lu­mea, pe Prunc si pe sfanta Sa Maica.
- E adevarat, esti foarte frumos, paunule, dar tu prea esti cochet si fudul. Asa ca prefer sa mai caut! ii raspunse si lui ingerul cu rabdare.
Si tot asa, unul cate unul, aproa­pe toate animalele s-au perindat prin fata ingerului, insa acesta nu se putea hotara care vietate ar fi cea mai potri­vita sa fie alaturi de Pruncul Iisus, cand Acesta Se va naste. Spre seara, vazand ca nu se mai infatiseaza nimeni, ingerul s-a ridicat si a dat sa plece, dar a auzit zgomot pe campul de la marginea padurii. Era un taran care-si ara ogorul, avand inhamat la jug un bou. Putin mai incolo, pastea cuminte magarul pe care omul isi incarcase desaga cu cele de trebuinta, ingerul, nevazut de om, ci doar de animale, s-a apropiat de bou si de magar si, mergand usor pe langa brazda, i-a intrebat:
- Spuneti-mi, n-ati vrea sa va inchinati Domnului, la Nasterea Sa, si sa ii duceti ceva in dar ?
- Bunule inger, raspunsera cu tristete boul si magarul, dar ar fi o onoare prea mare pentru noi. Si n-am avea nimic de pret sa-i putem oferi Pruncului si Maicii Sale. Noi nu stim decat sa muncim din zori pana seara. Cu ce L-am putea ajuta noi pe Dumne­zeu si ce-ar putea El sa vada la noi ?
Deodata, chipul ingerului se in­senina si o sfanta lumina inunda tot campul. Acum era fericit, gasise, in sfarsit, darul cel mai potrivit.
- Ei bine, aflati ca voi sunteti cei alesi. Veti fi alaturi de Maica Domnu­lui si de Iisus, in noaptea de Craciun. Caci voi ne aratati, prin munca, smerenia, ascultarea si rabdarea. Iar acestea sunt lucruri sfinte. Apoi, cu rasuflarea voastra calda, il veti incal­zi pe Prunc, care va fi culcat chiar in ieslea cu fanul vostru. Asa a ales Dumnezeu sa vina in lume si asa este cel mai bine: intr-un grajd sara­cacios si umil, nu in palate si lux. Asa ca pe voi v-am ales si eu sa ii fiti alaturi, la Nasterea Sa.
Boul si magarul se uitau mirati si nu le venea sa creada. Nici n-ar fi indraznit sa spere la asa cinste mare si la atata bucurie: Domnul Iisus sa vina in mijlocul lor, iar ei sa fie martori la cea mai mare minune din toate timpurile. Ce fericire, nu le venea sa creada!
- Cei din urma vor fi cei dintai, le mai spuse ingerul si disparu. Si asa este: toti cei umili si smeriti se vor bu­cura mai tarziu si vor ajunge langa Dumnezeu, Care-i va rasplati pentru credinta si dragostea lor.
Si iata ca a venit si noaptea sfanta a Nasterii Domnului, cea mai frumoasa noapte din cate au existat. Pruncul a primit de la toti felurite daruri: pastorii au venit cu lapte, magii i-au adus aur, smirna si tama­ie, iar Fecioara Maria I-a oferit cel mai frumos dar: dragostea de mama. Si uite-asa, de atunci a ramas obiceiul ca la nastere, orice copil sa primeasca cate ceva de la cei apropiati.
Dar stiti cine este, de fapt, cel mai aproape de copii ? Bunul Dumne­zeu ! Iar darurile Lui sunt cele mai frumose si mai folositoare, caci atun­ci Cand se naste, fiecare copil primeste de la Dumnezeu un talent, o iscu­sinta, la care sa fie cel mai bun atunci cand va creste. Unul va ajunge mare invatat, altul un gospodar liarnic, celalalt un muzician desavarsit ori poate un smerit calugar. Fiecare cu darul si harul sau, de la Dumnezeu.
Si voi, dragii mei, ati primit de la Domnul cele mai frumoase daruri, atunci cand v-ati nascut. Care sunt acelea ? Nu stiu, voi trebuie sa le descoperiti, pentru a fi fericiti in via­ta. Iar cand veti afla talentul cu care v-a harazit Cel de sus, cu rabdare si munca, veti ajunge cei mai buni in ceea ce veti face si multa multumire veti avea si voi si cei din jurul vostru.
Asa sa va ajute Bunul Dumnezeu!


RUGACIUNI CATRE MAICA DOMNULUI


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Visul Maicii Domnului

Rugaciune catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu - folositoare pentru crestinul dimpreuna cu visul Nascatoarei de Dumnezeu ce Pa vazut mai inainte de rastignire.

Dumnezeu toate pentru om le-a facut, aratandu-I prin toate ale sale minuni.

Precuvantare

Aceasta rugaciune s-a gasit la sfantul mormant al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria care talmacindu-se din greceste s-a tiparit si in Romaneste de mai multe ori cuprinzand si urmatoarea precuvantare.

Aceasta sfanta rugaciune cine o va citi cu credinta o data pe zi si o va purta la sine, acela cu puterea lui Dumnezeu prea slavit si cu ajutorul Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, va fi pazit de toate relele si nu se va teme de innecare in rauri sau mare, nici nu va muri de vreo boala cumplita, iar in suferinat isi va afla mangaierea sufletului sau si insanatosirea.


Femeia insarcinata de o va citi cu credinta in toate zilele, va naste cu usurinta; cei asupriti isi vor dobandi dreptate, cel ce se supara pe dusmani si pe duhul necunoscut se va izbavi, iar la sfarsitul vietii sale inainte de moartea sa va vedea in somn pe Sfanta Nascatoare cu ale carei rugaciuni Christoase Dumnezeule, mantuieste-ne pe noi . Amin.

"Cereti si se va da voua!"

"Cautati si veti afla!"

"Bateti si vi se ve deschide!"

RUGACIUNE

catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria

Milostiva si ajutatoarea noastra, a crestinilor! De tine se bucura ingerii! Tie iti slujesc arhanghelii! Bucura-te mangaierea celor intristati si sprijinitoarea orbilor! Induratoarea si aparatoarea robilor tai! Bucura-te scaune sfinte, tronul celui prea Inalt. Bucura-te palat desfatat al Imparatului tuturor! Bucura-te Doamna Marie, ceea ce esti turn cu multe impletituri de aur! Bucura-te catedra a Imparatului tuturor, care straluceste mai mult decat razele soarelui fara prihana, stapana pe mine care pot si cinstesc cu evlavie aceasta scumpa rugaciune. Pazeste-ma sub acoperamantul tau: in mainile tale imi pun sufletul. O, Maica Fecioara, fara prihana, Stapana! Stalpul si intarirea credintei noastre.

Bucura-te mireasa nenuntita, maica fara de barbat si fara de prihana! Fecioara, aceea ce ai tinut pe mainile tale si ai purtat in brate pe cel ce tine in palma cerul si pamantul si toate le cuprinde. Tu fie mie, robul tau, ajutatoare si aparatoare; ma pajeste de toate relele de pe pamant, daruindu-mi mie ani multi cum daruisi odata lui Ezechia; imi lungeste viata ca sa te laud si sa slavesc. Amin.

O, stapana ingerilor si Doamna lumii, ceea ce esti plina de dar. Domnul este cu tine. Imparateasa imparateselor si Doamna doamnelor si Sfanta sfintelor, ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita decat Serafimii, acopera-ma si pe mine robul tau care iti zice:

Bucura-te nastrapa cu totul de aur, ceea ce ai primit pe Christos mana cea dumnezeiasca. Bucura-te Feciora Maria, ajutatoarea celor pacatosi! Bucura-te rug neinsufletit si ne ars. Bucura-te munte netait si palat desfatat. Bucura-te a mucenicilor si patriarhilor floare mirositoare!

O, maiac fecioara, ajuta-mi mei robl tau cel ce ma rog cu crdinta, ca s-au intunecat ochii mintii mele de nori cei grei ai pacatelorsi tu prea sfanta fecioara cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, a fiului si Domnului nostru Iisus Christos. Ma indrepteaza si du pe calea cea buna, catre mantuirea sufletului meu.

O, si voi sfintilor ingeri Mihail si Gavril, cei ce stati pururea inaintea scaunului maririi lui Dumnezeu. Tu, ingere, pazitorul sufletului meu, ajuta-mi mie, pacatosul. O, prea slavita stapana, fecioara Nascatoare de Dumnezeu! Tu esti nadejdea celor desnadajduiti si doamna mea cea buna si induratoarea mea cea mai stralucita, mai curata decat razele soarelui si slavita mai presus decat inaltimea cerului fara de asemanare. Mai cinstita decat Heruvimii si Serafimii, slava proorocilor, propovaduirea apostolilor, lauda cuviosilor, bucuria mucenicilor si intarirea pustnicilor. Podoaba lui Aavram, a lui Isaac si a lui Iacov, roua lui Gedeon si Moisi, adunarea patriarhilor si a tuturor sfintilor. Sfesnic purtator de lumina dumnezeiasca, cadelnita de aur, nastrapa care ai primit mana cerului, chivotul cel adevarat dumnezeiesc al legii celei preasfinte. Mangaierea prea sfanta si propovaduirea mea! O, rug nestins, loc de incapere al celor ce alearga la tine, ceea ce esti toiagul cel odraslit al lui Aaron si floare care din samanta lui David si din coapsele tale a rasarit noua pe Christos Mantuitorul, Dumnezeul tuturor!

Cheile fecioriei tale nu le-a miscat! Precum mai inainte de nastere ai fost fecioara, asa si dupa nastere ai ramas fecioara. O, prea sfanta nevinovata si prea curata si neintinata fecioara! Roaga pe Christos, fiul tau si Dumnezeul nostru, pentru mine, pacatosul, ca tu esti ajutatoarea pacatosilor si a celor fara de ajutor! Tu esti limanul celor inviforati, mangaierea lumii si a celor de prin inchisori si temnite, le dai libertate si scapare. Tu esti acoparatoarea celor bolnavi si datatoare de sanatate! Tu esti intarirea calugarilor si nadejdea mirenilor! Tu esti rabdarea, aparatoarea si acoperitoarea vaduvelor. Tu esti lauda, veselia si cununa fecioarelor!

O, prea sfanta Nascatoare de Dumnezeu, imparateasa si doamna tuturor, acopera-ma si ma pajeste sub acoperamantul aripilor tale. Sa nu se laude si sa-si rada de mina Satana, smintitorul sufletelor omenesti; nu lasa sa se apropie de mine intunecatul vrajmas. Miluieste-me pe mine, pacatosul si intunecatul cel cufundat in pacate multe, care cu uratele mele fapte am maniat pe Dumnezeu, facatorul meu. De aceea doamna mea, sub acoperamantul tau alerg si cu umulinta ingenunching, ma rog tie cu lacrimi, ca sa imblanzesti pe fiul tau, dulcele meu Iisus, datatorul de viata al tuturor.

Ca nu dupa multele si necuviincioasele mele fapte sa ma osandeasca, si cu indurarile si iubirea ta de oameni sa ma miluiasca. O, prea curata maica, fa sa visez in Christosul meu, ajuta-ma ca sa pot intra in locasurile celor drepti intru imparatia cerurilor, unde nu sunt lacrimi, nici scarba, nici intristare, nici pedeapsa, nici stramtoare. Ci este numai bucuria nesfarsita si veselia dreptilor, viata ce nu are sfarsit nicioadata, ci totdeauna desfatare si indulcire, marire si stralucire.

O, ceea ce esti plina de daruri, invredniceste-ma pe mine, smeritul robul tau, sa scap de toate primejdiile si necazurile, umple gura mea de dulceata si de veselie. Lumineaza sufletul meu, misca buzele mele si limba mea ca sa te laud cu sufletul plin de bucurie si cu inima sarguitoare sa-ti aduc lauda ta cea cereasca, cu care arhanghelul Gavriil a rostit catre tine Maica Feciora Bucura-te ceea ce esti plina de dar! Bucura-te locas dumnezeiesc plin de lumina! Bucura-te prea fericita, ceea ce esti intre femei, fecioara! Bucura-te stea prea luminoasa! Maica maicilor si fecioara fecioarelor! Bucura-te ceea cea ai nascut lumina, pe imparatul a toate. Bucura-te ceea ce ai rasarit soarele, lumina dreptatii! Bucura-te doamna si stapana, ceea ce esti mai inalta decat toate. Bucura-te pacea, bucuria si mantuirea lumii! Bucura-te propovaduirea si slava proorocilor! Bucura-te podoaba mucenicilor si cununa dreptatii! Bucura-te lauda cuviosilor si cantarea arhiereilor! Bucura-te cuvantul cel de lauda al tuturor scripturilor. Bucura-te gradina cea slavita care ai crescut pe Christos, trandafirul cel dumnezeiesc si margaritarul cel de mult pret. Bucura-te ceea cea m-ai izbavit de boala omoratoare. Bucura-te ceea ce m-ai mantuit de cutremurul cel infricosat. Bucura-te minunea lumii! Bucura-te desfatarea tuturor celor de pe pamant. Bucura-te raiul desfatarii si al nemuririi! Bucura-te pomul vietii si al imparatiei celei de sus. Bucura-te zidul celor credinciosi si mantuirea tuturor!

Bucura-te liman care adapostesti pe cei inviforati! Bucura-te nadejdea celor din primejdii. Bucura-te izvorul Duhului sfant!

Bucura-te lauda noastra, a smeritilor robilor tai. Bucura-te scaparea si mantuirea pacatosilor! Bucura-te ceea ce esti mangaierea celor jalnici. Bucura-te mijlocitoarea pacatosilor in ceasul judecatii. Bucura-te prea slavita, maica scaunului facatorului meu! Bucura-te stralucirea cea luminoasa si lumina zilei mele, prea curata ceea ce ai sfaramat capul balaurului, al incepatorului rautatii, care aduce pe cei legati in iad. Bucura-te ceea ce multe bucurii ai dat lumii! Bucura-te prea laudata, acoperitoarea si folositoarea noastra! Bucura-te stapana, sceptrul imparatilor ce se roaga tie! Bucura-te ceea ce dai putere celor credinciosi! Bucura-te marirea, bucuria tuturor preotilor! Bucura-te descuietoarea usilor raiului! Bucura-te ceea ce precurmezi intristarea si dai bucurie! Bucura-te raiul care intorci din mahnire pe cei necajiti. Bucura-te cheia cerestii imparatii a lui Christos. Bucura-te liman neintinat si nadejdea celor desnadajduiti. Bucura-te milostivirea si ajutatorea mea, fara de prihana fecioara! Bucura-te lumina prea stralucita care luminezi toate lumea! Bucura-te maica lui Christos, mielul lui Dumnezeu celui viu! Bucura-te acoperamantul, bucuria si marirea noastra, ceea ce esti nadejdea noastra pe viitor! Bucura-te ceea ce ai plamadit in pantecele tale pe cel ce ne-a mantuit! Bucura-te ceea ce ai hranit cu lapte pe Christos datatorul de viatade prea induratul Dumnezeu si ziditorul meu! Bucura-te dulceata plina de desfatarea tuturor crestinilor! Bucura-te maica lui Christos, iubitorul de oameni!

Dumnezeu, caruia si de cuvine marirea, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu cel fara de inceput al sau parinte si cu prea sfantul de viata facatorul sau Duh, acum si pururea si in veci. Amin!

Prea sfanta stapana! Binecuvantata maica lui Dumnezeu, sub acoperamntul tau toti pamantenii alergam si cu caldura ne rugam tie, noi nevrednicii robii tai. Intampina si izbaveste tara aceasta de toate nevoile si de moarte grabnica, seceratoare si fulgeratoare!

Stiu ca toate le poti cate le voiesti, stapana lumii! Imparateasa si doamna cerului, ceea ce esti plina de daruri si de bucurie. Asculta si cauta cu milostivire nu numai la rugaciunea mea, ce ti-o aduc din buze necurate, ci la purtatorii de Dumnezeu sfinti, pe care ii aduc mijlocitori pentru mine si rugatori.

O, sfintilor arhangheli si de toate puterile ceresti! Cei doisprezece apostolia lui Christos, Dumnezul, mergatorul inainte si Botezatorul Ion. Purtatorul de chinuri, patruzeci de mucenici, Stefan, intaiul mucenic, Victor, Mina, Vichentie, Dimitrie si purtatorul de biruinte, Gheorghe. Impreuna cu Atanasie, cu Vasile, cu Grigore cuvantatorul de Dumnezeu si Ion Gura de Aur; impreuna cu facatorul de minuni Niculae - rugati-va pentru sufletele noastre! Amin
RUGACIUNE DE UMILINTA

catre Prea Bunul intru totul Induratul si Milostivul Domnul Dumnezeu

Stiu, Doamne, ca pacatele mele sunt nemasurate si nu pot sa privesc catre a Ta bunatate, dar stiu ca milostivirea indelung rabdatoare si noianul iubirii tale de oameni sunt nemarginite si, desi am trecut in rautate pe toti oamenii, insa nu am intrecut indurarile Tale, nici n-am inchis usile milostivirii Tale; nici n-am secat izvoarele cele pururea curgatoare ale iubirii Tale de oameni. Fara-de-legile noastre de s-ar inmulti mai mult decat stelele cerului si nisipul marii, inca atat de biruite vor fi de catre blandetea si milostivirea Ta. Caci faptele noastre ce le socotim de bune inca, au trebuinta de dreptatea Ta. Pentru aceasta indraznind, alerg la milostivirea ta cu frica si cu cutremur, rugandu-ma ca fil cel corupt, oricat am gresit Tie, cu voie sau fara voie, cu fapta si cu cuvantul, cu aducerea aminte, cu gandul, cu stiintia si cu nestiinta, cele de noapte si de zi, cele din varsta cruzimii mele si pana acum, sa mi le ierti si sa mi le stergi toate, in haina nepacatuirii si a curatirii sa ma imbraci. Am pacatuit, singur marturisesc. Am gresit, nu tagaduiesc. Poruncile Tale n-am pazit, judecatile Tale le-am calcat, am urmat rau amagitorul vrajmas. M-am supus trupului si patimilor; m-am facut rob dulcetilor vietii si casa a toata necuratenia. Asemanarea chipului Tau, pe care mi l-ai dat mie, nu-l am curat si neschimbat, nici pecetea dumnezeiescului botez. Am stricat pe cea dintai zidire si pe cea de a doua: pe toate le-am schimbat si intinat cu pacate pe care le-am facut in toate vremea si in tot ceasul. Marturisesc ca sunt vinovat focului de veci, viermilor neadormiti, propovaduiesc ca sunt vrednic de toata munca cea infricosata si rea; nu astept decat raspunsul Tau cel infricosat care trimite pe cei pacatosi in focul Gheenei. Eu insumi imi hotarasc osanda, insumi ma judec vinovat. Aducerile aminte de pacate pe care le-am facut si mustrarile de cuget imi stau pururea inainte. Parca vad pe cumplitii paratori, infatisand si aratand faptele mele la judecata si parca ma rapesc dinaintea scaunului judecatii Tale, tarandu-ma sa ma arunce in munci, fara sa am pe cineva in ajutor, fara sa puna cinevaun cuvant pentru mine si sa ma partineasca. Vai! Dar atunci ce voi face, cand voi fi cercetat si osandit in ziua judecatii cine ma va indrepta? Caci toate faptele mele cele ascunse si facute la intuneric se vor descoperi si se vor da la lumina inaintea a milioane de ingeri. O, de trei ori ticalosus! Alta nadejde de mantuire n-am decat milostivirea si iubira Ta de oameni. Doamne care nu voiesti moartea pacatosilor, nici sa piara vreunul din cei mai mici, ci sa se intoarca la pocainta si sa fie viu: pe mine care ma osandesc insumi si propovaduiesc nelegiuirile si pacatele mele, dupa cuvantul Tau, precum proorocul a zis: "Marturiseste-ti pacatele tale, ca sa te indreptezi." Fa ca si eu, intru aceasta, sa dobandesc iertare si mantuire, ajuta necredintei mele si ma fa vinovat. Primeste soliile Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si ale tuturor sfintilor, care neincetat se roaga pentru noi. Ca tie ti se cuvine toata marirea, cinstea si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!

VISUL ce a visat Nascatoarea de Dumnezeu mai inainte de a fi rastignit Domnul Nostru Iisus Christos

Dormind prea sfanta Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, pe muntele Eleonului, cand a fost in cetatea Betleemului, unde a venit si Sfintia sa si Domnul Nostru Iisus Christos, Dansul a intrebat-o: "Maica mea prea sfanta, dormi?". Iar Ea a zis: "Fiul meu prea dulce. Prea frumosule Iisuse, am fost adormita si iata am visat un vis pentru tine". Si-a raspuns Domnul: "Spune maica mea visul pe care l-ai visat". Iar Ea a zis: "Fiul meu prea dulce, am visat pe Petre la Roma si pe Pavel la Damasc, iar pe tine in cetatea Ierusalimului, rastignit pe cruce intre doi talhari. Carturatii si fariseii, necredinciosii jidovi, defaimandu-te foarte, te-au batjocorit si descult te-au judecat. Cu fiere te-au hranit si cu otet te-au adapat, cu trestie si cu toiag peste cap te-au batut si in sfantul obraz te-au scuipat. Cununa pe capul tau au pus si unul dintre ostasi cu sulita in coasta te-a strapuns, din care, deodata, a iesit sange si apa.

Soarele s-a intunecat, luna in roseata s-a shimbat. Catapeteasma bisericii de sus pana jos in doua s-a despicat, intuneric mare s-a facut peste tot pamantul de la al saselea pana la an noualea ceas. Iosef si cu Nacodeon, mi se parea ca te coboara dupa cruce si cu giulgiu curat te-au infasurat, in mormant nou te-au pus, in iad te-ai pogorat si usile cele de arama le-ai sfaramat. Zavoarele cele de fier le-ai zdrobit, pe Adam si pe Eva, scotandu-i afara si inviind a treia zi, te-ai inaltat la ceruri si te-ai pus la dreapta Tatalui". Iar Domnul a zis: "Maica mea preasfanta, adevarat vis ai visat si acestea toate eu vreau sa le patimesc pentru neamul omenesc. Si de va scrie cineva visul tau si il va tine la sine, purtandu-l, iar in casa sa il va avea, de aceasta casa diavolul nu se va apropia si pe duhul cel necurat in va goni. Ingerul lui Dumnezeu va sta totdeauna langa dansul de-a dreapta si de navalirile si supararile dintre oameni va fi mantuit. La drum de va calatori cu aceasta carte, citind acest vis, acel om nu se va teme de grindina, de tunet, de fulgere si de moarte grabnica va fi iertat si ferit. Arhanghelul Mihail va fi cu dansul, indreptand calea lui incotro va merge. La dreapta judecata va avea parte de mila, iar la sfarsitul vietii ma voi arata lui om, dimpreuna cu tine, maica mea. Ingerul meu va lua sufletul lui ducandu-l intru imparatia cerurilor, veselindu-se acolo cu toti dreptii, care din veac mi-au placut mie. Amin!"

O, prea sfanta Doamna, Stapana de Dumnezeu Nascatoare, primeste nevrednica mea rugaciune si ma pazeste de moarte napraznica, daruidu-mi mie pocainta inaintea sfarsitului meu. Amin!
INCHINACIUNE

(In cinstea Patimilor Domnului, impartite in 12 inchinaciuni,

zicand fiecare stih de 4 ori si facand la toata zicerea cate o inchinaciune)

Ma inchin cinstitelor Tale patimi, Christoase, Mantuitorul meu.

Ma inchin, indelung, rabdarii Tale, mult milostive Christoase al meu.

Ma inchin smereniei Tale cea indelungata pentru mine, pacatosul.

Ingroparii si invierii Tale celei de a treia zi, suirea la ceruri, sederea de-a dreapta Tatalui, Slavite si a doua iaras venire, cand atuncea Mantuitorul meusa nu ma judeci dupa faptele mele ticaloase Doamne. Tie unuia am gresit dar Tie unuia ma inchin si pe alt Dumnezeu, afara de Tine, n-am. Tu dar, dupa judecatile Tale ma mantuieste si ma milostiveste, ca un bun si de oameni iubitor. Amin

RUGACIUNE
catre Mantuitorul Iisus Hristos

Stapane, Doamne, Iisue Hristoase, Dumnezeul nostru cel de ai facut cerul si pamantul, marea si toate ce sunt intr-ansele, miluieste-ma si ma iarta si pe mine pacatosul si netrebnicul robul tau si ma pomeneste intru imparatia Ta. Pomeneste, Doamne si pe parintii mei care m-au crescut, pomeneste Sfinte, si pe invatatorii mei care mi-au dat stiinta sa traiesc in lume si m-au deprins intru frica ta. Pomeneste-ma stapane, si pe mine cel nevrednic de mila si iarta-mi mie, pacatosul, oricate am gresit tie cu cuvantul, cu fapta si cu gandul si ma izbaveste de toata necunostinta , impeietrirea, lenevirea, de turburata nesimtire, de intunecata pofta cea rea si nu ma parasi Doamne. Eu ca un om am gresit si Tu, ca un Dumnezeu, ma iarta si ma miluiste. Tu cel ce stii neputinta sufletului meu, trimite-mi intru ajutor darul Tau, ca si eu sa proslavesc numele Tau cel sfant.

Scrie, Doamne, numele meu in cartea vietii, daruieste-mi mie sfarsit bun, roureaza inima mea cu roua bunatatii Tale, Doamne, si ma pomeneste cand voi veni intru imparatia Ta. Ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin.

Toata nadejdea mea in tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

SURSA
http://biserica.org/ro/compendium/carti/rugaciuni/visul/index.htm#

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV