DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

10 decembrie 2013

PUSTNICUL ŞI TÂLHARUL



A fost un pustnic care s-a nevoit într-un loc pustiu vreme de 70 de ani, în post, în priveghere şi în multă trezvie. În atâţia ani cât a slujit lui Dumnezeu nu s-a învrednicit să vadă nici o vedenie sau descoperire de la Dumnezeu. Şi pentru aceasta a căzut pe gânduri şi-şi zicea: „Oare nu cumva din vreo pricină pe care nu o cunosc nu-i place lui Dumnezeu nevoinţa mea? Cred că din această pricină nu pot avea şi eu vreo descoperire şi să văd vreo taină“.
Acestea cugetându-le bătrânul, a început să se nevoiască şi să se
roage mai cu stăruinţă, zicând lui Dumnezeu: - Doamne, dacă într-
adevăr îţi place nevoinţa mea şi primeşti faptele mele, Te rog, eu,
păcătosul şi nevrednicul, să-mi dăruieşti şi mie o picătură din
harismele Tale, ca să mă înştiinţez prin arătarea unei taine că ai
auzit rugăciunea mea şi astfel să-mi săvârşesc cu mai mult curaj şi
cu încredinţare lăuntrică viaţa mea ascetică.
Astfel rugându-se bătrânul, s-a făcut către el un glas de la
Dumnezeu, care i-a spus: - Dacă doreşti să vezi slava Mea, mergi în
pustia cea mai adâncă şi acolo ţi se vor descoperi multe taine.
De îndată ce a auzit acest glas, bătrânul a şi ieşit din chilie. Şi
după ce s-a depărtat destul de chilie, a întâlnit un tâlhar care, de îndată
ce l-a văzut, s-a repezit cu toată puterea asupra lui, voind să-l ucidă.
După ce l-a prins pe bătrân, tâlharul a spus: - La bună vreme te-am
întâlnit, avva, căci acum îmi voi sfârşi lucrarea mea şi mă voi
mântui. - Dar cum te vei mântui, dacă mă vei omorî? a întrebat
nedumerit bătrânul.
- Noi, tâlharii, avem următorul obicei, lege şi credinţă: Cel
care va putea face o sută de ucideri, va merge în rai. Aşadar, eu
mult ostenindu-mă până acum, am făcut 99 de ucideri şi lipsindu-
mi una, mult mă străduiam să-mi împlinesc suta şi să mă
mântuiesc. De aceea multă bucurie mi-ai pricinuit şi-ţi mulţumesc,
pentru că astăzi, prin tine, mă voi desfăta de rai.
Spunând acestea tâlharul, bătrânul a rămas uimit şi s-a
cutremurat de neaşteptata şi lipsita de nădejde ispită ce l-a ajuns.
Atunci ridicându-şi ochii minţii sale către Dumnezeu, a spus:
- Aceasta este slava Ta, Stăpâne Doamne, pe care ai
făgăduit că mi-o vei arăta-o mie, robului Tău? Astfel de sfat mi-ai
dat mie, păcătosului, să ies din chilia mea şi să mă înştiinţezi cu o
astfel de taină? Cu astfel de daruri îmi răsplăteşti ostenelile
nevoinţei mele pe care le-am făcut? Acum am cunoscut cu
adevărat, Doamne, că toată osteneala ascezei mele a fost deşartă;
şi toată rugăciunea mea a fost socotită înaintea Ta ca un lucru
pricinuitor de scârbă şi dezgust. Cu toate acestea, Îţi mulţumesc
pentru iubirea Ta de oameni, Doamne, că pedepseşti nevrednicia
mea, aşa cum mi se cuvine, pentru nemăsuratele mele păcate, şi
m-ai dat în mâinile acestui tâlhar şi ucigaş.
Unele ca acestea spunând cu durere bătrânul, a însetat. Apoi a
spus tâlharului: - Fiule, deoarece Dumnezeu, pentru păcatele mele,
m-a dat în mâinile tale să mă omori şi să mă lipseşti de viaţă, ca
un om rău ce sunt, şi iată, se împlineşte dorinţa ta, te rog să-mi
împlineşti şi tu mie o mică dorinţă: dă-mi puţină apă să beau, iar
apoi taie-mi capul.
De îndată ce tâlharul a auzit cuvintele bătrânului şi dorind cu
multă bucurie să-i împlinească cererea, a băgat sabia în teacă şi,
scoţând din sân un vas mic, a mers la râu, care era acolo aproape, ca
să-l umple cu apă şi să-i dea bătrânului să bea. Însă acolo, aşa cum
stătea să umple vasul cu apă, şi-a dat sufletul şi a murit.
Trecând câtăva vreme şi nevăzând pe tâlharul venind, bătrânul
cugeta în sinea sa: „Nu cumva a fost obosit şi s-a culcat, şi de aceea
întârzie? Nu cumva pentru aceasta am voie să fug şi să merg la
chilia mea? Dar sunt bătrân şi mă tem, pentru că nu am putere să
alerg. Şi neputincios fiind, voi obosi repede şi mă va prinde. În
felul acesta îl voi întărâta şi mai mult, pentru care mă va chinui
fără milă, tăindu-mă de viu în multe bucăţi. De aceea, mai bine să
nu fug, ci să merg la râu să văd ce face“.
A mers, aşadar, bătrânul la râu cuprins de aceste gânduri şi l-a
găsit pe tâlhar mort, pentru care mult s-a minunat. Şi ridicându-şi
mâinile spre Cer, a spus: - Doamne, Iubitorule de oameni, dacă nu-
mi vei descoperi această taină, nu-mi voi coborî mâinile. Fie-Ţi
milă de osteneala mea şi arată-mi lucrul acesta!
Astfel rugându-se bătrânul, a venit Îngerul Domnului şi i-a
spus:
- Vezi, avva, pe cel care stă mort înaintea ta? Pentru tine a
primit el această moarte năpraznică, ca să scapi şi să nu te
omoare. De aceea, îngroapă-l ca pe unul mântuit. Pentru că
ascultarea pe care a făcut-o pentru tine şi faptul că şi-a băgat
sabia ucigaşă în teacă, ca să meargă să-ţi aducă apă şi să-ţi
potolească flacăra setei tale, au potolit urgia lui Dumnezeu, Care
l-a primit ca pe un lucrător al ascultării. Iar măturisirea celor 99
de ucideri ca spovedanie i s-a socotit. Aşadar, îngroapă-l şi să-l ai
împreună cu cei mântuiţi. Iar prin aceasta să cunoşti noianul
iubirii de oameni şi al milostivirii lui Dumnezeu. Şi acum mergi la
chilia ta bucurându-te şi să fii râvnitor în rugăciunile tale; să nu te
mâhneşti şi să spui că eşti păcătos şi nevrednic de descoperiri.
Iată, aşadar, că Dumnezeu ţi-a descoperit o taină. Să ştii şi aceasta
că toate ostenelile nevoinţei tale sunt primite de Dumnezeu,
pentru că nu este nici o osteneală ce se face pentru Dumnezeu şi
care să nu ajungă înaintea Lui. Atunci bătrânul, auzind acestea, l-a
îngropat pe cel mort.
(Din Patericul în manuscris al Sfintei Mănăstiri Filoteu din
Sfântul Munte Athos).

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV