IARNĂ-N BUCOVINA
A nins fără contenire
Două zile chiar mai bine
Şi-acum slaba fulguire
Din văzduh încă mai vine
Nori ce sunt în risipire
Din puţinul lor mai cern
Ici şi colo -n strat subţire
Noul strai , ce-l mai aştern
E devreme -i dimineaţă
Totul pare adormit
Încă netezit la viaţă
Sub fundalul troienit
Pe tabloul ce-ţi apare
Zăreşti formele de casă
Răsărind în depărtare
De sub greul ce le-apasă
Precum micile iglouri
Înşirate prin fiord
Ca vedenii ori ecouri
Amintind de polul nord
Liniştea se risipeşte
Când dedată-n depărtare
Cor de voci se desluşeşte
Şi-a copiilor strigare
Vine Popa cu vestirea
Spusă-n glasul ce-i vibrează
Cu, Icoana " şi Psaltirea
Că-i Ajun de Bobotează
Înşiraţi pe drumul mare
Ori suiţi pe vreun morman
Răspund popii la cântare
Kir-alessa - Iordan
Când Părintele termină
Slujba mică de citit
Gospodarii ies să vină
Cu ce au de împărţit
Colăcei făcuţi în casă
Mere, nuci şi bani mărunţi
Precum inima î-i lasă
Dar s-ajungă dacă-s mulţi
Şi alaiul se tot duce
Prin troiene, prin zăpadă
Însoţindu-şi Sfânta Cruce
Toţi sătenii ca s-o vadă
De prin case ies bătrânii
Şi aşteaptă pe la porţi
Să dea, la întinsul mâinii
De pomană, pentru morţi
Apoi liniştea se lasă
Peste marea de zăpadă
Oamenii intrând în casă
Lângă soba să mai sadă
Dar copii n-au şedere
Şi se cer să ias-'afară
Sticlind ochii de plăcere
Că-i venită iarna iară...
Cum să stea..? Cuminţi în casă
Chiar de-i cald şi chiar de-i bine
Când dorinţa nu-i prea lasă
Şi nici liniştea nu vine
Numai inima vibrandă
Aşteptându-şi bucuria
Ar vrea tot ca să cuprindă
Cât le-a dat copilăria
Din ograda ies spre uliţi
Purtând sania de aţă
Şi-n priviri focoase suliţi
Şi le-aruncă către ghiată
Cu jiindul ce-i cuprinde
Pentru iazul de la moară
Ce dorinţa le-o aprinde
Şi simţirea le-o înfioară
Prin zăpada afânată
Se căznesc drum să-şi croiască
Parc-ai zice că înoată
Şi n-au cum să se oprească
Cu opinci şi cojocele
Îmbrăcaţi în grabă mare
Alti -n bonzi ori sumănele
Vin strigând cu încântare
Către deal suind în grabă
De-acolo voind să zboare
Încheind dorita treabă
Şi-apoi iar în repetare
Să o facă-n nesfârşire
Pentru sufletul aprins
Care-n multa lui iubire
Scaldă-ntregul necuprins
A fost greu până făgaşul
S-a croit la întâmplare
Unde bătucit ogaşul
V-a fi drum de lunecare
Visul prinde'a-şi lua conturul
Prin sănii ce iute zboară
Răsunând tot împrejurul
Ce-n ureche înfioară
Chiote din piepturi scoase
Râset mult şi voie bună
Cheamă clipele frumoase
Ce simţirea le adună
Mai în dreapta sunt schiorii
Ce-şi vor face altă cale
Precum şi patinatorii
Spre a-şi urma drumul spre vale
Dar mai jos sunt şi micuţii
Ce-au ieşit şi ei afară
Implorându-şi bunicuţii
Să-i ducă la sănioară
Toţi se bucură şi mişcă
Să nu-i prinda-n braţe gerul
Că spre seara-i frig şi pişca
Peste stele ce-aprind cerul
După colţul dintre dealuri
Ce padurea-l stăpâneşte
Se aşează peste valuri
Raza lunii ce sticleşte
Peste munţii de zăpadă
Raza-i caldă gălburie
Lăsând totul să se vadă
În întreaga-i feerie
Câte unul, câte unul
Se întorc încet spre vatră
Ce spre cer şi-nnalţă fumul
Printre câini răzleţi ce latră
Şi-n mirosul de sarmale
Care umple plăcut narea
Împânzind din deal în vale
Aşteptată sărbătoarea
Înspre somn să-şi umple visul
Că sunt rupţi de obosire
Îngeri buni şi paradisul
Să le-aducă liniştire
Ca mâine pe-al zilei soare
Să-şi înalţe rugăciune
Duhul Sfânt să se coboare
Spre a se-implini minune
Peste obştea luminată
Simt iubirea Lui Divină
Cum din ceruri şi-o arata
Către dulcea -mi Bucovina
ANDREI BOTOŞANU.
17. Ian 2013
Cu drag vouă;
ANDREI BOTOŞANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu