DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
PREA CINSTIREA MAICII DOMNULUI
Maica Domnului ocupa un loc cu totul aparte in pietatea
credinciosilor ortodocsi romani. Adeseori, ca o scurta invocare,
dar si ca o scurta forma de prea cinstire a Maicii Domnului, se
aud rostindu-se cuvintele: <<Doamne, Maica Domnului!>> sau:
<<Dumnezeu si Maicuta Domnului!>>, ambele expresii fiind insotite
indobste si de semnul sfintei Cruci. Si intr-un caz si in celalalt se
observa o asociere doctrinara corecta a apelativului <<Doamne>>,
referitor la Domnul nostru Iisus Hristos, si Sfanta Sa Maica, ori
intre numele lui Dumnezeu ca Sfanta Treime si Maica Domnului
cu forma diminutivului binecunoscut, <<Maicuta>>. Analiza atenta
a acestor doua moduri de invocare a Maicii Domnului arata o
puternica manifestare afectiva a credinciosului, fie ca se
exprima un sentiment de surpriza, de compasiune ori de
speranta, fie ca se intentioneaza - cum este si corect -
solicitarea ajutorului suprafiresc, prin rugaciune, la un moment
de cumpana sufleteasca. Fara a intra insa in detaliile unei astfel
de analize - interesanta si originala in ea insasi - remarcam acest
semn deosebit de pietate al credinciosilor romani ortodocsi fata de Maica Domnului. Totusi, este
necesar sa urmarim in continuare care sint motivele si temeiurile ortodoxe pentru prea cinstirea
Maicii Domnului.
1. Maica Domnului in iconomia mantuirii neamului omenesc
In Sfanta Scriptura avem doua modalitati de prezentare a Maicii Domnului: una prefigurativa sau
tipica, in Vechiul Testament, si alta direct sau deplin revelata, in Noul Testament.
In Vechiul Testament se face mentiune despre femei care au avut o insemnatate speciala in istoria
mantuirii pina la venirea lui Mesia. Astfel, Eva primea fagaduinta izbinzii asupra diavolului ispititor
metamorfozat in sarpe (Facere 3, 15); Sarra devenea maica unui popor nou, a poporului ales si chiar a
mai multor popoare (Facerea 17, 15-16); Rebeca si Rahila modele de mame devotate si sotii
credincioase, harnice si ospitaliere, si-au sprijinit fiii lor si I-au intarit cu sfatul lor (Facerea 27, 5-17
si 42-45; 35, 16-18); Iaela (Judecatori 4, 17-22) si Rut (Rut 4, 13-22), Ana (mama lui Samuel (1 Regi 1,
10-11 si 27-28) si Estera (Estera, 5, 1-7, 3-6) au aratat evlavie deosebita, iubire netarmurita pentru
poporul ales si pentru lucrarea lui Dumnezeu in lume.
In Noul Testament, Maica Domnului este mereu alaturi de Mantuitorul Hristos, suferind dimpreuna cu
El, ca mama, chinurile Golgotei si bucurindu-se de Invierea din morti, ca si de Inaltarea la cer. Apoi,
dupa Inaltare, Ea devine cu predilectie centrul atentiei firesti a Sfintilor Apostoli fata de Maica
dumnezeiescului lor Invatator si Domn. Dintre Sfintii Apostoli Sfantul Ioan Evanghelistul, ca ucenic
iubit al Mantuitorului si caruia Fiul lui Dumnezeu I-a incredintat grija pentru Maica Domnului inca
dinaintea mortii pe cruce, a cinstit-o ca pe o Mama a sa si a Bisericii intemeiate la Cincizecime. De
altfel, Biserica primara s-a constituit in momentul opririi Sfantului Duh peste Apostolii adunati in
jurul Maicii Domnului (Fapte 1, 14 si 2, 1-3).
Spre deosebire de celelalte femei mentionate in Vechiul si in Noul Testament, numai Maica Domnului a
fost obiectul unor profetii. Isaia a prezis ca Fecioara va naste pe Mantuitorul in chip minunat, ca un
mare semn dumnezeiesc de izbavire a poporului ales si de mantuire a lumii: <<Pentru aceasta Domnul
meu va va da un semn: Iata Fecioara va lua in pintece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel>>
(Isaia 7, 14). Ezichiel a profetit despre Maica Domnului ca Pururea Fecioara in viziunea sa despre noul
templu al lui Dumnezeu, simbolizind-o printr-o poarta tainica a Dumnezeului lui Israel. <<Si mi-a zis
Domnul: <<Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul
Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa>> (Ezechiel 44, 2). Ieremia inchipuie tot
Israelul intr-o fecioara care si intoarece la Domnul si Stapanul ei pentru ascultare, ca sa devina
<<Locas al dreptatii si munte sfant>> binecuvintat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23). Psalmistul o
descrie pe Sfanta Fecioara ca pe o Imparateasa ce sade de-a dreapta lui Dumnezeu: <<Stat-a
imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata>> (Psalm 44, 11). Dar tot
Maica Domnului este preinchipuita aici si ca Fiica Imparatului Dumnezeu, impodobita si urmata de
fecioare, cu alai: <<Toata slava fiicei Imparatului este inauntru, imbracata cu tesaturi de aur si prea
infrumusetata. Aducese-vor Imparatului fecioara in urma ei, prietele ei se vor aduce tie>> (Ps. 45, 15-
16). Fara indoiala ca aceste fecioare insotitoare sint nenumaratele fecioare mucenite, care au urmat
in smerenie si sfintenie jertfelnicia Maicii Domnului, tot asa cum femeile mironosite au insotit-o in
momentele grele ale Patimii si ingroparii domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, dreptul Simeon
a prezis suferinta Maicii Domnului zicindu-I, dupa ce a binecuvintat pe Pruncul Iisus: <<Iata, Acesta
este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si spre semn de contrazicere ca sa se
descopere gindurile din multe inimi. Si prin insusi sufletul tau va trece sabie>> (Luca 2, 34-35).
Mai presus de cinstirea omeneasca fata de Maica Domnului, adusa prin cuvintele profetiilor amintite
aci, este insa cinstirea dumnezeiasca adusa ei in chip minunat. Astfel, inainte de momentul
extraordinar al Intruparii Cuvintului lui Dumnezeu, Sfanta Fecioara a fost vestita de Dumnezeu prin
inger ca a fost aleasa pentru a naste pe Insusi Cuvintul lui Dumnezeu , cum arata Sfantul Evanghelist
Luca. Ingerul Gavril a fost trimis de la Dumnezeu catre o fecioara din casa lui David, al carei nume era
Maria: <<Si intrind ingerul la ea, a zis: Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine. Binecuvintata
est tu intre femei. Iar ea vazindu-l s-a tulburat de cuvintul lui si cugeta in sine: Ce va fi insemnind
urarea aceasta? Si ingerul a zis: Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata, vei lua in
pintece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preinalt se va
chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, tatal Sau, si va imparati peste casa lui Iacov in
veci si imparatia Lui nu va avea sfirsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu
nu stiu de barbat? Si raspunzind, ingerul I-a zis: Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui
Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul Care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema>> (Luca 1, 28-35).
Nasterea Mantuitorului Hristos din Sfanta Sa Maica a fost insemnata in chip minuat cu evenimente
ceresti si pamantesti: aparitia unei stele mari pe cer (Matei 2, 1-11), calauzitoare pentru magii care au
venit sa se inchine Pruncului Iisus; un inger al lui Dumnezeu a vestit pastorilor ca <<vi s-a nascut azi
Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David>> (Luca 2, 11); alti ingeri, <<multime de oaste
cereasca>>, laudau pe Dumnezeu si ziceau: <<Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace,
intre oameni bunavoire>> (Luca 2, 13-14). Pe aceste lucruri minunate, ca si pe altele in legatura cu
Nasterea Mantuitorului si copilaria Lui - arata Sf. Evanghelist Luca - Maica Domnului le pastra in
inima ei (Luca 2, 19 si 51), intrucit stia ca ele sint cu totul mai presus de ceea ce poate cugeta mintea
omeneasca, si ca sint lucrari dumnezeiesti.
Asadar, Maica Domnului are un loc deosebit in istoria mantuirii neamului omenesc pentru ca ea este
noua Eva curatita de pacatul neascultarii prin ascultarea de Dumnezeu la Intruparea Mantuitorului,
este Mama Fiului lui Dumnezeu Intrupat (Emanuel); iar intrucit Biserica este numita Trup al lui
Hristos, popor nou de credinciosi etc., Maica Domnului este si Maica a Bisericii, a tuturor celor
renascuti prin Hristos, prin Sf. Taina a Botezului.
2. Preacinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa
Biserica Ortodoxa invata ca numai lui Dumnezeu in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, I se cuvine
adorare sau inchinare, dar ca Maicii Domnului, sfintilor ingeri, sfintilor, sfintelor moaste, sfintelor
icoane si Sfintei Cruci se cuvine sa dam cinstirea potrivita. Intrucit Maica Domnului este cea dintii
dintre sfinti, ei I se acorda <<prea cinstire>> (iperdoulie), supravenerare. Sfintilor li se acorda numai
<<cinstire>> (doulia) sau venerarea. In Noul Testament Maica Domnului a fost prea cinstita de
Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, care <<s-a umplut de Duhul Sfant>> si a zis:
<<Binecuvintata esti tu intre femei si binecuvintat este rodul pintecelui tau. Si de unde mie aceasta,
ca sa vina la mine Maica Domnului meu?>> (Luca 1, 41-42). Apoi, dupa salutarea Elisabetei, insasi Prea
Sfanta Fecioara a marturisit, ca intr-o profetie, ca pe ea <<o vor ferici toate neamurile>> (Luca 1, 48).
Insa cel mai substantial argument pentru prea cinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa il
constituie respectul dat de Insusi Mantuitorul propriei Mame in timpul copilariei si adolescentei, apoi
in decursul lucrarii Sale publice cind, la rugamintea ei, a facut minunea din Cana Galileii, sau cind a
incredintat-o ucenicului prea iubit in ultimele clipe ale vietii Sale pamantesti, zicind: <<Femeie, iata
fiul tau! Apoi cind a zis ucenicului: <<Iata mama ta!>> (Ioan 19, 26). Si, ne spune Sfanta Scriptura, <<din
ceasul acela ucenicul a luat-o la sine>> (Ioan 19, 27). De aici, din faptul ca abia inainte de a-si sfirsi
viata pamanteasca pe Cruce, Mantuitorul a incredintat pe Sfanta Fecioara ucenicului in care avea cea
mai mare incredere si care-L insotise pina in ultima clipa fara ezitare, desprindem concluzia fireasca
si clara, ca Maica Domnului s-a aflat pina in acel moment in grija deosebita a Fiului. Caci daca Iisus ar
fi avut alti frati - cum gresit interpreteaza unii credinciosi anumite pasaje din Noul Testament - ce
rost ar fi avut ca Mantuitorul sa incredinteze pe Mama lui, <<cu limba de moarte>> sau ca un legamint
de neschimbat, ucenicului prea iubit, iar acesta din urma sa se ingrijeasca de ea ca la propria mama?
Caci se spune fara echivoc, chiar de Sfantul Evanghelist Ioan, caruia I se face aceasta incredintare,
ca <<din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine>> (Ioan 19, 27). Iar aceasta marturie, aparent simpla este
covirsitoare!
Sfintii Apostoli au cinstit in chip deosebit pe Maica Domnului. La fel au facut si urmasii lor, episcopii,
preotii si diaconii de totdeauna ai Bisericii Ortodoxe, fiind pilda centru credinciosii lor. Iar cind, prin
formule eretice subtile s-a incercat sa se altereze doctirna ortodoxa despre Intruparea Fiului lui
Dumnezeu si despre adevarata prea cinstire ce se cuvine Maicii Domnului, episcopii Sinodului
Ecumenic de la Efes (431) au definit atit dogma hristologica imptriva lui Nestorie cit si atributul de
<<Nascatore de Dumnezeu>> pentru Maica Domnului. De al mijlocul secolului al IV-lea inainte, in
Biserica Ortodoxa, asadar, s-a mentinut neschimbata invatatura ca Maica Domnului a nascut cu trup
omenesc real pe Fiul lui Dumnezeu cel nascut din Tatal inainte de toti vecii, cum se stabilise deja in
sedintele Sinodului I Ecumenic (Niceea, 325) si cum se marturisea in Simbolul de credinta. Sinodul de
la Efes a intarit si el cu detalii, invatatura ortodoxa despre Nascatorea de Dumnezeu sau, in greceste
Theotokos. Mai tirziu, Sindoul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787) a reafirmat aceasta invatatura,
impreuna cu invatatura ortodoxa despre cinstirea sfintelor icoane, a sfintelor moaste si semnului
Sfintei Cruci, neabatindu-se de la aceeasi invatatura apostolica neintrerupta,
Prea cinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa se face in diverse chipuri, pe care le vom arata de
aici inainte, si anume: a) invocare ei in rugaciune, zugravirea chipului ei in icoane murale sau pe lemn
etc., c) tinerea sarbatorilor rinduite de Sfanta Biserica in cinstea Maicii Domnului, d) atribuirea
numelui Maicii Domnului, Maria, nou-nascutelor din familiile crestine ortodoxe.
a. Invocarea Maicii Domnului in rugaciune se face atit in cadrul cultului public: cele sapte laude,
Sfintele Taine, ierurgii si acatiste, cit si in spatiul mai limitat al rugaciunii personale sau particulare.
La cultul public, in ectenii se gaseste intotdeauna o cerere speciala pentru invocarea Maicii Domnului,
la care poporul (cintaretul) raspunde: <<Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi!>>.
Se cere, astfel, ca Maica Domnului sa se milostiveasca de credinciosi si sa mijloceasca pe linga Fiul ei
si Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru dobindirea a tot ce este necesar pentru mantuire.
Toate rugaciunile: de sfintire a apei, a roadelor pamantului si prinoaselor, de binecuvintare a firii
inconjuratoare, din cultul Bisericii Ortodoxe, contin parti speciale adresate Prea Sfintei Nascatoare
de Dumnezeu. In mod special, Biserica Ortodoxa a utilizat si utilizeaza in cult stihiri si tropare,
canoane si acatiste dedicate Maicii Domnului. De exemplu, la Vecernii, stihira cunoscuta sub numele
de <<Dogmatica>> se refera la taina intruparii, slavind pe Nascatoarea de Dumnezeu. De asemenea, la
Litii se aude intotdeauna frumosul tropar <<Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara>>, cintat indeobste de
credinciosi. In canoanele de la Ultrenii se afla un numar de stihiri speciale in cinstea Maicii Domnului,
cunoscute sub denumirea <<Ale Nascatorei>>. Iarasi, intr-un tropar din rinduiala <<Rugaciuni care se
rostesc de catre credincios inainte de a primi Sfanta Impartasanie>>, aflam o admirabila expresie a
prea cinstirii Maicii Domnului, pe care o reproducem aici: <<Mare este multimea pacatelor mele,
Nascatoare de Dumnezeu, curata, la Tine alerg, avind trebuinta de mantuire. Cerceteaza neputinciosul
meu suflet si te roaga Fiului Tau si Dumnezeului nostru, sa-mi daruiasca iertare de relele ce am facut,
ceea ce esti una binecuvintata>> (Carte de rugaciuni, tiparita cu binecuvintarea si purtarea de grija a
Prea Sfintitului Iosif, episcopul Rimnicului si Argesului, Rimnicul Vilcea, 1977p. 116). Iar la Sfanta
Liturghie se cinta intotdeauna Axionul, cintarea de dupa sfintirea Darurilor, in cinstea Prea Curatei
Fecioare Maria, Maica Domnului. In fine, Acatistul Bunei Vestiri este atit de mult indragit de
credinciosii ortodocsi incit multi il pot spune pe de rost. El face uneori legatura intre cultul public si
rugaciunea particulara, in care Maica Domnului este invocata pentru ajutor si folos sufletesc
individual.
Maica Domnului este invocata in rugaciunea particulara a credinciosului ortodox fie in rugaciuni mai
lungi, fie in formule de pietate si inchinare cum sint cele descrise la inceputul acestei prezentari. Aici
credinciosul poate sa recurga la rugaciunile binecunoscute din cultul public al Bisericii Ortodoxe sau
sa improvizeze dupa trebuintele sale, dar punind mai presus de toate cele catre mantuire. Uneori ca o
rugaciune dar si ca o lauda adusa Nascatoarei de Dumnezeu, credinciosii canta <<Aparatoarei
Doamna>>, pe care ei il invata de la Sfanta Liturghie, aceasta cantare fiind intonata in multe biserici
parohiale in timpul vohodului mic.
b. Zugravirea chipului Maicii Domnului este foarte frecventa in Biserica Ortodoxa. Dar aceasta
zugravire are ceva specific, deosebitor de toate reprezentarile din alte Biserici, in special cele
romano-catolice si, in ultima vreme, cele din unele locasuri de cult ale protestantilor. Astfel
zugravirea chipului Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa pastreaza cu sfintenie limitele
bidimensionalitatii: lungime si latime, dar nu adincime. Virsta Sfintei Fecioare in icoane este virsta
maturitatii materne. In brate, Maica Domnului tine pe Pruncul-Dumnezeu, in gloria de Domn al
creatiei. De regula, in icoanele imparatesti, Maica Domnului apare numai in aceasta imagine, de
<<Imparateasa-Maica>>. Celebre sint, dupa cum se stie, infatisarile cunoscute sub denumirile de
<<Odighitria>> (Calauzitoarea), <<Glikofilousa>> (Dulce-alinatatoarea) etc., exprimind cele mai curate
sentimente materne, apropiate de simtirea crestina ortodoxa de totdeauna.
Spre deosebire de aceasta modalitate de reprezentare a chipului Maicii Domnului din Biserica
Ortodoxa, in Biserica romano-catolica de multa vreme, iar in unele lacasuri de cult protestante in
ultimele citeva decenii, Maica Domnului este reprezentata indeobste prin statui, introducindu-se
astfel tridimensionalitatea, de care se fereste Biserica Ortodoxa.
Biserica Ortodoxa tine cu strictete regulile erminiilor bizantine, introducindu-se doar ici si colo unele
detalii de vestimentatie locale sau nationale. Chiar si atunci cind nu este reprezentata pictural cu
Pruncul in brate, Maica Domnului este intotdeauna aproape de Mantuitorul Hristos, ca in icoanele
reprezentind nunta din Cana Galileii, diverse alte ocazii din istoria sfanta, Rastignirea, Punerea in
Page 210 of 449
Mormint, Inaltarea la Cer, Deisis etc. astfel, Maica Domnului inspira pietate si curatie. Ca raspuns, ea
primeste prea cinstirea credinciosilor care o privesc.
c. Tinerea sarbatorilor rinduite in cinstea Maicii Domnului constituie una din formele prin care
credinciosii Bisericii Ortodoxe au aratat devotiunea lor speciala fata de Mama Domnului nostru Iisus
Hristos. Cele trei mari sarbatori, Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Buna Vestire (la 25
martie) si Adormirea Maicii Domnului (la 15 august), sint tinute prin participarea la Sfanta Liturghie
si prin fapte crestinesti, cea din urma prilejuind chiar pelerinaje la unele din marile minsatiri in
Biserica Ortodoxa Romana.
d. Atribuirea numelui de Maria, numele <Maicii Domnului, fiicelor din familiile credinciosilor ortodocsi
este atit de frecventa incit, probabil, acest nume este cel mai des intilnit la credincioasele ortodoxe.
Astfel, insasi onomastica ortodoxa devine un mijloc de prea cinstirea a Maicii Domnului, devine o
forma concreta si in acelasi timp atenta, respectuoasa, de supravenerare a celei dintai dintre sfintii
Bisericii Ortodoxe.
Concluzii. Prea cinstirea Maicii Domnului constituie in Biserica Ortodoxa un act cult. Ea nu inseamna
adorare - care se aduce numai lui Dumnezeu - ci o deosebita apropiere a credinciosului de Maica
Domnului, prin rugaciune, pentru a dobindi de la Mantuitorul Hristos binefaceri in viata pamanteasca
si petrecerea cu alesii lui Dumnezeu in viata viitoare.
In Sfanta Scriptura a Vechiului Testament gasim tipuri ale Maicii Domnului, prefigurari ale sfinteniei
vietii ei, dar si profetii cu privire la nasterea Mantuitorului din Prea Curatul ei Trup. Iar la Noul
Testament se descriu acele momente din viata pamanteasca a Sfintei Fecioare Maria care au avut o
insemnatate deosebita pentru mantuirea lumii. De aceea s-au si subliniat astfel de momente, care au
ramas apoi in memoria Bisericii crestine si au perpetuat prea cinstirea Maicii Domnului din timpurile
apostolice si pina astazi. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxa nu a introdus o inovatie in cultul ei atunci
cind, sub diverse forme, a recomandat credinciosilor ei sa roage pe Maica Domnului sa mijloceasca la
fiul ei si Dumnezeul nostru pentru izbavirea din primejdii, pentru indreptarea celor rataciti, pentru
dobindirea a tot ce este necesar in viata pamanteasca, si a harului in vederea vietii viitoare.
Cultul Bisericii Ortodoxe dovedeste cu prisosinta o intemeiata preocupare a imonologilor de a da
expresie celor mai inaltatoare simtaminte pe care credinciosii orotodcsi le-au nutrit si le-au aratat
fata de Maica Domnului. Aceste simtaminte au fost indreptatite de nenumaratele minuni si binefaceri
pe care Maica Domnului le-a revarsat cu milostivire asupra poportului credincios: redobindirea pacii
sufletesti si trupesti, vindecari minunate (vezi slujba din sarbatoarea Izvorului Tamaduirii etc.),
izbinda asupra ispitirilor diavolesti. Prea cinstirea Maicii Domnului este in Ortodoxie o forma speciala
de a lauda pe Dumnezeu prin sfintii Lui. Ea se mentine in limitele indicate de Sfanta Traditie si de
Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe a Rasaritului, unde rugaciunea si transfigurarea sint mijloace de a
ne apropia de Dumnezeu.
Pr. asist. Alexandru I. Stan,
"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 74-78.
ARTICOL DIN INVATATURA ORTODOXA
PREA CINSTIREA MAICII DOMNULUI
Maica Domnului ocupa un loc cu totul aparte in pietatea
credinciosilor ortodocsi romani. Adeseori, ca o scurta invocare,
dar si ca o scurta forma de prea cinstire a Maicii Domnului, se
aud rostindu-se cuvintele: <<Doamne, Maica Domnului!>> sau:
<<Dumnezeu si Maicuta Domnului!>>, ambele expresii fiind insotite
indobste si de semnul sfintei Cruci. Si intr-un caz si in celalalt se
observa o asociere doctrinara corecta a apelativului <<Doamne>>,
referitor la Domnul nostru Iisus Hristos, si Sfanta Sa Maica, ori
intre numele lui Dumnezeu ca Sfanta Treime si Maica Domnului
cu forma diminutivului binecunoscut, <<Maicuta>>. Analiza atenta
a acestor doua moduri de invocare a Maicii Domnului arata o
puternica manifestare afectiva a credinciosului, fie ca se
exprima un sentiment de surpriza, de compasiune ori de
speranta, fie ca se intentioneaza - cum este si corect -
solicitarea ajutorului suprafiresc, prin rugaciune, la un moment
de cumpana sufleteasca. Fara a intra insa in detaliile unei astfel
de analize - interesanta si originala in ea insasi - remarcam acest
semn deosebit de pietate al credinciosilor romani ortodocsi fata de Maica Domnului. Totusi, este
necesar sa urmarim in continuare care sint motivele si temeiurile ortodoxe pentru prea cinstirea
Maicii Domnului.
1. Maica Domnului in iconomia mantuirii neamului omenesc
In Sfanta Scriptura avem doua modalitati de prezentare a Maicii Domnului: una prefigurativa sau
tipica, in Vechiul Testament, si alta direct sau deplin revelata, in Noul Testament.
In Vechiul Testament se face mentiune despre femei care au avut o insemnatate speciala in istoria
mantuirii pina la venirea lui Mesia. Astfel, Eva primea fagaduinta izbinzii asupra diavolului ispititor
metamorfozat in sarpe (Facere 3, 15); Sarra devenea maica unui popor nou, a poporului ales si chiar a
mai multor popoare (Facerea 17, 15-16); Rebeca si Rahila modele de mame devotate si sotii
credincioase, harnice si ospitaliere, si-au sprijinit fiii lor si I-au intarit cu sfatul lor (Facerea 27, 5-17
si 42-45; 35, 16-18); Iaela (Judecatori 4, 17-22) si Rut (Rut 4, 13-22), Ana (mama lui Samuel (1 Regi 1,
10-11 si 27-28) si Estera (Estera, 5, 1-7, 3-6) au aratat evlavie deosebita, iubire netarmurita pentru
poporul ales si pentru lucrarea lui Dumnezeu in lume.
In Noul Testament, Maica Domnului este mereu alaturi de Mantuitorul Hristos, suferind dimpreuna cu
El, ca mama, chinurile Golgotei si bucurindu-se de Invierea din morti, ca si de Inaltarea la cer. Apoi,
dupa Inaltare, Ea devine cu predilectie centrul atentiei firesti a Sfintilor Apostoli fata de Maica
dumnezeiescului lor Invatator si Domn. Dintre Sfintii Apostoli Sfantul Ioan Evanghelistul, ca ucenic
iubit al Mantuitorului si caruia Fiul lui Dumnezeu I-a incredintat grija pentru Maica Domnului inca
dinaintea mortii pe cruce, a cinstit-o ca pe o Mama a sa si a Bisericii intemeiate la Cincizecime. De
altfel, Biserica primara s-a constituit in momentul opririi Sfantului Duh peste Apostolii adunati in
jurul Maicii Domnului (Fapte 1, 14 si 2, 1-3).
Spre deosebire de celelalte femei mentionate in Vechiul si in Noul Testament, numai Maica Domnului a
fost obiectul unor profetii. Isaia a prezis ca Fecioara va naste pe Mantuitorul in chip minunat, ca un
mare semn dumnezeiesc de izbavire a poporului ales si de mantuire a lumii: <<Pentru aceasta Domnul
meu va va da un semn: Iata Fecioara va lua in pintece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel>>
(Isaia 7, 14). Ezichiel a profetit despre Maica Domnului ca Pururea Fecioara in viziunea sa despre noul
templu al lui Dumnezeu, simbolizind-o printr-o poarta tainica a Dumnezeului lui Israel. <<Si mi-a zis
Domnul: <<Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul
Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa>> (Ezechiel 44, 2). Ieremia inchipuie tot
Israelul intr-o fecioara care si intoarece la Domnul si Stapanul ei pentru ascultare, ca sa devina
<<Locas al dreptatii si munte sfant>> binecuvintat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23). Psalmistul o
descrie pe Sfanta Fecioara ca pe o Imparateasa ce sade de-a dreapta lui Dumnezeu: <<Stat-a
imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata>> (Psalm 44, 11). Dar tot
Maica Domnului este preinchipuita aici si ca Fiica Imparatului Dumnezeu, impodobita si urmata de
fecioare, cu alai: <<Toata slava fiicei Imparatului este inauntru, imbracata cu tesaturi de aur si prea
infrumusetata. Aducese-vor Imparatului fecioara in urma ei, prietele ei se vor aduce tie>> (Ps. 45, 15-
16). Fara indoiala ca aceste fecioare insotitoare sint nenumaratele fecioare mucenite, care au urmat
in smerenie si sfintenie jertfelnicia Maicii Domnului, tot asa cum femeile mironosite au insotit-o in
momentele grele ale Patimii si ingroparii domnului nostru Iisus Hristos. De asemenea, dreptul Simeon
a prezis suferinta Maicii Domnului zicindu-I, dupa ce a binecuvintat pe Pruncul Iisus: <<Iata, Acesta
este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si spre semn de contrazicere ca sa se
descopere gindurile din multe inimi. Si prin insusi sufletul tau va trece sabie>> (Luca 2, 34-35).
Mai presus de cinstirea omeneasca fata de Maica Domnului, adusa prin cuvintele profetiilor amintite
aci, este insa cinstirea dumnezeiasca adusa ei in chip minunat. Astfel, inainte de momentul
extraordinar al Intruparii Cuvintului lui Dumnezeu, Sfanta Fecioara a fost vestita de Dumnezeu prin
inger ca a fost aleasa pentru a naste pe Insusi Cuvintul lui Dumnezeu , cum arata Sfantul Evanghelist
Luca. Ingerul Gavril a fost trimis de la Dumnezeu catre o fecioara din casa lui David, al carei nume era
Maria: <<Si intrind ingerul la ea, a zis: Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine. Binecuvintata
est tu intre femei. Iar ea vazindu-l s-a tulburat de cuvintul lui si cugeta in sine: Ce va fi insemnind
urarea aceasta? Si ingerul a zis: Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata, vei lua in
pintece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preinalt se va
chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, tatal Sau, si va imparati peste casa lui Iacov in
veci si imparatia Lui nu va avea sfirsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu
nu stiu de barbat? Si raspunzind, ingerul I-a zis: Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui
Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul Care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema>> (Luca 1, 28-35).
Nasterea Mantuitorului Hristos din Sfanta Sa Maica a fost insemnata in chip minuat cu evenimente
ceresti si pamantesti: aparitia unei stele mari pe cer (Matei 2, 1-11), calauzitoare pentru magii care au
venit sa se inchine Pruncului Iisus; un inger al lui Dumnezeu a vestit pastorilor ca <<vi s-a nascut azi
Mantuitor, Care este Hristos Domnul, in cetatea lui David>> (Luca 2, 11); alti ingeri, <<multime de oaste
cereasca>>, laudau pe Dumnezeu si ziceau: <<Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace,
intre oameni bunavoire>> (Luca 2, 13-14). Pe aceste lucruri minunate, ca si pe altele in legatura cu
Nasterea Mantuitorului si copilaria Lui - arata Sf. Evanghelist Luca - Maica Domnului le pastra in
inima ei (Luca 2, 19 si 51), intrucit stia ca ele sint cu totul mai presus de ceea ce poate cugeta mintea
omeneasca, si ca sint lucrari dumnezeiesti.
Asadar, Maica Domnului are un loc deosebit in istoria mantuirii neamului omenesc pentru ca ea este
noua Eva curatita de pacatul neascultarii prin ascultarea de Dumnezeu la Intruparea Mantuitorului,
este Mama Fiului lui Dumnezeu Intrupat (Emanuel); iar intrucit Biserica este numita Trup al lui
Hristos, popor nou de credinciosi etc., Maica Domnului este si Maica a Bisericii, a tuturor celor
renascuti prin Hristos, prin Sf. Taina a Botezului.
2. Preacinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa
Biserica Ortodoxa invata ca numai lui Dumnezeu in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, I se cuvine
adorare sau inchinare, dar ca Maicii Domnului, sfintilor ingeri, sfintilor, sfintelor moaste, sfintelor
icoane si Sfintei Cruci se cuvine sa dam cinstirea potrivita. Intrucit Maica Domnului este cea dintii
dintre sfinti, ei I se acorda <<prea cinstire>> (iperdoulie), supravenerare. Sfintilor li se acorda numai
<<cinstire>> (doulia) sau venerarea. In Noul Testament Maica Domnului a fost prea cinstita de
Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, care <<s-a umplut de Duhul Sfant>> si a zis:
<<Binecuvintata esti tu intre femei si binecuvintat este rodul pintecelui tau. Si de unde mie aceasta,
ca sa vina la mine Maica Domnului meu?>> (Luca 1, 41-42). Apoi, dupa salutarea Elisabetei, insasi Prea
Sfanta Fecioara a marturisit, ca intr-o profetie, ca pe ea <<o vor ferici toate neamurile>> (Luca 1, 48).
Insa cel mai substantial argument pentru prea cinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa il
constituie respectul dat de Insusi Mantuitorul propriei Mame in timpul copilariei si adolescentei, apoi
in decursul lucrarii Sale publice cind, la rugamintea ei, a facut minunea din Cana Galileii, sau cind a
incredintat-o ucenicului prea iubit in ultimele clipe ale vietii Sale pamantesti, zicind: <<Femeie, iata
fiul tau! Apoi cind a zis ucenicului: <<Iata mama ta!>> (Ioan 19, 26). Si, ne spune Sfanta Scriptura, <<din
ceasul acela ucenicul a luat-o la sine>> (Ioan 19, 27). De aici, din faptul ca abia inainte de a-si sfirsi
viata pamanteasca pe Cruce, Mantuitorul a incredintat pe Sfanta Fecioara ucenicului in care avea cea
mai mare incredere si care-L insotise pina in ultima clipa fara ezitare, desprindem concluzia fireasca
si clara, ca Maica Domnului s-a aflat pina in acel moment in grija deosebita a Fiului. Caci daca Iisus ar
fi avut alti frati - cum gresit interpreteaza unii credinciosi anumite pasaje din Noul Testament - ce
rost ar fi avut ca Mantuitorul sa incredinteze pe Mama lui, <<cu limba de moarte>> sau ca un legamint
de neschimbat, ucenicului prea iubit, iar acesta din urma sa se ingrijeasca de ea ca la propria mama?
Caci se spune fara echivoc, chiar de Sfantul Evanghelist Ioan, caruia I se face aceasta incredintare,
ca <<din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine>> (Ioan 19, 27). Iar aceasta marturie, aparent simpla este
covirsitoare!
Sfintii Apostoli au cinstit in chip deosebit pe Maica Domnului. La fel au facut si urmasii lor, episcopii,
preotii si diaconii de totdeauna ai Bisericii Ortodoxe, fiind pilda centru credinciosii lor. Iar cind, prin
formule eretice subtile s-a incercat sa se altereze doctirna ortodoxa despre Intruparea Fiului lui
Dumnezeu si despre adevarata prea cinstire ce se cuvine Maicii Domnului, episcopii Sinodului
Ecumenic de la Efes (431) au definit atit dogma hristologica imptriva lui Nestorie cit si atributul de
<<Nascatore de Dumnezeu>> pentru Maica Domnului. De al mijlocul secolului al IV-lea inainte, in
Biserica Ortodoxa, asadar, s-a mentinut neschimbata invatatura ca Maica Domnului a nascut cu trup
omenesc real pe Fiul lui Dumnezeu cel nascut din Tatal inainte de toti vecii, cum se stabilise deja in
sedintele Sinodului I Ecumenic (Niceea, 325) si cum se marturisea in Simbolul de credinta. Sinodul de
la Efes a intarit si el cu detalii, invatatura ortodoxa despre Nascatorea de Dumnezeu sau, in greceste
Theotokos. Mai tirziu, Sindoul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787) a reafirmat aceasta invatatura,
impreuna cu invatatura ortodoxa despre cinstirea sfintelor icoane, a sfintelor moaste si semnului
Sfintei Cruci, neabatindu-se de la aceeasi invatatura apostolica neintrerupta,
Prea cinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa se face in diverse chipuri, pe care le vom arata de
aici inainte, si anume: a) invocare ei in rugaciune, zugravirea chipului ei in icoane murale sau pe lemn
etc., c) tinerea sarbatorilor rinduite de Sfanta Biserica in cinstea Maicii Domnului, d) atribuirea
numelui Maicii Domnului, Maria, nou-nascutelor din familiile crestine ortodoxe.
a. Invocarea Maicii Domnului in rugaciune se face atit in cadrul cultului public: cele sapte laude,
Sfintele Taine, ierurgii si acatiste, cit si in spatiul mai limitat al rugaciunii personale sau particulare.
La cultul public, in ectenii se gaseste intotdeauna o cerere speciala pentru invocarea Maicii Domnului,
la care poporul (cintaretul) raspunde: <<Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi!>>.
Se cere, astfel, ca Maica Domnului sa se milostiveasca de credinciosi si sa mijloceasca pe linga Fiul ei
si Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru dobindirea a tot ce este necesar pentru mantuire.
Toate rugaciunile: de sfintire a apei, a roadelor pamantului si prinoaselor, de binecuvintare a firii
inconjuratoare, din cultul Bisericii Ortodoxe, contin parti speciale adresate Prea Sfintei Nascatoare
de Dumnezeu. In mod special, Biserica Ortodoxa a utilizat si utilizeaza in cult stihiri si tropare,
canoane si acatiste dedicate Maicii Domnului. De exemplu, la Vecernii, stihira cunoscuta sub numele
de <<Dogmatica>> se refera la taina intruparii, slavind pe Nascatoarea de Dumnezeu. De asemenea, la
Litii se aude intotdeauna frumosul tropar <<Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara>>, cintat indeobste de
credinciosi. In canoanele de la Ultrenii se afla un numar de stihiri speciale in cinstea Maicii Domnului,
cunoscute sub denumirea <<Ale Nascatorei>>. Iarasi, intr-un tropar din rinduiala <<Rugaciuni care se
rostesc de catre credincios inainte de a primi Sfanta Impartasanie>>, aflam o admirabila expresie a
prea cinstirii Maicii Domnului, pe care o reproducem aici: <<Mare este multimea pacatelor mele,
Nascatoare de Dumnezeu, curata, la Tine alerg, avind trebuinta de mantuire. Cerceteaza neputinciosul
meu suflet si te roaga Fiului Tau si Dumnezeului nostru, sa-mi daruiasca iertare de relele ce am facut,
ceea ce esti una binecuvintata>> (Carte de rugaciuni, tiparita cu binecuvintarea si purtarea de grija a
Prea Sfintitului Iosif, episcopul Rimnicului si Argesului, Rimnicul Vilcea, 1977p. 116). Iar la Sfanta
Liturghie se cinta intotdeauna Axionul, cintarea de dupa sfintirea Darurilor, in cinstea Prea Curatei
Fecioare Maria, Maica Domnului. In fine, Acatistul Bunei Vestiri este atit de mult indragit de
credinciosii ortodocsi incit multi il pot spune pe de rost. El face uneori legatura intre cultul public si
rugaciunea particulara, in care Maica Domnului este invocata pentru ajutor si folos sufletesc
individual.
Maica Domnului este invocata in rugaciunea particulara a credinciosului ortodox fie in rugaciuni mai
lungi, fie in formule de pietate si inchinare cum sint cele descrise la inceputul acestei prezentari. Aici
credinciosul poate sa recurga la rugaciunile binecunoscute din cultul public al Bisericii Ortodoxe sau
sa improvizeze dupa trebuintele sale, dar punind mai presus de toate cele catre mantuire. Uneori ca o
rugaciune dar si ca o lauda adusa Nascatoarei de Dumnezeu, credinciosii canta <<Aparatoarei
Doamna>>, pe care ei il invata de la Sfanta Liturghie, aceasta cantare fiind intonata in multe biserici
parohiale in timpul vohodului mic.
b. Zugravirea chipului Maicii Domnului este foarte frecventa in Biserica Ortodoxa. Dar aceasta
zugravire are ceva specific, deosebitor de toate reprezentarile din alte Biserici, in special cele
romano-catolice si, in ultima vreme, cele din unele locasuri de cult ale protestantilor. Astfel
zugravirea chipului Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa pastreaza cu sfintenie limitele
bidimensionalitatii: lungime si latime, dar nu adincime. Virsta Sfintei Fecioare in icoane este virsta
maturitatii materne. In brate, Maica Domnului tine pe Pruncul-Dumnezeu, in gloria de Domn al
creatiei. De regula, in icoanele imparatesti, Maica Domnului apare numai in aceasta imagine, de
<<Imparateasa-Maica>>. Celebre sint, dupa cum se stie, infatisarile cunoscute sub denumirile de
<<Odighitria>> (Calauzitoarea), <<Glikofilousa>> (Dulce-alinatatoarea) etc., exprimind cele mai curate
sentimente materne, apropiate de simtirea crestina ortodoxa de totdeauna.
Spre deosebire de aceasta modalitate de reprezentare a chipului Maicii Domnului din Biserica
Ortodoxa, in Biserica romano-catolica de multa vreme, iar in unele lacasuri de cult protestante in
ultimele citeva decenii, Maica Domnului este reprezentata indeobste prin statui, introducindu-se
astfel tridimensionalitatea, de care se fereste Biserica Ortodoxa.
Biserica Ortodoxa tine cu strictete regulile erminiilor bizantine, introducindu-se doar ici si colo unele
detalii de vestimentatie locale sau nationale. Chiar si atunci cind nu este reprezentata pictural cu
Pruncul in brate, Maica Domnului este intotdeauna aproape de Mantuitorul Hristos, ca in icoanele
reprezentind nunta din Cana Galileii, diverse alte ocazii din istoria sfanta, Rastignirea, Punerea in
Page 210 of 449
Mormint, Inaltarea la Cer, Deisis etc. astfel, Maica Domnului inspira pietate si curatie. Ca raspuns, ea
primeste prea cinstirea credinciosilor care o privesc.
c. Tinerea sarbatorilor rinduite in cinstea Maicii Domnului constituie una din formele prin care
credinciosii Bisericii Ortodoxe au aratat devotiunea lor speciala fata de Mama Domnului nostru Iisus
Hristos. Cele trei mari sarbatori, Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Buna Vestire (la 25
martie) si Adormirea Maicii Domnului (la 15 august), sint tinute prin participarea la Sfanta Liturghie
si prin fapte crestinesti, cea din urma prilejuind chiar pelerinaje la unele din marile minsatiri in
Biserica Ortodoxa Romana.
d. Atribuirea numelui de Maria, numele <Maicii Domnului, fiicelor din familiile credinciosilor ortodocsi
este atit de frecventa incit, probabil, acest nume este cel mai des intilnit la credincioasele ortodoxe.
Astfel, insasi onomastica ortodoxa devine un mijloc de prea cinstirea a Maicii Domnului, devine o
forma concreta si in acelasi timp atenta, respectuoasa, de supravenerare a celei dintai dintre sfintii
Bisericii Ortodoxe.
Concluzii. Prea cinstirea Maicii Domnului constituie in Biserica Ortodoxa un act cult. Ea nu inseamna
adorare - care se aduce numai lui Dumnezeu - ci o deosebita apropiere a credinciosului de Maica
Domnului, prin rugaciune, pentru a dobindi de la Mantuitorul Hristos binefaceri in viata pamanteasca
si petrecerea cu alesii lui Dumnezeu in viata viitoare.
In Sfanta Scriptura a Vechiului Testament gasim tipuri ale Maicii Domnului, prefigurari ale sfinteniei
vietii ei, dar si profetii cu privire la nasterea Mantuitorului din Prea Curatul ei Trup. Iar la Noul
Testament se descriu acele momente din viata pamanteasca a Sfintei Fecioare Maria care au avut o
insemnatate deosebita pentru mantuirea lumii. De aceea s-au si subliniat astfel de momente, care au
ramas apoi in memoria Bisericii crestine si au perpetuat prea cinstirea Maicii Domnului din timpurile
apostolice si pina astazi. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxa nu a introdus o inovatie in cultul ei atunci
cind, sub diverse forme, a recomandat credinciosilor ei sa roage pe Maica Domnului sa mijloceasca la
fiul ei si Dumnezeul nostru pentru izbavirea din primejdii, pentru indreptarea celor rataciti, pentru
dobindirea a tot ce este necesar in viata pamanteasca, si a harului in vederea vietii viitoare.
Cultul Bisericii Ortodoxe dovedeste cu prisosinta o intemeiata preocupare a imonologilor de a da
expresie celor mai inaltatoare simtaminte pe care credinciosii orotodcsi le-au nutrit si le-au aratat
fata de Maica Domnului. Aceste simtaminte au fost indreptatite de nenumaratele minuni si binefaceri
pe care Maica Domnului le-a revarsat cu milostivire asupra poportului credincios: redobindirea pacii
sufletesti si trupesti, vindecari minunate (vezi slujba din sarbatoarea Izvorului Tamaduirii etc.),
izbinda asupra ispitirilor diavolesti. Prea cinstirea Maicii Domnului este in Ortodoxie o forma speciala
de a lauda pe Dumnezeu prin sfintii Lui. Ea se mentine in limitele indicate de Sfanta Traditie si de
Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe a Rasaritului, unde rugaciunea si transfigurarea sint mijloace de a
ne apropia de Dumnezeu.
Pr. asist. Alexandru I. Stan,
"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 74-78.
ARTICOL DIN INVATATURA ORTODOXA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu