DOAMNE AJUTA!
De câţiva ani tot auzeam pe la servici vorbindu-se de această mănăstire…Cum că ar fi foarte foarte frumos acolo, că slujbele ţinute de călugări ar fi extraordinare…..Ei, anul acesta am ajuns în sfârşit acolo. În data de 13 iunie, de Sf.Treime, mi-am luat o prietenă şi am plecat în căutarea mănăstirii…N-am făcut prea mult pe drum, cam o jumătate de oră.Am urmat indicatorul, pe un drum pietruit, în plin câmp, aşteptând să treacă şi o turmă de oi, şi într-un sfârşit am văzut şi mănăstirea….
De fapt ceea ce mi-a atras privirea a fost gardul de piatră - ca şi cum ar fi fost o fortăreaţă – ce împrejmuia clădirile…Când am ajuns noi, nu era nimeni, şi aşa am văzut mai bine interiorul mănăstirii, icoanele, ne-am închinat şi ne-am rugat în linişte.Da, într-adevăr este foarte frumos acolo.Curtea plină de flori parfumate ,liniştea aceea parcă emanată tocmai de biserica pictată în stil bizantin cu aproape o sută de ani în urmă şi care nu era întreruptă decât de ciripit de păsări, te îndemnau la rugăciune, îţi linişteau inima şi mintea…
Mi-a plăcut foarte mult pictura, culorile acelea vii…Şi mi-a plăcut şi slujba ţinută de un preot-călugăr, care,(Doamne!) parcă era din altă lume, aşa era de pătruns de cuvintele ce le rostea…Am plecat de acolo împăcată, liniştită, cu o bucurie în suflet ce nu avea obiect…şi cu promisiunea de a mai veni…
Am să postez prezentarea mănăstirii luată chiar de pe site-ul acesteia:
„MÂNĂSTIREA RADU NEGRU
Hram: Sfântul Gheorghe
Stareţ: P.cuv. Gherasim Noapteş
Adresa: com. Modelu, jud. Călăraşi, cod 917 181
Tel: 0747 34 99 05
Situată în partea de nord a municipiului Călăraşi, la 10 km, pe şoseaua ce duce spre Slobozia, la confluenţa dintre Lunca Dunării şi Câmpia Bărăganului, actuala Mânăstire Radu Negru este organizată în jurul bisericii fostei Parohii Radu Negru, cunoscută sub denumirea de Gambeta.
Se crede că numele vine de la proprietarul locurilor care purta o pălărie numita gambetă. Satul a luat fiinţă în anul 1882 şi aparţinea administrativ şi bisericeşte de comuna Tonea, judeţul Ialomiţa. În anul 1896, satul a devenit comuna Radu Negru. Biserica a fost construită între anii 1909-1913, de către obştea comunei, cu concursul perceptorului Marinache Stoenescu şi a primarului Gheorghe Ispir. Lăcaşul de cult a fost zidit din cărămidă pe temelie din piatră. Are forma de cruce greacă cu pridvor deschis, cu trei turle: două mai mici pe naos şi turla mare pe pronaos. Această turlă are o arhitectură deosebită, cu opt ferestre din lemn de stejar ce se păstrează şi astăzi. Corpul bisericii şi turlele sunt împodobite cu un brâu roşu de cărămid presată.
Biserica, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost sfinţit în ziua de 25 martie 1913 de către arhiereul Valerian Râmniceanul. Primul preot al comunităţii a fost Enache Petrescu, prin strădania căruia, la 1 septembrie 1914, capătă statutul de biserică parohială cu administraţie de sine stătătoare. Pictura lăcaşului de cult a fost executată în stil bizantin de pictorul Martinovici, apoi a fost refăcută, în 1937, de meşterul Niţă Angelescu, iar în 1969 a fost restaurată de zugravul Vasile Olteanu. Comuna Radu Negru era formată din satele Radu Negru şi Stoeneşti, cu o colectivitate de oameni cu deosebită trăire duhovnicească, însufleţiţi de venerabilii lor preoţi: Alexandru Ionescu, Dan Dumitru Haralambie, Andrei Tutuianu şi Sima Constantin.
Începand din 1960-1965, localitatea a fost dezafectată din cauza apei care s-a ridicat la suprafaţa pământului. Sănii şi-au mutat gospodăriile în municipiul Călăraşi, în cartierul Măgureni şi în comuna Modelu. Parohia şi-a pierdut identitatea şi ultimii localnici au părăsit vatra satului în 1970. Timp de două decenii, în mijlocul câmpului au rămas să vegheze doar biserica şi crucile din cele două cimitire, unde localnicii îşi lăsaseră moşii şi strămoşii, la creştetul cărora se rugau cu evlavie, deplângând soarta tristă a strămutării.
Din mila lui Dumnezeu şi a purtătorului de biruinţa Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, după 1989, biserica pustiită şi ruinată a atras atenţia binecredincioşilor creştini ortodocşi, botezaţi şi cununaţi aici. S-a hotărât readucerea lăcaşului de cult la starea de cinste şi închinare de altădată, astfel că prin osteneala preacucernicului protoiereu Alecu Paulin au început demersurile de restaurare. Fericitul întru adormire patriarh Teoctist, prezent la sfinţirea bisericii din Ceacu, judeţul Călăraşi, a vizitat biserica ruinată şi a îndemnat la reînvierea lăcaşului de cult.
În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 1992, s-a hotărât ca în acest loc, care aparţinea jurisdicţional de Arhiepiscopia Bucureştilor, să se înfiinţeze cu personalitate juridică mânastirea de călugări Radu Negru.
Primul vieţuitor al acestei sfinte mânăstiri a fost ieromonahul Macarie Pristavu. Odată cu înfiinţarea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, mânăstirea a luat amploare, în 1995 fiind sfinţită de episcopul de atunci, Preasfinţitul Nifon Mihăiţă, actualmente arhiepiscop al Târgoviştei. Sub arhipăstorirea vrednicului de pomenire episcop Damaschin Coravu, a cunoscut o mare înviorare monahismul în Bărăgan, şi astfel Mânăstirea Radu Negru a căpătat un nou avânt în vederea sporirii vieţii duhovniceşti a obstei, precum şi pentru continua refacerea şi amenajarea aşezământului.
Treptat, au fost construite chilii, refăcută şi pictată biserica, un ansamblu monahal ce cuprinde paraclisul Sfântul Arhidiacon Ştefan, stareţia, trapeza, apoi s-au înălţat turnul, clopotniţa şi un gard de piatră de 700 m, ce împrejmuieşte ca zidul unei cetăţi sfânta mânastire. Odoarele de preţ ale aşezământului monahal sunt: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care aştepta neputrezită în pământ de peste şapte decenii ca sa fie scoasă la lumină în 1997; de asemenea, părticele din moaştele unor sfinţi cunoscuţi, care atrag pelerini şi închinători.”
Moaste ce se afla in manastire
Dacă ajungeţi prin apropiere, nu rataţi această mănăstire! Este pur şi simplu o oază de frumuseţe, linişte şi pace Dumnezeiască.
De câţiva ani tot auzeam pe la servici vorbindu-se de această mănăstire…Cum că ar fi foarte foarte frumos acolo, că slujbele ţinute de călugări ar fi extraordinare…..Ei, anul acesta am ajuns în sfârşit acolo. În data de 13 iunie, de Sf.Treime, mi-am luat o prietenă şi am plecat în căutarea mănăstirii…N-am făcut prea mult pe drum, cam o jumătate de oră.Am urmat indicatorul, pe un drum pietruit, în plin câmp, aşteptând să treacă şi o turmă de oi, şi într-un sfârşit am văzut şi mănăstirea….
De fapt ceea ce mi-a atras privirea a fost gardul de piatră - ca şi cum ar fi fost o fortăreaţă – ce împrejmuia clădirile…Când am ajuns noi, nu era nimeni, şi aşa am văzut mai bine interiorul mănăstirii, icoanele, ne-am închinat şi ne-am rugat în linişte.Da, într-adevăr este foarte frumos acolo.Curtea plină de flori parfumate ,liniştea aceea parcă emanată tocmai de biserica pictată în stil bizantin cu aproape o sută de ani în urmă şi care nu era întreruptă decât de ciripit de păsări, te îndemnau la rugăciune, îţi linişteau inima şi mintea…
Mi-a plăcut foarte mult pictura, culorile acelea vii…Şi mi-a plăcut şi slujba ţinută de un preot-călugăr, care,(Doamne!) parcă era din altă lume, aşa era de pătruns de cuvintele ce le rostea…Am plecat de acolo împăcată, liniştită, cu o bucurie în suflet ce nu avea obiect…şi cu promisiunea de a mai veni…
Am să postez prezentarea mănăstirii luată chiar de pe site-ul acesteia:
„MÂNĂSTIREA RADU NEGRU
Hram: Sfântul Gheorghe
Stareţ: P.cuv. Gherasim Noapteş
Adresa: com. Modelu, jud. Călăraşi, cod 917 181
Tel: 0747 34 99 05
Situată în partea de nord a municipiului Călăraşi, la 10 km, pe şoseaua ce duce spre Slobozia, la confluenţa dintre Lunca Dunării şi Câmpia Bărăganului, actuala Mânăstire Radu Negru este organizată în jurul bisericii fostei Parohii Radu Negru, cunoscută sub denumirea de Gambeta.
Se crede că numele vine de la proprietarul locurilor care purta o pălărie numita gambetă. Satul a luat fiinţă în anul 1882 şi aparţinea administrativ şi bisericeşte de comuna Tonea, judeţul Ialomiţa. În anul 1896, satul a devenit comuna Radu Negru. Biserica a fost construită între anii 1909-1913, de către obştea comunei, cu concursul perceptorului Marinache Stoenescu şi a primarului Gheorghe Ispir. Lăcaşul de cult a fost zidit din cărămidă pe temelie din piatră. Are forma de cruce greacă cu pridvor deschis, cu trei turle: două mai mici pe naos şi turla mare pe pronaos. Această turlă are o arhitectură deosebită, cu opt ferestre din lemn de stejar ce se păstrează şi astăzi. Corpul bisericii şi turlele sunt împodobite cu un brâu roşu de cărămid presată.
Biserica, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost sfinţit în ziua de 25 martie 1913 de către arhiereul Valerian Râmniceanul. Primul preot al comunităţii a fost Enache Petrescu, prin strădania căruia, la 1 septembrie 1914, capătă statutul de biserică parohială cu administraţie de sine stătătoare. Pictura lăcaşului de cult a fost executată în stil bizantin de pictorul Martinovici, apoi a fost refăcută, în 1937, de meşterul Niţă Angelescu, iar în 1969 a fost restaurată de zugravul Vasile Olteanu. Comuna Radu Negru era formată din satele Radu Negru şi Stoeneşti, cu o colectivitate de oameni cu deosebită trăire duhovnicească, însufleţiţi de venerabilii lor preoţi: Alexandru Ionescu, Dan Dumitru Haralambie, Andrei Tutuianu şi Sima Constantin.
Începand din 1960-1965, localitatea a fost dezafectată din cauza apei care s-a ridicat la suprafaţa pământului. Sănii şi-au mutat gospodăriile în municipiul Călăraşi, în cartierul Măgureni şi în comuna Modelu. Parohia şi-a pierdut identitatea şi ultimii localnici au părăsit vatra satului în 1970. Timp de două decenii, în mijlocul câmpului au rămas să vegheze doar biserica şi crucile din cele două cimitire, unde localnicii îşi lăsaseră moşii şi strămoşii, la creştetul cărora se rugau cu evlavie, deplângând soarta tristă a strămutării.
Din mila lui Dumnezeu şi a purtătorului de biruinţa Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, după 1989, biserica pustiită şi ruinată a atras atenţia binecredincioşilor creştini ortodocşi, botezaţi şi cununaţi aici. S-a hotărât readucerea lăcaşului de cult la starea de cinste şi închinare de altădată, astfel că prin osteneala preacucernicului protoiereu Alecu Paulin au început demersurile de restaurare. Fericitul întru adormire patriarh Teoctist, prezent la sfinţirea bisericii din Ceacu, judeţul Călăraşi, a vizitat biserica ruinată şi a îndemnat la reînvierea lăcaşului de cult.
În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 1992, s-a hotărât ca în acest loc, care aparţinea jurisdicţional de Arhiepiscopia Bucureştilor, să se înfiinţeze cu personalitate juridică mânastirea de călugări Radu Negru.
Primul vieţuitor al acestei sfinte mânăstiri a fost ieromonahul Macarie Pristavu. Odată cu înfiinţarea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, mânăstirea a luat amploare, în 1995 fiind sfinţită de episcopul de atunci, Preasfinţitul Nifon Mihăiţă, actualmente arhiepiscop al Târgoviştei. Sub arhipăstorirea vrednicului de pomenire episcop Damaschin Coravu, a cunoscut o mare înviorare monahismul în Bărăgan, şi astfel Mânăstirea Radu Negru a căpătat un nou avânt în vederea sporirii vieţii duhovniceşti a obstei, precum şi pentru continua refacerea şi amenajarea aşezământului.
Treptat, au fost construite chilii, refăcută şi pictată biserica, un ansamblu monahal ce cuprinde paraclisul Sfântul Arhidiacon Ştefan, stareţia, trapeza, apoi s-au înălţat turnul, clopotniţa şi un gard de piatră de 700 m, ce împrejmuieşte ca zidul unei cetăţi sfânta mânastire. Odoarele de preţ ale aşezământului monahal sunt: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care aştepta neputrezită în pământ de peste şapte decenii ca sa fie scoasă la lumină în 1997; de asemenea, părticele din moaştele unor sfinţi cunoscuţi, care atrag pelerini şi închinători.”
Moaste ce se afla in manastire
Dacă ajungeţi prin apropiere, nu rataţi această mănăstire! Este pur şi simplu o oază de frumuseţe, linişte şi pace Dumnezeiască.
articol preluat din..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu