DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

5 ianuarie 2012

INTREBARI SI RASPUNSURI

DOAMNE AJUTA!






http://www.popasduhovnicesc.ro/


ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

                           DESPRE CREDINŢĂ

1. Se mântuiesc cei care nu cred în Sfânta Treime ?

Nu se mântuiesc, pentru că toată temelia credinţei noastre este întemeiată pe Dumnezeu în trei feţe proslăvit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Cunoaştem din Sfânta Scriptură că, la facerea omului, Dumnezeu Tatăl s-a sfătuit cu Dumnezeu Fiul şi cu Dumnezeu Sfântul Duh, zicând aşa: “Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”. Şi în alte locuri din Sfânta Scriptură vedem, de asemenea, colaborarea celor trei persoane ale Sfintei Treimi: la Botezul Domnului, la Schimbarea la Faţă etc.
Cine nu crede în Sfânta Treime nu crede nici în Domnul Hristos, Unul din Treime, iar cine nu crede în Hristos nu este nici membru al Bisericii Sale, iar în afară de Biserică nu este mântuire. Cine nu are Biserica de mamă nu-L are pe Dumnezeu (Sfânta Treime) de Tată.

2. De ce credinţa noastră ortodoxă este cea dreaptă şi mântuitoare ?

Pentru că păstrează exact învăţătura Mântuitorului Hristos, care a fost dată apostolilor şi stabilită prin cele Şapte Sinoade ale Sfinţilor Părinţi. Aşadar, Biserica Ortodoxă este sobornicească şi apostolească, cum zicem în Crezul. Dovezi importante că Biserica Ortodoxă păstrează adevărata credinţă, avem din acest semn: de la începutul creştinismului până în zilele noastre, în Biserica Ortodoxă creştinii ajung la sfinţenie şi-i proslăveşte Dumnezeu făcându-i sfinţi, cum e cazul cu părintele Ioan Iacob de la Ierusalim, cu Sfântul Calinic de la Cernica şi alţii care se află în ţara noastră. Iar un alt semn este acesta: Toată lumea ştie că, la Ierusalim, de Sfintele Paşti, Sfânta Lumină vine numai la Biserica noastră Ortodoxă, iar patriarhul nostru ortodox dă Sfânta Lumină şi catolicilor.

3. De ce nu se mântuiesc sectanţii ?

Sectanţii nu se mântuiesc pentru că au devenit hulitori ai Duhului Sfânt, necinstind Sfânta Treime în diferite feluri. Rupându-se de Biserică, ei nu mai au cum să tragă seva Duhului Sfânt şi, aşa cum ştim, în afară de Biserică nu este mântuire. O dată ce au lepădat Sfintele Taine, Soboarele Apostolice, Crezul, înseamnă că au lepădat toată învăţătura Mântuitorului. Şi ca dovadă, la nici o sectă nu s-a ajuns la acea înălţime a sfinţeniei, ca să devină cineva sfânt. De aceea ei nu serbează nici un sfânt, nici chiar pe Maica Domnului n-o consideră Sfânta Sfinţilor. Şi mai sunt destule motive pentru care nu se mântuiesc.

4. Cine  sunt  urmaşii apostolilor ?

Urmaşii apostolilor sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii. Aceştia reprezintă autoritatea bisericească, pe care i-a lăsat Domnul Hristos să conducă Biserica până la sfârşitul veacurilor, aşa cum le şi spune ucenicilor după Înviere: “Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”. Numai aceştia se pot numi apostoli, purtători ai Duhului Sfânt şi propovăduitori ai Evangheliei.
Fiecare treaptă din Taina aceasta, a preoţiei, are rolul ei. Trebuie menţionat că prima treaptă, care este diaconia, are şi rolul de propovăduire, după cum au avut şi cei şapte diaconi de la începutul creştinismului; şi ei se numesc apostoli, pentru că şi ei au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor arhiereşti. Vorbesc greşit cei care spun că diaconii n-au voie să propovăduiască. Se cunoaşte că Sfinţii Ştefan şi Filip, precum şi ceilalţi diaconi, ţineau predici, încât uimeau toată lumea cu învăţăturile lor.

5. De când şi până când trebuie ţinută o zi de sărbătoare ? Din ajun, până seara la apusul soarelui sau până a doua zi ? De când se socoteşte că începe a doua zi ?

Sărbătoarea începe din ajun, de la vecernie, cuprinde toată noaptea, utrenia, Liturghia şi ţine până la vecernia cealaltă. Când e vorba de activităţi necesare trupului (mâncare, lucru, baie etc.), sărbătoarea coincide cu ziua calendaristică.

6. Cum trebuie creştinul să se pregătească sufleteşte şi trupeşte pentru sărbători ?

Să se curăţească sufleteşte şi trupeşte: mai întâi să se împace şi să se ierte cu toţi, apoi să ţină curăţie trupească cel puţin două zile înainte de sărbătoare şi o zi după. Să pregătească din timp hainele, pomelnicul şi un mic dar pentru biserică. Pregătirea depinde şi de cât de mare e sărbătoarea. Răspunsul la această întrebare vi l-am dat mai detaliat în predici.
Pentru ziua în care ne împărtăşim se face o pregătire mai serioasă (după cum veţi găsi în capitolul “Despre Sfânta Împărtăşanie”).

7. Când din diferite motive nu putem lipsi de la serviciu, în sărbători sau în duminici, ce putem face în schimb pentru suflet ? Ce să facem cu câştigul din aceste zile ?

Cel mai bine este să se evite, pe cât este cu putinţă, de a se încălca legea, ziua Domnului (adică Sfânta Duminică). Iar când nu se poate, să folosim câştigul din acele zile numai pentru milostenii la cei săraci.

8. Care sunt cele 12 vineri din an şi care dintre ele se ţin, cum se ţin şi ce semnificaţie au ?

Cartea cu cele 12 vineri este o carte apocrifă, nu este recomandată de Sfintele Sinoade şi nu trebuie luată în serios.

9. Câte zile se prăznuieşte sărbătoarea Rusaliilor ?

În sărbătoarea Rusaliilor intră sâmbăta moşilor de vară, Duminica Rusaliilor şi lunea care este cinstită ca sărbătoare - Sfânta Treime; nu marţile şi joile pe care le ţin unele persoane necredincioase, căci acestea sunt obiceiuri păgâneşti.

10. Ce sunt Sinoadele ?

Sinodul este o adunare a reprezentanţilor Bisericii (a episcopilor), convocaţi pentru a rezolva disputele doctrinare şi ecleziastice (bisericeşti).
Sinoadele bisericeşti au fost ţinute pentru a rezolva diferite probleme atunci când nu s-a putut ajunge la consens prin simple discuţii.
Majoritatea sinoadelor au fost locale, deşi în unele cazuri deciziile adoptate s-au bucurat de o largă acceptare. Primul Sinod al Bisericii s-a ţinut de către Apostoli la Ierusalim, în primul secol (Fapte 6,1-7).
Sinoadele la care au participat reprezentanţi din toată lumea s-au numit Sinoade Ecumenice. Biserica Ortodoxă recunoaşte şapte sinoade ecumenice. Cele Şapte Sinoade Ecumenice ale întregii Biserici Creştine acoperă perioada dintre anii 325 şi 757 d. Hs., iar deciziile lor reprezintă temelia învăţăturii creştine acceptate de ramurile răsăriteană şi apuseană a Bisericii Creştine. Deciziile acestor Sinoade Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, aşa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui.
La aceste Sinoade Ecumenice au fost întocmite multe Canoane sau norme care guvernează administrarea Bisericii.
Biserica Catolică acceptă ca ecumenice şi unele sinoade ulterioare, organizate numai de autorităţile şi reprezentanţii Bisericii Catolice. Aceste sinoade, dintre care ultimul este al doilea Sinod de la Vatican (1962-1965), nu sunt acceptate de Biserica Ortodoxă ca având valabilitatea sau autoritatea adevăratelor Sinoade Ecumenice. Astfel, nici una din deciziile acestor sinoade catolice nu sunt valabile în Biserica Ortodoxă.
Biserica noastră recunoaşte următoarele şapte Sinoade Ecumenice care sunt prezentate în continuare în ordine cronologică:
1. Primul Sinod a avut loc la Niceea, în anul 325, şi au participat 318 părinţi. Aici a fost condamnat arianismul, s-a definit divinitatea lui Hristos şi s-a alcătuit pentru prima dată Crezul (prima parte).
2. Al doilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 381. Au fost prezenţi 180 de părinţi. A fost condamnat apollinarismul, s-a definit divinitatea Sfântului Duh şi s-a completat Crezul.
3. Al treilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Efes, în anul 431. Au participat 200 de părinţi. A fost condamnat nestorianismul şi a fost definit termenul “Theotokos” (adică Născătoarea de Dumnezeu).
4. Al patrulea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Chalcedon, în anul 451. Au participat 630 de părinţi. A fost condamnat monofizitismul.
5. Al cincilea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 553. Au participat 165 de părinţi. Au fost condamnaţi diverşi eretici şi păgâni.
6. Al şaselea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol în anul 680. Au fost prezenţi 281 de părinţi. A fost condamnat monotelismul.
7. Al şaptelea Sinod Ecumenic s-a ţinut la Niceea, în anul 787. Au participat 350 de părinţi. A fost condamnat iconoclasmul.

11. Ce pedepse poate da Biserica ?

Biserica poate da aceste pedepse: afurisania, pe care o dezleagă duhovnicul la Spovedanie, caterisirea, pentru diaconi şi preoţi, pe care o poate dezlega episcopul şi anatema pe care o poate dezlega, cu mare greutate, Sfântul Sinod.
Afurisanie înseamnă oprirea creştinului de la împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a făcut anumite păcate.
Anatema este formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice pentru condamnarea ereticilor şi a ereziilor sau a învăţăturilor false şi înseamnă lepădat sau blestemat. Este o suspendare duhovnicească prin care Biserica poate exclude o persoană din comunitate, care s-a făcut vinovată de lepădarea de credinţă sau de un păcat de moarte. Biserica mai poate pronunţa anatema şi împotriva duşmanilor credinţei, a ereticilor şi a trădătorilor. Acest blestem - anatema - va fi rostit de Hristos la judecata finală, după cum scrie în Evanghelie: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care e gătit diavolului şi îngerilor lui”. Anatema este, deci, cea mai grea pedeapsă a Bisericii care înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii şi tăiere de la trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.


DESPRE SFINŢENII ŞI FARMECE

12. În Ajunul Bobotezei se pot spăla rufe, ne putem face baie ? Câte zile ţine sărbătoarea Bobotezei ?

După două-trei zile de la Anul Nou se pot spăla rufe şi se poate face baie pentru a se pregăti creştinul spre a fi cât mai curat, ca să poată lua agheasmă mare în ziua de Bobotează; în Ajunul Bobotezei nu se spală. Sărbătoarea Bobotezei ţine opt zile, perioadă în care se poate lucra, cu excepţia zilelor însemnate cu roşu în calendar.

13. Care este agheasma mare, cea slujită în Ajun sau cea din ziua Bobotezei ?

Agheasmă mare este şi apa sfinţită în Ajun şi cea sfinţită în ziua de Bobotează. Şi una şi alta au aceeaşi putere sfinţitoare.

14. Cât timp se poate lua agheasmă mare după Bobotează?

Unii recomandă să se ia agheasmă mare opt zile la rând după Bobotează, dar, ţinând cont că sfinţenia aceasta este mare, eu zic că e bine să se ia numai după ce a trecut o zi de ajunare, o perioadă de curăţire sufletească şi trupească. Deci, trebuie să ţinem cont de faptul că nu toţi pot să ducă o viaţă curată (unii pot, iar alţii nu - mă refer la cei căsătoriţi, cu neputinţele lor).

15. Când şi în ce condiţii se poate lua agheasmă mare în cursul anului? Cine, când, în ce condiţii şi pe unde poate stropi cu agheasmă mare ?

Persoanele mai în vârstă, singure (fără soţi) şi mai cu râvnă, pot lua agheasmă mare miercurea şi vinerea în posturi.
Mireanul nu are voie să stropească cu agheasmă mare nici casa, nici altceva, ci trebuie să cheme un preot ca să-i facă sfeştanie, iar preotul stropeşte cu agheasmă mică locuinţa şi celelalte. Agheasma aceasta mică, rămasă de la sfeştanie, se va consuma de către creştin după anafură (anaforă, nafură), când poate.

16. Se pot folosi la mâncarea de post vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce ?

Vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce se spală şi se pot folosi şi la mâncarea de post, în afară de lingurile de lemn, care trebuie să fie deosebite.

17.Cine poate înmulţi agheasma mare şi sfântul mir şi în ce condiţii?

Nimeni nu poate înmulţi agheasma mare, în afară de preot. Persoanele care sunt curate în acel timp pot înmulţi agheasma mică folosind apă, dacă se poate de fântână şi luată dis-de-dimineaţă, precum şi sfântul mir cu untdelemn curat.

18. Când şi cum se foloseşte târnoseala ?

Târnoseala este tot sfinţenia casei; aceasta este o bucăţică de pânză luată de la sfinţirea unei biserici şi se întrebuinţează astfel: se aprinde o lumânare, se fac rugăciuni în casa bântuită de farmece şi de duhuri necurate, se zic psalmii 50, 69 şi 142, se aprinde apoi această pânză sfinţită de la lumânare şi se face cruce cu târnoseala care arde pe la tocurile de la ferestre şi de la uşi, iar persoanele din casă trag puţin fum pe nas. Se pot afuma şi hainele pe care le poartă cei din casă. Este indicat să se facă aceasta miercurea şi vinerea, precum şi în perioada celor patru posturi.

19. Ce se face cu anafura mucegăită ?

Anafura mucegăită şi sfânta pască (sfântul paşti) rămasă, precum şi alte sfinţenii care nu mai pot fi întrebuinţate se îngroapă la un loc curat.

20. Când se tămâie casa, ce se tămâie, care e forma şi cine poate tămâia ?

Tămâierea se face la începutul rugăciunilor de către un bărbat cu credinţă. În lipsa acestuia, se poate face şi de către o creştină curată. Se tămâie sfintele icoane, vasele, hainele sau mâncarea ce se dau de pomană, înainte de a fi împărţite, cum e cazul pe la sâmbetele moşilor. Se mai poate tămâia, sâmbăta sau duminica, dis-de-dimineaţă, la mormintele morţilor, până când începe slujba la biserică. Tămâierea se face de sus în jos.

21. Ce sfinţenie se poate lua în timpul zilei, în caz de necesitate (rău, frică, gânduri murdare, tulburare, supărare) ?

În aceste situaţii, dacă persoana nu a mâncat, poate lua o picătură de mir într-o lingură cu apă, iar dacă a mâncat, să se ungă cu mir pe frunte, să se afume cu târnoseală sau să miroasă miresme. Acestea toate se folosesc în cazul în care persoana este curată.

22. Cum şi cât timp se foloseşte agheasma  de la  Izvorul Tămăduirii ?

Agheasma de la Izvorul Tămăduirii, de la sfinţirea caselor, a fântânilor, a troiţelor, precum şi orice altă apă sfinţită, cu excepţia celei de la Bobotează, este agheasmă mică şi se poate lua după anafură.

23. Femeile pot lua vreo sfinţenie în timpul rânduielii lunare? Ce le este îngăduit în această perioadă (pot să aprindă lumânarea, candela, să tămâie, să facă rugăciune, să citească din Sfânta Scriptură) ?

Când sunt în această perioadă, femeile nu au voie să se atingă de sfinţenii; dar acasă, dacă nu are cine, pot să aprindă candela, lumânarea, tămâia, dacă sunt spălate şi îngrijite, şi pot să citească din Sfânta Scriptură.

24. Dacă vreun animal de pe lângă casă se îmbolnăveşte, îl putem unge cu sfinţenii ?

În această situaţie, creştinii mai în vârstă şi curaţi pot stropi cu busuiocul cu agheasmă mică deasupra coteţelor sau a grajdurilor, precum şi în casele în care locuiesc, zicând Psalmul 69.

25. Cine poate face prescuri şi în ce condiţii se fac ?

Prescurile se fac de către femeile mai în vârstă şi văduve, iar în lipsa acestora se pot face şi de o tânără, dacă este curată, spovedită şi împărtăşită. Aluatul se face din făină, apă, drojdie şi sare; nu se adaugă nimic altceva pentru prescurile de la altar. Se imprimă cu pistornicul, care este deja sfinţit prin forma lui de cruce şi prin numele Domnului Iisus Hristos sculptate pe el. Pentru artosul de la litie se poate adăuga untdelemn, anason, chimen, zahăr, iar în zilele de dulce se poate face ca şi cozonacul.

26. Ce este anafura ?

Anafura este restul prescurii din care s-a scos Sfântul Agneţ şi care o închipuie pe Sfânta Fecioară; ea este binecuvântată de preot în timpul Axionului, adică al imnului cântat în cinstea şi spre slava Sfintei Fecioare. De aceea, împărţirea ei la sfârşitul Liturghiei închipuie rămânerea Maicii Domnului încă multă vreme pe pământ, în mijlocul Bisericii, după înălţarea dumnezeiescului ei Fiu.
Alţii spun că anafura ar fi o rămăşiţă sau o aducere-aminte de agapele sau de mesele frăţeşti, de obşte, care aveau loc la sfârşitul Liturghiei, în Biserica primilor creştini.

27. Când nu se poate lua sfânta anafură ?

Anafură nu pot lua: cei care au mâncat după miezul nopţii, femeile care sunt în rânduiala firii, şapte zile, dacă s-au curăţit în această perioadă, bărbaţii care au avut ispită în timpul somnului, persoanele certate şi care nu s-au împăcat, soţii care au fost împreună. Aceştia nu pot săruta nici sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să-l atingă preotul cu potirul.

28. Cine trebuie să pregătească sfânta pască (sfântul paşti) şi câte zile la rând se ia aceasta ? E bine să se plătească sfânta pască (sfântul paşti) ?

Sfânta pască (sfântul paşti) se pregăteşte la fel ca aluatul de prescuri, de către persoanele pe care le-am amintit la facerea prescurilor şi se ia numai în prima zi de Paşti. Sfânta pască (sfântul paşti) nu se plăteşte; aceasta este o invenţie.

29. În caz de farmece, obiectele se stropesc cu sfinţenii sau se spurcă ?

Farmecele (argintul viu, broaştele cusute la gură, şoarecii, zdrenţele, moşmoandele) nu trebuie stropite nici cu sfinţenii, nici cu spurcăciuni, ci se stropeşte casa pe dinafară cu agheasmă mică, iar persoanele din casă trebuie să folosească sfinţenii, să îndepărteze moşmoandele cu o prăjină sau alt obiect mai de la distanţă şi să le arunce la gunoi.

30. Cei care au purtat baiere sau alte lucruri descântate ce pot face pentru ispăşirea acestor păcate ?

În primul rând să facă spovedanie bună şi canonul pe care îl dă preotul, apoi să se sfinţească prin sfinţeniile pe care le-am amintit.

31. Ce este deochiul ? Ce rugăciuni se fac în această situaţie ? Se poate descânta ?

Deochiul este o ispită de la diavolul, prin care acesta nădăjduieşte să-l determine pe om ca să greşească înaintea lui Dumnezeu cu ceva, adică să meargă la descântece. În cazul acesta, se fac rugăciuni cu credinţă şi anume: “Tatăl nostru” (de trei ori), Psalmul 69 şi rugăciunea “Să învie Dumnezeu...” (de la rugăciunile de seară).

32. Ce se face cu agheasma care a prins miros şi cu mirul care a râncezit ?

Agheasma care s-a stricat şi mirul care a râncezit se îngroapă la un loc curat sau la rădăcina unui pom.

33. Cei necununaţi pot folosi vreo sfinţenie ? Ce anume ?

Cei necununaţi nu pot folosi nici o sfinţenie, până când nu se spovedesc şi nu se cunună.

34. Copilul nebotezat poate fi uns sau atins cu vreo sfinţenie ?

Până la Botez, copilul poate fi uns pe frunte cu apa sfinţită pe care o face preotul la opt zile; cu altceva nimic. La fel şi mama lăuză.
35. Ce facem cu florile din Vinerea Mare, de la sfintele moaşte, de la hramuri, cu salcia de la Florii şi cu frunzele de nuc de la Rusalii când acestea se usucă ?

Acestea se ard pe vatră curată, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat.

36. Ce se ia după Sfânta Împărtăşanie (anafură, agheasmă mică, agheasmă mare sau vin) ?

După Sfânta Împărtăşanie se ia anafură, iar după aceea se ia puţin vin (ca să se clătească gura) şi se înghite.

37. Ce se ia înainte de Sfânta Împărtăşanie ?

Înainte de Sfânta Împărtăşanie, în ziua precedentă, după rugăciune şi post, se ia agheasmă mare, apoi anafură, după care ne ungem cu mir.

38. Ce se face cu untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu ?

Din untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu se fac turtele (fără drojdie) care se coc; nu se prăjesc. Se consumă dimineaţa pe nemâncate în loc de anafură.

39. Se poate cere scoaterea de părticele ? Ce reprezintă aceasta ?

Nu se scot părticele şi nu este voie să se ceară aceasta, deoarece sunt inovaţii.

DESPRE BISERICĂ, PREOT, SLUJBĂ ŞI MASLU

40. Ce spun Sfintele Canoane în legătură cu mergerea la Sfânta Biserică ?

Canonul 80 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau din cei ce se numără în cler, sau laic, ar lipsi de la Biserica sa mai mult, fără absolută nevoie sau greutate, stând în oraş şi nu s-ar duce cu credincioşii la Biserică în trei zile de Duminici din trei săptămâni, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească (depărteze de la cuminecare)”. Adică nu putem lipsi de la biserică în trei duminici consecutive, una după alta.

41. În afară de preoţia care se dă prin hirotonie mai este alta ?

Sunt două feluri de preoţie: una care se dă prin hirotonie, adică prin punerea mâinilor şi prin rugăciunile episcopului şi alta pe care o primeşte fiecare creştin odată cu Botezul. Cea dintâi este preoţia propriu-zisă, iar cea de a doua este preoţia lăuntrică, duhovnicească sau obştească.
Despre această a doua preoţie Sfântul Apostol Petru, adresându-se tuturor creştinilor, zice: “Voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor al Său dobândit, ca să vestiţi în afară virtuţile Celui Care v-a chemat din întuneric la minunata Lui lumină” (I Petru 2,9). Cuvintele de la urmă ale Apostolului ne arată în ce înţeles e preot fiecare creştin; adică fiecare este dator să răspândească în lume cuvântul despre învăţătura şi faptele minunate ale Domnului Hristos şi să strălucească printre cei de altă credinţă, cum străluceşte lumina în întuneric.

42. Ne putem închina când trecem pe lângă biserici catolice?

Da, ne putem închina.

43. Putem să-i trecem în pomelnicul de la Sfânta Liturghie pe cei sinucişi, necredincioşi, necununaţi ? Ce putem face pentru ei ?

Nu se trec în pomelnicul de la Sfânta Liturghie cei sinucişi (spânzuraţi, otrăviţi, cei care şi-au curmat viaţa singuri) şi nici cei care trăiesc necununaţi sau în desfrânări. Se pot trece la acatiste, paraclise sau parastase fără Liturghie.

44. Se pot plăti pomelnice anuale ?

Se pot da pomelnice anuale la mânăstiri, la preoţi evlavioşi.

45. Putem duce daruri la biserică ?

Desigur, se pot duce daruri la biserică în duminici şi în sărbători.

46. Când şi cine poate să cadă la Sfintele Daruri ?

Căderea la Sfintele Daruri este un obicei, această practică fiind egală cu atingerea veşmântului arhiereului, al preotului sau al diaconului. Cei care au credinţă se pot atinge de veşmintele sfinţiţilor slujitori când aceştia ies cu Sfintele Daruri, stând în genunchi, fără să se culce pe jos. Mulţi din cei care sau culcat pe jos au pricinuit ispită preoţilor, care s-au împiedicat şi au căzut cu Sfintele Daruri, făcând mai mare păcatul. Deci nu se recomandă să treacă preotul peste creştini cu Sfintele Daruri.

47. Când şi cine poate cere ca preotul să se dezbrace pe el?

Dezbrăcarea preotului pe câte un bolnav sau închipuirea înţepării cu sfânta copie nu este un rău şi se recomandă bolnavilor.

48. Ce semnificaţie are deschiderea cărţii, cine o poate cere şi când ?

Deschiderea cărţii este o inovaţie. Ca să determine lumea să se ducă la ei, unii deschid psaltirea, alţii pravila, alţii Evanghelia, după cum îi taie capul şi le prorocesc minciuni, după interesul celor care cer aceste lucruri. Foarte mult greşesc şi cei care se duc, şi cei care fac asemenea lucruri. Păziţi-vă ca să nu supăraţi pe Duhul Sfânt, căci în loc de bine vă va fi mai rău !

49. Ce diferenţă este între părintele duhovnic şi părintele duhovnicesc ?

Părintele duhovnic (preot sau arhiereu) este părintele care ne spovedeşte şi ne este ca un tată, care cu dragoste ne pedepseşte atunci când greşim.
Părintele duhovnicesc este părintele care se ocupă de catehizarea noastră, de educaţia noastră religioasă, pentru a ne forma buni creştini în spiritul dogmelor ortodoxe, aşa cum se ocupă într-o familie o mamă, cu multă dăruire, de educaţia morală a fiilor ei.

50. În ce constă Sfântul Maslu ? Cine poate cere această slujbă ? Când şi câte se fac? Se fac cu bani proprii sau cu bani de adunat ? Prin Sfântul Maslu se cere moartea?

Sfântul Maslu este una din Cele Şapte Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Taina aceasta se face de către şapte preoţi sau cel puţin trei. Se face în zilele de post, miercurea sau vinerea sau în cele patru posturi. La slujba aceasta pot să ia parte bolnavii, neputincioşii şi chiar cei care sunt sănătoşi, după Spovedanie. Deci trebuie pentru toţi, mai întâi spovedania făcută ! Sfântul Maslu are puterea dumnezeiască de a-i însănătoşi pe cei bolnavi sau de a scurta timpul de chinuire al celor bolnavi de multă vreme, în suferinţe grele, pentru că Sfântul Maslu are darul de a se ierta păcatele şi de aceea se recomandă şi celor sănătoşi, ca să fie feriţi de chinurile vremelnice şi veşnice.
Cei ce se împărtăşesc e bine să ia parte la Sfântul Maslu din posturi. Pentru bolnavi se recomandă 3, 7, 9 Masluri (de la caz la caz).
Iar în ceea ce priveşte banii pentru Sfântul Maslu, e bine să-şi plătească fiecare datoria, dar în cazul în care sunt bolnavi săraci, nu e rău să fie adunaţi bani pentru a-i plăti pe slujitori.

51. Cum procedăm cu participarea la sfintele slujbe când venim din schimbul trei (după noapte) ?

De la caz la caz, după putere şi dragoste, după credinţă şi voinţă (depinde şi de sărbătoare cât este de mare).

52. Se fac metanii (mătănii) în biserică şi când ?

În biserică se fac numai închinăciuni cu plecăciuni, în afară de anumite zile importante din Postul Mare, când trebuie să facă toată lumea metanii. Acasă se pot face metanii în tot cursul anului, cu excepţia următoarelor perioade: de la Crăciun până la Bobotează, de la Înviere până la Înălţare, precum şi sâmbăta şi Duminica.

53. Când la rugăciune suntem tulburaţi de gânduri, griji, patimi, trebuie să ne oprim sau să continuăm rugăciunea ? Îl putem certa pe diavol pentru gânduri ? Dacă ne trezim noaptea, putem face rugăciuni în pat ?

Nu trebuie să ne oprim, căci tocmai aceasta vrea diavolul; îl certăm pe diavol şi continuăm rugăciunea, rugându-L pe Dumnezeu să ne izbăvească de cel rău.
Dacă ne trezim noaptea, putem face rugăciune şi în pat, dacă nu se poate altfel, dar cu smerenie şi credinţă (mai ales în cazul bolnavilor).

54. Când se citeşte Psaltirea şi cine o poate citi ?

Psaltirea este o carte de rugăciuni şi cântări a credincioşilor ca şi celelalte cărţi de rugăciuni ale Sfinţilor Părinţi. Se poate citi la psaltire în toată perioada anului, în afară de sâmbăta şi Duminica, de perioada de la Crăciun până la Bobotează şi de la Înviere până la Duminica Tomii. O poate citi oricine, dar se recomandă spovedanie bună. Cei care doresc o viaţă duhovnicească să se ferească de păcate, pentru că dacă stau încurcaţi în unele patimi şi se învoiesc cu ele în mintea lor, dracii au putere să le facă supărări. Aşa că se recomandă multă curăţie sufletească şi trupească, căci nu primează cantitatea (numărul de psalmi), ci calitatea, adică trăire şi simţire în smerenie.

55. Putem cere boală la rugăciune ?

În cazuri deosebite de neînţelegere cu trupul, cei care au evlavie pot cere boală, dar când vine boala să nu cârtească.

56. După “Tatăl nostru” numai preotul poate zice “Că a Ta este Împărăţia...” ?

Când sunt mai mulţi creştini la un loc, spune în continuare cel care a zis “Tatăl nostru”. Dacă este preot de faţă, zice preotul, dacă eşti singur, zici tot.

57. Rugăciunea se combină cu închinăciuni şi metanii sau se face separat ?

Rugăciunea trebuie să fie făcută în primul rând în linişte, ca să fie simţită, iar metaniile se fac după rugăciunile de seară sau de dimineaţă. Metaniile sunt ca un canon şi după fiecare metanie se zice o rugăciune scurtă: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu...” sau “Prea Sfântă Treime, milostivă fii mie păcătosului”. Metanii poţi face în tot timpul când ai posibilitate de linişte. În posturi, mai ales al Sfintelor Paşti, miercurea şi vinerea, se pot face cele 116 metanii cu rugăciunile în cinstea Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos sau cele 60 de rugăciuni cu metanii (sunt aceleaşi, dar sunt combinate şi au rămas doar 60 în loc de 116).

58. Cum trebuie să avem ţinuta şi poziţia la rugăciune? E bine să zicem în gând, cu voce tare sau în şoaptă, cu mâinile la piept, la pântece sau ridicate? Zicem de unul singur sau mai mulţi ?

Îmbrăcămintea pentru rugăciune trebuie să fie cuviincioasă. Bărbaţii să aibă un halat, iar femeile cămaşă lungă sau capot lung, care să nu fie transparente, şi se încing cu un cordon, iar pe cap - băsmăluţă. Rugăciunea se poate face atât de unul singur, cât şi de mai mulţi, în gând, cu voce tare sau în şoaptă, după cum e locul şi cazul; mâna stângă se ţine la piept, iar cu dreapta se face câte o închinăciune frumoasă din când în când, în anumite momente principale. Când eşti singur, poţi să stai şi cu mâinile ridicate la rugăciune.

59. La metanii se sărută pământul ? Se face semnul sfintei cruci pe pământ ?

La metanii nu se sărută pământul şi nici nu se face semnul sfintei cruci cu degetele pe pământ. Este un obicei fără rost, scornit de unele persoane care nu cunosc credinţa. În schimb se atinge fruntea de pământ.

60. Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciuni, trebuie să ne spălăm pe faţă şi pe mâini ?

Dacă ne sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciuni, e bine să ne spălăm pe mâini mai ales, pentru că aşa este cuviincios şi este mai sigur că suntem curaţi.

61. Noi, mirenii, putem intra în Sfântul Altar ?

În Canonul 69 de la Sinodul al VI-lea scrie aşa: “Nu-i este iertat nimănui dintre laici a intra în Altar”. Însă paraclisierul sau alţi bărbaţi care ajută preotul în timpul sfintelor slujbe pot intra în Sfântul Altar, dar numai cu binecuvântarea preotului şi numai prin uşa diaconească din sud. Iar când intră, trebuie să facă 3 metanii sau 3 închinăciuni şi cu frică de Dumnezeu să îndeplinească numai ceea ce îi cere preotul.

62. Ce spun Sfintele Canoane referitor la semnul Sfintei Cruci făcut pe podea ?

Canonul 73 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Crucea cea făcătoare de viaţă arătându-se nouă mântuire, trebuie să punem toată silinţa spre a da cinstea cuvenită Aceluia prin care ne-am mântuit de căderea cea veche. Drept aceea dându-I închinăciune şi cu gândul şi cu cuvântul şi cu simţirea, poruncim ca semnele crucii făcute de unii pe podea să se şteargă cu totul, ca nu cumva să se batjocorească semnul biruinţei noastre. Deci hotărâm ca să se afurisească cei ce de acum înainte fac semnul crucii pe podele”.

63. Ce spun Sfintele Canoane despre cântarea în biserică ?

Canonul 75 de la Sinodul al VI-lea spune aşa: “Voim ca aceia ce vin în biserică spre a cânta să nu întrebuinţeze strigări necuviincioase, silind şi firea spre răcnire, nici a pronunţa ceva din cele nepotrivite şi neînsuşite în Biserică; ci cu multă luare aminte şi cu umilinţă a aduce lui Dumnezeu privitorul celor ascunse, acest fel de psalmodii. Căci Sfinţitul Cuvânt a învăţat ca fiii lui Israel să fie evlavioşi”.

64. Ce înseamnă “aliluia” ?

Aliluia înseamnă „lăudaţi” sau „slăviţi pe Dumnezeu”. Aceasta este o expresie liturgică de bucurie şi de slăvire a Lui Dumnezeu, folosită mult în unii psalmi şi cântări cultice, precum şi în Noul Testament la Apocalipsă.

65. Ce este acatistul ?

Cuvântul “acatist” este de origine grecească şi înseamnă “neşedere”. Prin acatist noi înţelegem însă o rânduială de slujbă a Bisericii noastre care se face neşezând, adică nu se poate citi un acatist şezând, nu se şade la un acatist. Un acatist se citeşte în picioare sau în genunchi şi de aceea are titlul acesta de “acatist”, adică “neşedere”. De fapt, un acatist care se rosteşte, se citeşte, în picioare sau în genunchi, este o alcătuire de slujbă care cuprinde douăzeci şi cinci de bucăţi, douăzeci şi cinci de piese şi anume: treisprezece condace, care de obicei se termină cu “Aliluia”, şi douăsprezece icoase care, după caz, se termină cu un cuvânt care e un fel de zicere de bucurie. Cele douăzeci şi cinci de bucăţi din care se alcătuieşte un acatist sunt după numărul celor douăzeci şi cinci de litere ale alfabetului grecesc şi, în limba greacă, fiecare din cele douăzeci şi cinci de bucăţi din care e alcătuit acatistul începe cu litera următoare din alfabet. Deci, primul cu litera “A-alfa”, al doilea cu litera “B-beta”, al treilea cu litera “G-gama”, “D-delta” şi aşa mai departe.

66. Când au apărut sărbătorile bisericeşti la creştini ?

Încă din primele zile ale ei, Biserica face pomenirea, în timpul Liturghiei, a credincioşilor ei vii şi morţi. Aceste pomeniri aveau un caracter solemn când era vorba de episcopii Bisericilor locale sau de martirii care au suferit din cauza mărturisirii credinţei în Iisus Hristos. Martirii erau socotiţi mădulare pline de slavă ale Bisericii. În ziua în care se comemora moartea lor (numită în actele martirice “naştere”), comunitatea creştină mergea la mormântul lor, de obicei în afara cetăţii, şi săvârşea Euharistia. În acest fel s-a născut sărbătoarea sfinţilor, care constă în pomenirea episcopilor şi a martirilor locali, chiar la mormântul lor. Alte ocazii pentru sărbători comune erau: sfinţirea unui locaş liturgic, mutarea moaştelor unui martir dintr-un loc în altul.
Sărbătorile consacrate drepţilor, sfinţilor şi apostolilor, din Vechiul şi Noul Testament, au apărut mai târziu şi sunt în legătură cu evenimentele respective, pomenite în calendarul anual. După Sinodul de la Efes (431), apar sărbătorile în cinstea Maicii Domnului, Pururea Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu în acelaşi timp.
După perioada persecuţiilor, Biserica a ales în calendarul sărbătorilor, alături de martiri, nume de călugări şi de fecioare consacrate. Fiecare Biserică locală are proprii ei sfinţi, a căror amintire le e scumpă, dar nu trebuie să fie exclusă comemorarea sfinţilor din alte Biserici şi ţări.
Anul bisericesc începe la 1 septembrie, când se serbează intrarea în sinagogă a lui Iisus, care a citit profeţia lui Isaia despre Mesia: “Duhul Domnului peste Mine” şi când se face pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul.
Unele sărbători, închinate Domnului Hristos şi Maicii Domnului, se numesc praznice împărăteşti. Ele au specific aceste caracteristici: au o înainte-prăznuire, o prelungire sau o după-prăznuire şi o zi de încheiere - odovania.
După unele sărbători mai mari sau praznice împărăteşti, a doua zi este consacrată pomenirii sfinţilor care au avut un rol în sărbătoarea din ajun:
- după 8 septembrie - Naşterea Maicii Domnului - a doua zi, 9 septembrie, îi prăznuim pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului;
- după 25 decembrie - Naşterea Domnului - a doua zi, 26 decembrie, prăznuim Soborul Maicii Domnului;
- după 6 ianuarie - Botezul Domnului - a doua zi, 7 ianuarie, îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, care L-a botezat pe Domnul Iisus Hristos;
- după 2 februarie - Întâmpinarea Domnului - a doua zi, 3 februarie, îi prăznuim pe Dreptul Simeon care L-a ţinut în braţe pe Pruncul Iisus şi pe Prorociţa Ana care era de faţă;
- după 25 martie - Buna Vestire - a doua zi, 26 martie, prăznuim Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil;
- după 29 iunie - Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - a doua zi, 30 iunie, prăznuim Soborul celor doisprezece Apostoli.

67. Când facem pomelnic pentru Sfântul Altar, pe cine să trecem în primul rând ?

După învăţătura părinţilor, pe pomelnicul de vii trecem în această ordine: preotul care ne-a botezat, părintele duhovnic şi duhovnicesc, naşul de botez (naşul de cununie, soţul, soţia - pentru cei căsătoriţi), tata, mama, copiii, fraţii şi celelalte rudenii. Pe pomelnicul de morţi îi trecem în aceeaşi ordine, dar pe cei adormiţi. Este o mare milostenie dacă în pomelnic treci şi creştini săraci pe care nu are cine să-i pomenească.

68. Ce ne puteţi spune despre frăţiile, organizaţiile, asociaţiile sau lucrările din sânul Bisericii Ortodoxe ?

Iată ce spune Părintele Epifanie Teodoropulos, unul dintre marii duhovnici ai Greciei ultimilor ani şi unul dintre stâlpii Ortodoxiei contemporane, stareţ al Mânăstirii cu hramul “Celei pline de har”, despre aceste frăţii ortodoxe: “Dacă un înger ar coborî în ţara noastră şi i-ar aduna pe toţi oamenii duhovniceşti, care s-au folosit direct de aceste frăţii, nu ştiu câţi creştini evlavioşi ar mai rămâne în Grecia”.
Tot despre Organizaţiile ortodoxe, Dionisie Trikis, care se afla la o discuţie în care mulţi le judecau, i-a întrebat, pe cei ce erau împotrivă, cam câţi creştini fac parte din aceste asociaţii. Şi a înţeles că sunt cam cincizeci de mii. După care a zis: “Grecia are o populaţie de atâtea milioane. Deci, în loc să ne pornim cu atâta patimă împotriva acestor credincioşi, mai bine e să ne ocupăm cu celelalte milioane ce trăiesc în indiferenţă faţă de Dumnezeu şi de Biserica Sa”.


 DESPRE ICOANE

69. Putem să ne cumpărăm singuri icoane ? Ne putem închina şi la icoane nesfinţite ? Cum procedăm cu icoanele catolice ? După Sfânta Împărtăşanie este interzisă sărutarea icoanelor şi mâna preotului ? Putem şterge icoanele de praf?

E bine ca fiecare creştin să aibă ambiţia să-şi cumpere singur icoanele sau măcar una să aibă cumpărată de el, dar nici să nu le refuze pe cele pe care le primeşte în dar. Icoanele ortodoxe să fie ţinute la răsărit, chiar dacă nu sunt sfinţite, iar când face o sfeştanie, să roage preotul să sfinţească şi icoanele. Iar pe cele catolice, care sunt mai mult tablouri, le poate pune pe pereţii ceilalţi.
În ziua în care ne împărtăşim nu e bine să sărutăm sfintele icoane, mâna preotului şi cu atât mai mult alte persoane.
Icoanele e bine să se şteargă de praf cu o cârpă moale, curată, pe care o întrebuinţăm numai pentru ştergerea prafului de pe lucrurile sfinte ca: icoane, cruci, sticle cu agheasmă, cutii cu anafură, candele, iar persoana care le şterge trebuie să fie curată în acele zile.


DESPRE POST, AJUNARE ŞI DEZLEGĂRI

70. E bine să postim lunea ?

Cei care au corpul sănătos pot posti lunea, acesta nu este un rău.

71. Există Postul Maicii Domnului de 12 zile pe an, în afară de 1-15 august ?

În afară de postul pe care îl ştim, din perioada 1-15 august, nu există alt post al Maicii Domnului. Cine a scornit postul acesta, în care intră Duminicile şi sâmbetele şi chiar unele sărbători, acela n-a fost creştin ortodox, pentru că în sâmbete şi în Duminici nu se ajunează, iar cine ajunează sâmbăta, Duminica şi în sărbători calcă sfintele canoane şi în loc de faptă bună i se socoteşte păcat.

72. De la ce vârstă e bine să ţină post copiii ? Trebuie să ţină posturi întregi, sau numai miercurea şi vinerea ?

E bine ca şi copii să se obişnuiască de mici cu postul, dar tot aşa de la caz la caz. Nu putem să le impunem un post riguros celor bolnavi, mai ales anemici, rahitici, pentru care mâncarea este medicament.

73. Femeile însărcinate au voie să mănânce de dulce în post ?

Femeile, fie însărcinate, fie lăuze, sau cele care alăptează, pot cere dezlegare de la duhovnic să mănânce de toate, pentru întărirea pruncului şi pentru sănătatea mamei.

74. Trebuie să ţinem post când suntem în deplasări de serviciu, în armată, în spitale sau în staţiuni ?

În acest caz faceţi tot ce se poate ca să ţineţi miercurile şi vinerile; cei din staţiuni şi din spitale pot posti numai dacă nu sunt anemiaţi şi dacă nu fac un tratament mai tare, mai greu, care necesită hrană. Iar cei din armată, concentraţi, să mănânce tot ce li se oferă.

75. Până la 6 August, când prăznuim Schimbarea la Faţă, putem mânca struguri ?

Într-o carte de slujbă a Bisericii, folosită la strană şi numită „Mineu pe luna august”, scrie că până la 6 August să nu se mănânce struguri. Această rânduială a fost aşezată de înaintaşii noştri, deoarece este spre folos ca tot creştinul să aducă din toate roadele sale mai întâi la biserică pentru binecuvântare şi apoi să guste din ele. Ori, ştiut este, din tradiţie, că la 6 August se aduc la biserică struguri şi alte fructe pentru binecuvântare.

76. Ce dezlegări sunt în posturi?

Vă recomand să consultaţi calendarul creştin ortodox.

77. Ce cântece creştineşti se pot asculta în posturi ?

În post, în zile de lucru se pot asculta casetele cu slujbe, cu “Psaltirea în versuri”, cu Paraclisul Maicii Domnului, podobii, condace şi icoase, iar sâmbăta şi Duminica se pot asculta şi alte cântece duhovniceşti.


 DESPRE SPOVEDANIE

78. Cât de des se poate spovedi un mirean ?

După datoria creştinească, Spovedania trebuie să se facă în cele patru posturi de peste an, mai înainte cu 2-3 zile de Sfânta Împărtăşanie, ca să se poată face canon de pocăinţă pentru Sfânta Împărtăşanie, dacă mireanul nu este oprit de preot de a se împărtăşi. Dacă simte nevoia sau a căzut în păcate grele, creştinul se poate spovedi şi în alte perioade ale anului, dar să meargă la spovedit cu hotărâre temeinică de a nu repeta păcatele.

79. Cum trebuie să se pregătească un creştin pentru Spovedanie ?

Mai întâi să-şi aleagă o zi când preotul este mai liber; să facă rugăciuni cu căinţă, cu lacrimi, cu metanii şi cu părere de rău pentru păcatele pe care le-a făcut. Dintre rugăciuni să nu lipsească Psalmul 50 şi rugăciunile din Psaltire, de la sfârşitul catismelor, câte poate. Spovedania să se facă, de preferinţă, în zilele când preotul nu are slujbă, ca să aibă timp să-i asculte spovedania.

80. Dacă la spovedit un creştin primeşte canon de metanii, cum procedează sâmbăta, Duminica şi în zilele când nu se fac metanii ?

Canonul de metanii nu se face sâmbăta, Duminica şi nici în perioada praznicelor luminate, ci se întrerupe şi se continuă după aceea, cu încuviinţarea duhovnicului.

81. De la ce vârstă se spovedesc copiii ?

Copiii care trec de şapte ani se pot spovedi la fel ca şi cei mari, iar până la şapte ani nu trebuie să se împărtăşească până când nu le citeşte preotul rugăciunile de dezlegare.

82. Este primită spovedania pe patul de moarte sau de boală ?

Nu ştim dacă este primită, dar trebuie să se facă, pentru că nu se ştie căinţa şi credinţa omului. Sfinţii Părinţi spun că, în ce ne va prinde moartea, în aceea vom fi judecaţi.

83. Se pot împărtăşi femeile în perioada rânduielii lunare ?

În perioada rânduielii lunare, femeile nu au voie să se atingă de nimic sfinţit. Dacă se află cineva pe patul de moarte, nu se mai ţine seama de aceasta şi se poate spovedi, dar nu se poate împărtăşi.

84. În ce cazuri se schimbă duhovnicul ?

Orice persoană poate schimba duhovnicul dacă nu se foloseşte de sfatul lui, dacă nu ţine seama de păcatele pe care creştinul le mărturiseşte, dacă este caterisit pentru păcate mari şi dacă este îndrăzneţ, obraznic sau neserios. Duhovnicul se mai poate schimba şi în cazul când preoteasa ar fi geloasă, bănuind că persoana care se spovedeşte nu vine cu gânduri serioase şi, desigur, atunci când preotul duhovnic moare.

85. Cum se procedează când preotul nu dă canon, iar conştiinţa cere aceasta ?

Creştinii cunoscători, credincioşi, care au înţeles necesitatea canonului, care au rupt-o cu păcatele mari de mult şi nu au păcate de moarte, ce impun canoane grele şi oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, să aleagă dintre canoanele indicate mai jos:
- să dea de pomană cărţi şi reviste cu predici şi cu rugăciuni;
- să dea de pomană casete înregistrate cu predici şi cu alte programe duhovniceşti celor care nu au posibilitatea să-şi cumpere;
- să scrie rugăciuni şi cântece duhovniceşti şi să le dea şi altora;
- cei talentaţi să picteze icoane cât mai frumoase şi să le dea de pomană;
- să cerceteze bolnavii din azile şi să facă milostenii cu ce poate;
- să facă rugăciuni de căinţă cu umilinţă, cu metanii şi cu lacrimi;
- să facă tot felul de fapte bune pe care vi le-am amintit în predici.

86. Cum se procedează când preotul te dezleagă pentru Sfânta Împărtăşanie, iar canoanele te opresc ?

Când preotul te dezleagă să te împărtăşeşti, iar canoanele şi conştiinţa ta te opresc de la aceasta, să nu te împărtăşeşti, căci nu ai vină, pentru că Sfântul Apostol Pavel zice: “Să ne cercetăm fiecare conştiinţa înainte de împărtăşanie“; te pregăteşti cu pocăinţă sinceră şi o faci altă dată.


 DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE

87. Cât de des sau cât de rar ne putem împărtăşi ?

Ştim cu toţii că Împărtăşania este sfinţenia cea mai mare, este unirea noastră cu Dumnezeu, Care este foc mistuitor şi trebuie să facem o cât mai bună pregătire şi curăţire sufletească şi trupească, fiindcă nu putem primi această taină oricum. De aceea, nu le pot spune tuturor la fel. Cei căsătoriţi se pot pregăti mai greu, tineretul are greutăţile lui, iar cei mai în vârstă au altfel de greutăţi - unii se pot văita de o neputinţă, alţii de altă neputinţă. E bine, e foarte bine să se poată împărtăşi omul cât mai des, la cele douăsprezece Praznice Împărăteşti, dar nu fără pregătire corespunzătoare. Călugării şi maicile, care stau numai în mânăstire şi în biserică, şi tot nu se încumetă să se împărtăşească mai des. Sunt foarte puţine suflete care se împărtăşesc mai des. Aşa că, să ne împărtăşim cu o pregătire cât mai bună şi când se poate. Unii pot de douăsprezece ori pe an, alţii de patru ori, iar alţii numai o dată.

88. Cum procedăm cu resturile de mâncare (sâmburi, coji, oase) pe care le scoatem din gură după ce ne-am împărtăşit şi câte zile trebuie păstrată această regulă ?

Resturile scoase din gură după ce ne-am împărtăşit se ard pe vatră curată, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat. Această regulă se păstrează o zi.

89. După Sfânta Împărtăşanie trebuie să ne odihnim, să dormim ? Se mai ţine post după Sfânta Împărtăşanie ?

După Sfânta Împărtăşanie e bine să ne odihnim, să citim cărţi sfinte, să ne ferim de vorbărie, de cleveteală şi de orice alte sminteli. Să nu umblăm prin locuri spurcate, să nu facem eforturi mari, să nu mâncăm mult şi să nu bem ceva care să ne producă vomă. Să-I mulţumim în fiecare zi Domnului Hristos, zicând rugăciunea aceasta scurtă: “Slavă, închinare şi mulţumire Prea curatului Tău Trup şi Sânge, Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul meu şi Dumnezeul meu; să vină stăpânirea Împărăţiei Tale peste noi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. După Sfânta Împărtăşanie, dacă suntem în post, continuăm postul până când se termină, iar dacă e în dulce, mâncăm de dulce.

90. Câte zile minimum trebuie să ţinem post sufletesc şi trupesc înainte de Sfânta Împărtăşanie ?

Minimum trei zile, în afară de bolnavi (diabetici) care nu pot posti decât o zi.

91. Se poate sta în genunchi sau se pot face metanii după Sfânta Împărtăşanie ?

În ziua în care ne împărtăşim nu se stă în genunchi, nu se fac metanii, ci se fac închinăciuni cu plecăciuni.

92. Dacă după orele 24 am mâncat sau am băut apă, ne mai putem împărtăşi dimineaţa ?

Nu ne putem împărtăşi, pentru că acest lucru arată neglijenţă, lipsă de evlavie şi nepăsare.

93. Dacă în noaptea dinaintea Sfintei Împărtăşanii creştinul a avut vreun vis desfrânat, se mai poate împărtăşi ?

Nu se poate împărtăşi, pentru că în acest caz este necurăţie.

94. Cum trebuie să se prezinte partea femeiască în biserică, trupeşte, când vrea să se împărtăşească ?

Femeia care vrea să se împărtăşească fără să se osândească să nu vină la împărtăşit fardată, cu rochii strâmte, scurte, despicate, în pantaloni, cu pălării, cu fel de fel de zorzoane, cu capul descoperit, rujate, cu unghiile vopsite; dacă vin astfel, arată necredinţă, nepăsare de cele sfinte şi batjocură faţă de Patimile Domnului.

95. Se pot face injecţii după Sfânta Împărtăşanie ? Dacă fără voia noastră ne tăiem la un deget, ne zgâriem sau ne dă sângele pe nas, ce se poate face ?

E bine să nu facem injecţii; în cazul în care cineva are de făcut un tratament, mai amână cu o săptămână, iar dacă e ceva urgent, mă refer la cei bolnavi, din spitale, pot să facă injecţii.
Dacă se întâmplă să ne accidentăm, oprim sângele cu o batistă pe care o ardem în foc, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat. După Sfânta Împărtăşanie, se recomandă să stăm cât mai liniştiţi şi să evităm astfel de situaţii.


DESPRE SFÂNTUL BOTEZ

96. De la câte zile se poate boteza copilul ?

Botezarea copiilor se face de la caz la caz: la 40 de zile, la 30 de zile şi, dacă pruncul este în primejdie de moarte, se poate chiar şi din prima zi.

97. Poate şi mama să-şi boteze copilul în cazuri de urgenţă ? Cum procedează ?

În cazul în care nu se găseşte altcineva, iar pruncul este în pericol de moarte, îl poate boteza şi mama, zicând rugăciuni (câte poate). Stropeşte pruncul cu agheasmă de care are (în lipsă - şi cu apă) şi zice formula: “Se botează robul (roaba) lui Dumnezeu (îi pune numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Dacă trăieşte copilul, îi spune preotului ce a făcut, iar preotul completează după rânduială Taina Botezului.

98. E bine să se boteze copilul cu două nume ?

Nu e bine să li se pună copiilor două nume la Botez sau nume necreştineşti, lumeşti, ci să li se pună nume de sfinţi (de sfinte), care se prăznuiesc, ca să aibă copilul un ocrotitor (patron).

99. La botez se pun bani în cristelniţă ?

În cristelniţă nu se pun bani şi nici altceva, în afară de untdelemnul sfinţit pe care îl pune preotul.

100. Când se ia mirul după Botez - în aceeaşi zi sau a doua zi ? Ce se pune în scăldătoarea de la luarea mirului ?

Mirul se ia a doua zi şi nu se pune nimic în scăldătoare, pentru că sunt obiceiuri lumeşti.

101. Duminica se poate scălda copilul ?

Copilul se poate scălda oricând.

102. E bine să botezăm la alte naţii sau la cei ce nu merg la biserică ?

E mai bine să ne ferim de a boteza la alte naţii, pentru a nu ne crea singuri ispite şi neplăceri, dar la români încreştinaţi, care nu merg la biserică, se poate boteza.

103. Cei care sunt botezaţi greco-catolici sau romano-catolici şi vor să vină la Ortodoxie au botezul complet ? Ce le mai trebuie?

Cei care vor să treacă la Ortodoxie îi spun preotului situaţia şi acesta le completează Sfântul Botez.

104. Tăierea moţului este o datină sau o taină ? Ce reprezintă şi dacă se poate face ?

Aceasta nu este o taină, ci o datină bătrânească şi un prilej de veselie între neamuri, care nu afectează cu nimic dreapta credinţă, dacă se face un prilej de veselie duhovnicească.

105. Lăuza poate să iasă din casă până la 40 de zile ?

După învăţătura bisericească, lăuza nu are voie să iasă din casă sau din curte până la 40 de zile, dar în caz că se îmbolnăveşte, trebuie să iasă pentru îngrijire la spital.

106. Ce are voie şi ce nu are voie să facă o lăuză ?

Din cele trupeşti - să facă ce poate pentru ea şi pentru copil, iar sufleteşte - rugăciuni.

107. Când se face molitvă (molitvă, moliftă) lăuzei ? La 3 zile sau la 8 zile ?

La 8 zile după naşterea pruncului se face citirea apei, sfinţirea unei ape de către preot, pe care o poate folosi lăuza în loc de alte sfinţenii, pentru ea şi pentru copil. Tot atunci, înainte de Botez, se citeşte de către preot rugăciunea de însemnare a pruncului, când i se pune numele.

108. La 40 de zile iese la biserică numai mama sau şi copilul ?

La 40 de zile mama iese la biserică pentru a-i citi preotul rugăciunile de curăţire. Dacă pruncul este botezat, iese la biserică o dată cu mama, fiind de faţă şi naşul care l-a botezat, pentru a se săvârşi îmbisericirea pruncului. Dacă pruncul este nebotezat, iese la biserică doar mama, iar îmbisericirea acestuia se va face imediat după Botez.

109. Dacă cineva pierde fără voie sarcina, cum se procedează cu copilul mort ?

Copilul mort, din sarcina pierdută, este pus într-un coşciug, apoi îngropat într-un colţ al cimitirului cu aprobarea preotului, de către tatăl copilului sau alte rude; mama nu are voie să participe. Părinţii să facă rugăciuni de iertare, Psalmul 50, să se spovedească şi să se cerceteze singuri ca să-şi dea seama dacă nu cumva sunt vinovaţi cu ceva (neglijenţă).

110. În caz că a pierdut sarcina, femeia trebuie să respecte toate rânduielile pentru lăuzie (citirea apei, ieşirea la biserică etc.) ?

În acest caz femeia trebuie să respecte toate rânduielile lăuziei, dar să spună preotului că a pierdut sarcina.

111. Pentru ispăşirea păcatului celor care au făcut avorturi, există în unele locuri obiceiul (canonul) de a boteza copii, iar la Botez să aprindă atâtea lumânări şi să folosească atâtea crâşme câte avorturi are. Este bun acest obicei?

În cărţile sfinte nu găsim un astfel de obicei, un astfel de canon sau dezlegare pentru avort. În primul rând trebuie pocăinţă şi hotărârea de a nu mai face acest fel de păcate (vezi capitolul “Canon pentru avorturi”).


 DESPRE MORT, ÎNMORMÂNTĂRI ŞI POMENI

112. Care este rânduiala înmormântării dreptului creştin, care sunt pomenile şi când trebuie făcute şi de când începe numărătoarea zilelor ? Pomana de trei zile se face o dată cu înmormântarea sau se face separat?

În primul rând să se ştie că nu trebuie îngropat mortul mai devreme de trei zile de la data decesului. În aceste trei zile se face următoarea pregătire: se scaldă, se îmbracă în hainele pe care le are pregătite, se aşază în coşciug, se anunţă preotul şi cântăreţul, cei care trag clopotul şi groparii; se scot actele de deces. Se pregătesc două colive şi mâncare pentru pomană. Una dintre colive se împarte la cimitir după “veşnica pomenire”, şi alta, care rămâne acasă, se împarte persoanelor care au mâncat la pomană. Binecuvântarea pentru masă o dă preotul când vine să ia mortul sau când se întoarce de la cimitir.
Se plăteşte fără supărare celor care au muncit. Pentru înmormântare e bine ca familia să aibă 24 de prosoape sau de batiste (după putere), dintre care: un prosop se pune la steag, unul la cruce, un prosop la sfeşnic, unul la coşul cu colivă, câte unul la preoţi şi la cântăreţi, la căruţa sau la maşina în care se duce coşciugul şi câte unul la cei 4 oameni care poartă năsălia. Restul prosoapelor se pun la vase şi se dau celor mai săraci, după ce au mâncat la pomană. În vasele care se împart se poate pune orez cu lapte, griş cu lapte, iar în post - pilaf de post (în funcţie de obiceiul locului), iar restul, după bunele obiceiuri şi după tradiţia locului.
Prima pomană care se face este cea de la înmormântare (de 3 zile), apoi cea de 9 zile, de 3 săptămâni, de 6 săptămâni, de 3 luni, de 6 luni, de 9 luni, de un an şi din an în an până la 7 ani. Cea mai bogată pomană se face la 6 săptămâni şi trebuie să ţinem seama ca să nu treacă termenul, ci mai bine să se facă mai înainte cu două-trei zile. Numărătoarea zilelor începe din ziua morţii. Mai important decât toate este să se plătească pentru răposat un sărindar la o mânăstire unde se face Sfânta Liturghie în fiecare zi.

113. La şapte ani trebuie dezgropat mortul? Ce trebuie să se facă atunci ?

La şapte ani nu este obligatoriu să se dezgroape mortul, dar e bine să se facă o slujbă de dezlegare cu pomană.

114. Există vreo rânduială de înmormântare sau pomeni care se pot face de când suntem în viaţă ?

Pentru noi cei vii, rânduiala o reprezintă sărindarele de vii, faptele bune de tot felul şi trăirea într-o viaţă duhovnicească lipsită de păcate. Acestea asigură mântuirea, viaţa veşnică. Aceste fapte pe care le facem de când suntem in viaţă au aceeaşi valabilitate ca şi pomenile pe care le facem pentru cei morţi. Grija cea mare pe care trebuie s-o avem este să ne găsească moartea cât mai pregătiţi, fără păcate, căci dacă vom plăti la o sută de biserici şi mânăstiri, iar moartea ne găseşte încurcaţi cu fel de fel de păcate grele, pierdem mântuirea. Şi mai trebuie să ştim că mântuirea nu se cumpără cu bani; aceasta ar însemna să se mântuiască numai cei bogaţi, iar cei săraci să meargă în iad, fiindcă n-au avut bani ca să plătească, şi ar fi o nedreptate. Noi să punem bază pe o trăire cât mai duhovnicească.

115. Câte zile după înmormântare se cară apă ? De ce, unde şi câte zile se tămâiază ?

Aceste obiceiuri creştineşti intră tot în fapta milosteniei şi e bine să se facă până la 6 săptămâni. Se cară apă pentru consum la persoane neputincioase sau la familii cu mulţi copii. Tămâierea se face ca un prinos de milă şi de dragoste pentru cei răposaţi. O dată cu tămâierea, persoana care tămâie trebuie să facă şi rugăciuni pentru iertarea păcatelor celui răposat, zicând: “Dumnezeu să-l ierte”, căci aşa îi face un bine sufletului răposatului, mai ales dacă acesta se află într-un loc nefericit; iar la şase săptămâni să se plătească aceste servicii oamenilor care le-au făcut.

116. Ce semnificaţie au tăierea sau vopsirea unghiilor mortului, rujatul, fardatul, punerea în buzunarul hăinii acestuia a unei sume de bani sau a unor obiecte ca: ac, aţă, pieptăn, verighetă pe deget, ceas la mână ?

Toate aceste lucruri îngreuiază foarte mult sufletul mortului şi nu-i fac decât rău. E bine ca familia să dea de pomană banii şi lucrurile de valoare pe care ar vrea să le îngroape. Fardurile, rujatul şi celelalte inovaţii sunt obiceiuri păgâneşti pentru care vor suferi atât mortul cât şi cei ce îl împodobesc pe răposat cu astfel de lucruri, şi vor face şi mare păcat. Aşa că, în nici un chip să nu se facă acestea.

117. Este bine să se arunce bani la răspântiile drumurilor când se merge cu mortul la groapă ? Ce însemnătate are acest lucru ?

Acesta este tot un obicei (nici bun, nici rău), dar ca să nu iasă supărare între neamuri, e bine să se ţină datina.

118. În timpul cât mortul stă în casă, ce trebuie să facă cei care iau parte la priveghere ?

În aceste zile şi nopţi când veghem lângă mort, e bine să ne aducem aminte fiecare de plecarea noastră şi de faptele cele rele, căci răposatului i s-a încheiat dosarul şi numai poate face nimic, nici o faptă bună sau rea. De aceea, rugăciunile celor vii, citirea Psaltirii, a cărţilor sfinte, a Bibliei, cântările sfinte şi discuţiile duhovniceşti (despre Dumnezeu, despre rai şi iad, despre mântuirea sufletului) îi aduc o mare mângâiere sufletului mortului; aşa trebuie să se petreacă timpul lângă mort, iar din când în când să se tămâieze casa şi mortul, de către persoanele din familie. Un mare păcat îşi agonisesc acele persoane care vin la mort ca să facă glume, să râdă, să facă scamatorii şi să vorbească de păcatele mortului; aceştia atrag asupra lor un mare rău care-i va urmări şi biciui când nu se vor gândi. Cine îşi aduce aminte că a făcut un astfel de păcat în viaţă să-l spovedească şi să facă pocăinţă pentru el.

119. Dacă şi când se poartă sâmbetele şi capetele celui mort ?

“Purtarea sâmbetelor” şi “purtarea capetelor” sunt rânduieli de slujbe, care se fac pentru cei adormiţi, în afara slujbelor de pomenire de la soroace pe care le ştim. Acestea nu se fac peste tot la fel, ci depind de tradiţia locului.
“Purtarea sâmbetelor” înseamnă pomenirile din fiecare sâmbătă a Postului Mare care se fac pentru toţi morţii la un loc, când rudele aduc la biserică prescuri, capete, untdelemn, colivă şi vin, iar preotul, cu acest prilej, săvârşeşte slujba parastasului. Pentru cei decedaţi mai de curând, rânduiala de mai sus se face separat.
“Purtarea capetelor” înseamnă pomenirile (cu Liturghie) care se fac în sâmbetele din perioada posturilor (de obicei în Postul Sfintelor Paşti), pentru o persoană decedată de curând, până la împlinirea unui an de la înmormântare. Rudele răposatului aduc la biserică nouă capete, nouă lumânări, vin, colivă, prescură şi untdelemn. Capetele se poartă fie toate odată, fie de trei ori.

120. Care sunt lucrurile pe care este necesar să le împărţim la pomenirea de 40 de zile şi unde se sfinţesc - la biserică sau acasă ?

Pomenirea de 40 de zile se face cu colivă la biserică, se merge la cimitir, după care se cheamă preotul acasă, unde se sfinţeşte tot ce are familia de împărţit. Toate cele care se împart (mâncare, îmbrăcăminte încălţăminte, pat, masă, vase, găleată) sunt de folos, dar să fie dăruite la persoane sărace. La cimitir se poate împărţi colivă, mâncare sau câteva pacheţele. Pomenile se fac fără tutun şi fără manifestări specifice petrecerilor lumeşti.

121. Cele rânduite pentru împărţit la parastase se dau toate la un loc sau se pot împărţi în mai multe locuri, la mai multe persoane. Este bun obiceiul de a se face casă mortului, de a se da 5 rogojini sau paturi ?

E bine să se împartă la mai multe persoane, dacă sunt sărace; dacă o familie este lipsită de cele pe care vrei să le dai, dă-le acolo pe toate ! Referitor la celelalte obiecte ce se dau de pomană în unele locuri, adică paturi, rogojini, case şi altele asemenea, sunt obiceiuri costisitoare; nu ne plecăm capul după toate obiceiurile, deoarece noi ştim că Dumnezeu ne cere altceva, cum am mai spus, trăire duhovnicească.

122. E bine să participăm la înmormântarea celor care şi-au luat singuri viaţa (spânzuraţi, otrăviţi, tăiaţi) ? Dar să primim pomană în numele lor ? Ce se poate face pentru mântuirea lor?

Nu e bine să mergem la înmormântarea acelora ce şi-au luat viaţa singuri (sinucişi) şi nu trebuie nici să luăm ceva de pomană de la cei care dau pentru ei. Până la şapte ani nu se pot pune nici în pomelnic, dar după ce au împlinit şapte ani, se face slujba înmormântării cu toată rânduiala cuvenită, aşa cum am spus mai înainte.

123. Ce se poate face pentru mântuirea celor care au murit de moarte năprasnică (din înec, din cutremur, călcaţi de tren, de maşină) ?

Pentru aceştia se procedează ca la un mort obişnuit, pentru că ei nu s-au omorât singuri.

124. La groapă, când se înmormântează mortul, trebuie să se dea pomană găină, găleată etc. ?

Obiceiul nu este rău, pentru că intră în fapta milosteniei. Cine vrea să dea poate să dea, dar nu peste groapă; poate să dea acelei persoane care a cărat apa sau care a ajutat cu ceva.

125. Ce se poate face pentru un suflet care a murit nespovedit, neîmpărtăşit, fără lumânare, necredincios ? Se poate da pentru el lumânare aprinsă în noaptea de Paşti sau să se împartă lumânări aprinse cu lumina de la Înviere ?

Tocmai aceasta este deosebirea - una este să fii credincios, să faci fapte bune, să te fereşti de păcate mari, şi alta este să te apuce moartea fără nici o pregătire sufletească, în păcate mari şi în nepăsare faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Acela care n-a vrut să se spovedească şi să se împărtăşească în viaţă cu Domnul Hristos, care n-a vrut să primească învăţătura şi Lumina Lui cât a trăit puţină speranţă mai are că-i va ajuta lumina dată de pomană la altcineva sau chiar la biserică. Să se dea de pomană lumânare de ceară curată preotului, pentru a sluji cu ea în noaptea de Paşti, ca să nu stricăm obiceiul, dar să fim atenţi şi să apucăm mai înainte să aprindem în sufletul nostru, cât suntem în viaţă, Lumina lui Hristos, care este învăţătura cu poruncile Sale, căci doar aşa ne vom asigura viaţa veşnică. La moarte poţi să ai o mie de lumânări în mână, dar dacă n-ai aprins făclia din suflet, tot la întuneric mergi, căci numai Domnul este Lumina lumii. Cei din familie fac tot posibilul ca să apuce lumânare cel care trage să moară şi sunt foarte îngrijoraţi şi disperaţi pentru cei care mor fără lumânare. Acest obicei este creştinesc, e bun, e ortodox, dar să ţinem seama că este vremelnic şi nu poate merge sufletul dincolo cu lumânarea pe care i-o pune lumea în mână; acolo sufletul trebuie să meargă îmbrăcat în haina de lumină a lui Hristos, pe care a primit-o la Botez, şi cu lumina de la lumânarea cu care s-a împărtăşit cu Domnul Hristos.

126. Ce pot face pentru răposaţii lor cei care au trăit sau trăiesc necununaţi la biserică ?

Pentru cei care au trăit necununaţi la biserică şi unul dintre dânşii a murit, recomand ca acela care a rămas în viaţă să facă spovedanie sinceră cu hotărârea de a duce o viaţă curată şi poate să facă toată rânduiala, cu rugăciune şi pocăinţă. Pentru cei care sunt în viaţă şi le-a murit din neam mamă, tată, copil sau alte rude, recomand să se spovedească, să se cunune şi apoi pot face rânduielile celor răposaţi, altfel nu au voie să se atingă de pomană, de lucrurile pentru cei adormiţi şi nici să meargă la biserică, pentru că persoanele necununate trăiesc în păcatul desfrânării.

127. Ce se poate face pentru cei necredincioşi care au murit şi nu au pe nimeni care să-i pomenească ? Dar pentru cei de la azile ?

Biserica se roagă în sâmbetele morţilor pentru toţi aceia care nu au pe nimeni care să se roage pentru ei sau să le facă pomană şi primeşte ajutor fiecare după cum le-au fost credinţa şi faptele bune.
Cei de la azile, dacă nu au pe nimeni care să-i ajute din neam sau dintre creştini, intră în categoria celor de mai sus. Biserica se roagă pentru toţi.

128. Când se împarte pomană pentru morţi, trebuie să li se pomenească şi numele ?

Şi dacă li se pomeneşte, şi dacă nu li se pomeneşte, când se împarte ceva pentru cei adormiţi, primesc pomană până la nouălea neam, căci se înmulţeşte pomana celui credincios, cum s-au înmulţit pâinile în pustie, când le-a binecuvântat Domnul. Dar în cazul celor adormiţi mai de curând, nu e rău să li se pomenească numele, şi la tămâiat, şi la împărţit.


DESPRE CĂSĂTORIE

129. Care sunt perioadele în care nu se fac nunţi ? În ce cazuri se cere aprobarea de la episcop pentru cununii în perioadele interzise ?

Conform calendarului ortodox, nu se fac nunţi în toate zilele de post de peste an, în ajunul praznicelor împărăteşti, precum şi în ziua serbării acestora, în săptămâna dinaintea Postului Sfintelor Paşti, în cele 4 posturi de peste an, în Săptămâna Luminată şi de la Naşterea Domnului până la Bobotează.
În nici un caz tinerii nu trebuie să ceară aprobare pentru cununie în perioadele oprite, dacă vor să le fie bine.

130. Ce atitudine trebuie să aibă cei necăsătoriţi faţă de cei căsătoriţi ?

Cei care nu sunt căsătoriţi nu trebuie să se mândrească cu starea lor, cu înfrânarea lor şi nu trebuie să-i judece în vreun fel pe cei căsătoriţi sau să-i considere păcătoşi, căci Canonul 10 al Sinodului din Cangra, din anul 340, spune aşa: “Dacă cineva din cei ce fecioresc pentru Domnul s-ar ridica împotriva celor căsătoriţi, să fie anatema”.

131. Putem să mergem în vizită la cei care nu sunt cununaţi?

Dacă mergi la cineva în vizită, este posibil să te servească, după obicei, cu ceva de mâncare, iar cine mănâncă în casă la un om necununat, are canon ca patruzeci de zile să facă cincizeci de metanii în zi cu psalmul 50. Cei care trăiesc împreună şi sunt necununaţi, săvârşesc păcatul desfrânării şi deci masa lor e spurcată.

132. Putem să mergem la nunţi cu lăutari ?

Răspunsul la ceastă întrebare îl dă destul de clar Canonul 53 al Sinodului din Laodiceea din anul 343: “Nu se cuvine creştinilor să meargă la nunţi şi să cânte cu instrumente, ori să joace, ci să prânzească, sau să cineze cu cinste, precum se cade creştinilor”.

133. Ce se înţelege prin trăire în curăţie trupească ? Dar sufletească ?

Prin trăire în curăţie trupească între soţ şi soţie se înţelege un mod de convieţuire ca între frate şi soră. Precum ştim, sufletul este unit cu trupul. De aceea curăţia trupească are influenţă şi asupra sufletului şi îl curăţă, iar necurăţia trupească întinează şi sufletul. De aceea trebuie să vorbim de amândouă, pentru că sufletul şi trupul formează fiinţa noastră, pe care trebuie să o aducem ca pe o jertfă Domnului.

134. Ce se înţelege prin desfrânare trupească sau sufletească ? Ce înseamnă desfrânare, preadesfrânare, onanie, sodomie, malahie ?

Desfrânare (curvie) trupească este atunci când creştinii nu-şi înfrânează trupul şi, înainte de cununia de la biserică, cad în acest păcat. Desfrânare face cel ce cu bună ştiinţă face păcatul.
Preadesfrânare (preacurvie) este atunci când unul dintre cei doi (sau amândoi) este căsătorit. Acesta este un păcat dublu.
Onanie (malahie) provine de la o persoană din Vechiul Testament, pe care o chema Onan. Acesta îşi vărsa singur sămânţa pentru a nu face copii. Păcatul acesta este foarte mult răspândit în vremea noastră. Iritarea nervilor este determinată de atâtea pornografii sau de scene imorale care sunt difuzate de mass-media. Trebuie atenţie mărită în privinţa copiilor şi a tinerilor, dar fiecare să ia seama să se ferească de acestea, căci prin aşa ceva vine dărâmarea multor suflete.
Aici găsesc prilejul să spun celor care nu ştiu că, fără voia omului, se întâmplă periodic la tineret, în somn, să aibă o scurgere, datorată unui vis, sau pentru că a băut lichide mai multe, sau fiindcă a privit reviste ori filme care i-au iritat nervii. Când acest lucru se întâmplă spontan, fără intervenţia omului, nu i se socoteşte păcat mare. În acest caz se zice Psalmul 50, se fac metanii şi se curăţeşte de păcat. Dar când intervine omul să provoace acest păcat, se numeşte onanie şi aceasta se canoniseşte; 40 de zile nu are voie să se împărtăşească şi trebuie să facă pocăinţă şi metanii. Deci, ţineţi seama şi faceţi deosebirea: una este intervenţia omului şi alta este ispita fără voia omului.
Păcatul sodomiei se făcea în cele două cetăţi pe care le-a ars Dumnezeu cu foc, Sodoma şi Gomora. În aceste cetăţi oamenii trăiau unii cu alţii, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, sau bărbat cu femeie întrebuinţând dosul, gura, iar unii amestecându-se şi cu animale de tot felul.
Desfrânare sufletească facem atunci când am părăsit pe Dumnezeu şi ne lipim sufletul de lume sau de politică.

135. Care sunt zilele când soţii nu trebuie să aibă relaţii între ei ?

Cine vrea să aibă zile bune în casă şi binecuvântarea lui Dumnezeu, copii sănătoşi şi multe binefaceri de sus, să păzească cele patru posturi de peste an, miercurile şi vinerile, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sâmbetele şi Duminicile, sărbătorile de la Învierea Domnului până la Duminica Tomii, de la Crăciun până la Bobotează şi toate sărbătorile din cursul anului.

136. Se pot lua în căsătorie cei care sunt rudenii ?

Cei care sunt rudenii nu au voie să se ia în căsătorie, iar cei ce au făcut-o şi au copii să se hotărască pentru a trăi în curăţie, dacă vor să le fie bine.

137. Cum se calculează gradul de rudenie dintre două persoane şi până la ce grad de rudenie sunt opriţi tinerii de la căsătorie ?

Un răspuns mai amplu îl găsiţi în „Pidalion”.
Gradul de rudenie se calculează după numărul de naşteri prin care se înrudesc două persoane.
Ca să fie mai clar, mai sugestiv, închipuiţi-vă un pom, un arbore cu tulpină, crengi, crenguţe, ramuri, rămurele, frunze. Dacă vom schiţa pe hârtie acest lucru, ne va fi şi mai uşor.
Tulpina îl reprezintă pe străbunicul, din care au ieşit câteva crengi mari - bunicii, mai departe, din fiecare creangă mai mare au ieşit crenguţe - copiii bunicilor, respectiv părinţii noştri, din crenguţe - ramuri, din ramuri - rămurele, ş.a.m.d. Dacă un gândăcel, o omidă vrea să treacă de pe o ramură pe crenguţa din care a ieşit ramura, parcurge o treaptă, un segment. Dacă vrea să treacă de pe o ramură pe o rămurică din partea cealaltă a arborelui, trebuie să străbată din treaptă în treaptă, un traseu mai lung, trecând prin tulpină.
De exemplu: între copil şi părinte, mamă sau tată, avem gradul I, pentru că a avut loc o singură naştere. Între nepot şi bunic avem gradul II, pentru că au avut loc două naşteri. Bunicul l-a născut pe tata, iar tata pe copilul lui, respectiv nepotul bunicului.
Alt exemplu: Între un frate şi copilul celuilalt frate avem gradul III, pentru că au avut loc 3 naşteri. Autorul comun, tata, l-a născut pe primul frate - o naştere, tata l-a născut şi pe al doilea frate - a doua naştere, la rândul său al doilea frate naşte un copil - a treia naştere.
Întotdeauna pentru a calcula gradul de rudenie se caută autorul comun sau punctul comun, ruda comună. Să zicem că Ion vrea să se căsătorească cu Maria, dar află că au o rudă comună, Dumitra, care locuieşte în alt sat. Dumitra este sora bunicii Mariei şi tot Dumitra este verişoară primară cu Ion. În acest caz tânăra Maria este rudă de gradul al IV-lea cu Dumitra, deoarece Maria e născută de mama ei - o naştere, mama ei e născută de bunica - a doua naştere, bunica e născută de străbunica - a treia naştere. Tot străbunica o naşte şi pe Dumitra - a patra naştere. Iată că între Maria şi Dumitra sunt 4 naşteri - deci gradul al IV-lea. La rândul său Ion este rudă cu Dumitra tot de gradul al IV-lea, deoarece Ion este născut de mama lui - o naştere, mama lui este născută de bunica lui - a doua naştere. Tot bunica lui o naşte pe mama Dumitrei - a treia naştere, iar mama Dumitrei o naşte pe Dumitra - a patra naştere.
Deci între Ion şi Maria avem gradul opt de rudenie şi, conform canoanelor, se pot lua în căsătorie.
Gradele de rudenie sunt de patru tipuri:
A.1. Rudeniile de sânge în linie dreaptă. Acest fel de rudenii nu se pot lua niciodată în căsătorie, din imposibilitate de vârstă.
Aceştia se împart în două:
- În linie dreaptă ascendentă, adică, tata - bunic - străbunic etc.
- În linie dreaptă descendentă, adică tată - fiu - nepot - strănepot etc.
A.2. Rudenii de sânge în linie colaterală: fraţii, verii primari, verii de-al doilea. Aceştia se opresc de la căsătorie până la al şaptelea grad inclusiv. Fraţii de o mamă sunt de gradul II de rudenie; verii primari sunt de gradul al IV-lea de rudenie; verii al doilea sunt în gradul al VI-lea de rudenie şi nu se pot căsători; verii al treilea sunt în gradul al VIII-lea de rudenie şi aceştia au voie să se căsătorească între ei. Fraţii şi verii de tată vitreg sau de mamă vitregă nu se pot căsători între ei tot până la gradul al VII-lea inclusiv.
B. Rudenii prin încuscrire. Membrii a două familii încuscrite nu se pot lua în căsătorie până la al V-lea grad, inclusiv. Membrii a trei familii încuscrite nu se pot căsători până la al III-lea grad, inclusiv, după sinodul patriarhal din Constantinopol, din anul 997.
C. Rudenii spirituale, rezultate din botez şi din cununie, între naşi, fini şi rudele lor. În acest caz finii au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali. Căsătoria cu rude spirituale este oprită până la gradul al III-lea inclusiv.
D. Rudenii prin adopţie (înfiere). Fiii adoptivi au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali.
În toate cazurile, tinerii, împreună cu părinţii lor, când au neclarităţi în această privinţă, sunt datori să-l consulte pe preot înainte de a se căsători şi să asculte de rânduiala Bisericii fixată de Sfinţii Părinţi, altfel se face incest, amestecare de sânge şi cade blestemul peste tineri şi peste familiile încuscrite. Sfântul Vasile cel Mare spune: “Cine s-a încurcat cu rudenie în căsătorie, ori se desparte, ori să trăiască precum fraţii, în curăţenie până la moarte !”

138. Câte cununii sunt admise ?

Prima cununie are adevărata binecuvântare, pe când a doua este tolerată; cine se cunună a treia sau a patra oară va primi canon greu de la Dumnezeu.

139. Cei cununaţi, dacă s-au despărţit şi vor iar să fie împreună, au nevoie de o nouă cununie ?

Aici depinde de situaţia familială; dacă au copii şi sunt de comun acord, să facă spovedanie amândoi şi preotul le rânduieşte canon.

140. Cunoaştem că scopul căsătoriei este naşterea de copii. Dacă naşterea ar pune în pericol viaţa mamei, se poate accepta intervenţia chirurgicală pentru salvarea mamei ? Dar intervenţia chirurgicală pentru a nu mai rămâne însărcinată, când viaţa este în pericol ? Sau trebuie ca soţii să trăiască în curăţie ?

Oricare ar fi situaţia, operaţia nu trebuie făcută. Să se ia hotărâre de convieţuire în curăţenie, aşa spun Sfinţii Părinţi. Cine a făcut din neştiinţă lucrul acesta, necunoscând păcatul, să ceară canon duhovnicului.


DESPRE OBICEIURI

141. Ce facem cu părul care ne cade la pieptănat şi cu unghiile pe care ni le tăiem ?

Creştinii care vor să fie mai atenţi cu ei nu fac nici un rău dacă le adună, fie păr, fie unghii, într-o trăistioară, într-un loc mai deosebit, mai ales cei mai în vârstă, iar la moarte li se pun în coşciug.

142. În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este bine să se taie cu cuţitul (pâine sau alte alimente) ?

Să se ştie că, în această zi, se ţine post şi cine poate, chiar să ajuneze (dacă nu este sâmbătă sau duminică). Iar de celelalte obiceiuri, adică să nu se taie pâine sau alte alimente cu cuţitul, nu trebuie să ţinem seama, pentru că sunt rătăciri.

143. Se poate face pom de iarnă la Crăciun ?

Pomul de iarnă este un obicei catolic, pe care l-au luat şi ortodocşii; nu e un rău, dar nici o pierdere dacă nu se face.

144. În noaptea de Paşti se duce cocoş la biserică ?

Acesta  este  un obicei pe care nu l-am găsit în cărţile sfinte.

145. În noaptea de Paşti se împart 24 de batiste pentru vămi sau una-două lumânări aprinse pentru vii şi morţi ?

Acesta este un obicei lumesc.

146. Se dau 24 de metri de pânză pentru a fi plătite vămile ? Se plătesc vămile ?

Şi acesta este tot un obicei lumesc. Vămile nu se plătesc în acest fel, ci se plătesc cu pocăinţă.

147. În ajunul Crăciunului se fac scutecele Domnului - turtele de post cu colivă ?

Acesta este un obicei bun şi se poate face.

148. De ce se fac ouă roşii ?

Ouăle roşii sunt o Tradiţie creştinească legată de Învierea Domnului, care este foarte bună ca Tradiţie. Prin aceasta avem şi prilejul de a descoperi pe cei care nu sunt ortodocşi.

149. La scoaterea mortului din casă, se sparge o oală în urma lui ?

Obiceiul cu spargerea oalei în urma mortului, când îl scot din casă, este un obicei păgânesc pe care nu trebuie să-l facă nici un creştin.


DESPRE COMPORTAREA CREŞTINEASCĂ

150. Putem să mergem la mare sau la ştrand ca să facem plajă ?

A face baie în mare sau în râu nu este păcat, dacă suntem singuri sau în compania unor persoane de acelaşi sex, dar cu discernământ. În nici un caz nu este permis să facă baie bărbaţii la un loc cu femeile. Iată ce spune Canonul 77 de la Sinodul al VI-lea: “Nu se cuvine ca persoanele sfinţite, sau clericii, sau asceţii să se scalde în baie cu femeile, şi nici vreun creştin laic, deoarece această prihănire este cea dintâi la păgâni. Iar de se va dovedi cineva în aceasta, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească”.
La fel spune şi Canonul 30 de la Sinodul din Laodiceea din anul 343: “Nu se cuvine a se scălda în baie cu femei cei ieraticeşti, sau clericii, sau asceţii şi nici orice creştin, sau laic. Pentru că aceasta este cea dintâi învinuire la neamuri”.
Sfinţii Părinţi au rânduit aşa pentru că nu face nimeni baie îmbrăcat, ci cu trupul gol sau sumar îmbrăcat, ori lucrul acesta nu este cuviincios mai ales când sunt la un loc bărbaţi şi femei, deoarece se ajunge uşor la păcatul desfrânării cel puţin cu gândul, care e tot desfrânare. Iar dacă cineva ar spune că el nu se sminteşte când merge la mare, deoarece e întărit în credinţă şi stăpân pe el, trebuie să se gândească la faptul că el poate fi pricină de sminteală pentru alţii mai neputincioşi, şi e acelaşi păcat.

151. Canoanele Sfinţilor Părinţi fac vreo referire la imaginile imorale ?

Da. Canonul 100 al Sinodului al VI-lea spune aşa: “Ochii tăi să vadă drepte şi cu toată paza fereşte-ţi inima, porunceşte înţelepciunea” (Proverbe 4, 23-25), căci simţirile trupului lesne introduc în suflet pe ale lor. Deci poruncim ca de acum înainte, în nici un chip să nu se mai zugrăvească picturi care amăgesc vederea şi strică mintea şi aprinderile îndulcirilor ruşinoase, nici pe tablouri şi nici în alt chip; iar dacă cineva s-ar apuca să facă aceasta, să se afurisească”.
Este destul de clar că şi aceia care privesc imagini imorale fie prin reviste, fie prin ziare, fie la televizor sau în altă parte au acelaşi păcat.

152. Femeile pot purta pantaloni, pălărie sau îmbrăcăminte bărbătească ?

În legătură cu travestirea în bărbat, răspunsul Sfinţilor Părinţi dat la Sinodul din Cangra, în canonul 13, este destul de clar: “Dacă cineva dintr-o aparentă nevoinţă schimbă îmbrăcămintea, şi în loc de obişnuita îmbrăcăminte femeiască ar îmbrăca bărbătească, să fie anatema”.

153. Femeia poate să-şi tundă părul ?

Despre tunderea părului la femei, Canonul 17 al sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă vreuna din femei din cauza unei aparente nevoinţe şi-ar tunde părul, pe care l-a lăsat Dumnezeu pentru amintirea supunerii, să fie anatema ca una ce calcă această poruncă”.

154. Ce spun Sfinţii Părinţi referitor la relaţiile dintre părinţi şi copii ?

Referitor la părăsirea copiilor, Canonul 15 al Sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă cineva şi-ar părăsi fiii şi nu i-ar hrăni, nici nu i-ar creşte în cuviincioasa cinstire de Dumnezeu, ci ar motiva (în vreun fel) nepurtarea lui de grijă, să fie anatema”, iar despre necinstirea părinţilor, Canonul 16 al aceluiaşi Sinod, spune aşa: “Dacă cineva din fiii părinţilor mai cu seamă de credincioşi s-ar depărta şi n-ar da cuvenitul respect părinţilor săi, motivând cu cinstirea de Dumnezeu şi relevând mai mult aceasta, să fie anatema”.
De aici putem trage concluzia că nimeni nu trebuie să-şi neglijeze părinţii, justificând aceasta cu participarea la acţiuni duhovniceşti, iar cine vrea să trăiască zile multe şi fericite să nu uite Porunca a V-a din Decalog.

155. Dacă o anumită persoană ne aduce gânduri de patimă, ce trebuie să facem ?

Sfântul Ioan Scărarul spune: “Numele care ne aduc gânduri de patimă nu le mai pomenim”. Evitaţi să vă întâlniţi cu acea persoană şi nici la rugăciune să nu o pomeniţi.


DIVERSE

156. Ce animale şi păsări sunt spurcate şi nu avem voie să le mâncăm ? Dar blănurile lor le putem îmbrăca ?

Noi creştinii români e bine să mâncăm cărnurile pe care le-am moştenit din neam în neam şi le cunoaştem, pentru că noi avem mâncărurile noastre tradiţionale. Un creştin nu se poate împăca în sufletul său cu ideea că poate să mănânce şoarece, câine, pisică şi nici blănurile lor să nu le folosească la ceva, după legea bunei-cuviinţe creştineşti. Aşa că, se cade să le evităm.

157. Dacă înainte de a cunoaşte credinţa am furat ceva şi persoana trăieşte sau a murit, cum procedăm ?

Dacă păgubaşul trăieşte, să i se dea lui sub o formă oarecare, pe măsura valorii lucrului furat; dacă nu trăieşte, să i se dea familiei; dacă nu are cui să-l mai dea, să facă milostenie.

158. Dacă un om plin de păcate, nespovedit, nepregătit, moare în ziua de Paşti, merge în Rai ? Dar dacă un creştin pregătit de moarte moare în Săptămâna Patimilor, merge în iad ?

Acestea sunt vorbe lumeşti care nu trebuie crezute.

159. Dacă e bine să credem în vise şi cum să le deosebim ?

Oricât ar fi ele de bune, de întăritoare sau de rele visele, nu trebuie să ţină nimeni prea mult seama de ele. Cele care vi se par deosebite sau care se repetă trebuie povestite părintelui duhovnicesc care are darul de a le tâlcui.

160. În cazuri de nedreptăţire, putem apela la tribunal, la judecată?

E bine să se evite lucrurile acestea, pentru că se ajunge la cheltuială şi la mai multe păcate, dar dacă sunt cazuri mai grave, trebuie descurcate de autorităţi.

161. Dacă un sectar ne oferă o biblie sau alte cărţi de-ale lor, le primim ?

Nu le primim.

162. Ne putem mântui mai uşor în mânăstire decât în lume ?

Cine are credinţă dreaptă în Iisus Hristos, fapte bune şi smerenie, se mântuieşte oriunde. Mântuirea este un dar de la Dumnezeu şi se dă celor care cred în Răscumpărătorul nostru - Iisus Hristos şi au faptele credinţei.

163. Ce sunt virtuţile şi care sunt acestea ?

Virtutea este stăruinţa în săvârşirea faptelor bune şi plăcute Lui Dumnezeu.
Virtuţile sunt de două feluri: teologice şi morale. Virtuţile teologice sunt: credinţa, nădejdea şi dragostea, iar cele morale (de căpetenie) sunt: înţelepciunea, dreptatea, bărbăţia şi cumpătarea.
Înţelepciunea este chibzuinţa de a ne purta astfel în viaţă încât să nu supărăm pe Dumnezeu sau pe aproapele prin vreo faptă sau vreo vorbă de-a noastră.
Dreptatea este voinţa hotărâtă de a da fiecăruia ceea ce este al său.
Bărbăţia este însuşirea sufletului de a împlini datoriile cu statornicie şi a înfrunta cu mult curaj greutăţile şi primejdiile vieţii.
Cumpătarea este virtutea prin care ne stăpânim pe noi înşine pentru a pune frâu poftelor şi patimilor rele.
Celor şapte păcate de moarte li se opun şapte virtuţi: smerenia - împotriva mândriei, dărnicia - împotriva iubirii de argint, de avuţii, curăţia - împotriva desfrânării, cumpătarea - împotriva lăcomiei, blândeţea - împotriva mâniei şi sârguinţa - împotriva zavistiei.
  




ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV